Vineri, 4 martie 1997, la ora 21 și 22 de minute, România avea să fie lovită de unul dintre cele mai mari cutremure din istoria noastră. Seismul care a avut magnitudinea de 7,2 pe scara Richter a durat 56 de secunde. Un coșmar din care mulți români nu au mai apucat să iasă.

Pierderile suferite au fost colosale, o parte dintre clădirile simbol ale Capitalei s-au transformat în grămezi uriașe de praf: printre care și blocul Wilson, blocul Dunărea sau blocul Scala, care au fost afectate și de seismul din 1940 și recondiționate superficial.

Datele oficiale arată că în urma cutremurului 1.578 de persoane, majoritatea din București, și-au pierdut viața, iar alte 11.321 au fost rănite, din cauza prăbușirii clădirilor. Sute de oameni au rămas prinși sub dărâmături, până când au putut fi salvate, iar unii au trecut prin clipe de coșmar după ce au stat chiar și 100 de ore în întuneric.

“Ne-am așezat sub grinda de la intrare. A urmat o cădere în gol de 2 3 secunde. Eu am căzut pe tatăl meu, ne-a protejat grinda. Mama mea s-a dus la cealaltă intrare a apartamentului și din păcate ea nu a supraviețuit. Am stat 6 ore nemișcați acoperiți de moloz și ce mai era acolo, era o liniște mortuară.”, a relatat Xavier, unul dintre supraviețuitorii cutremurului, potrivit stirileprotv.ro.

Printre victimele cutremurului s-au numărat şi câteva personalități marcante ale ţării noastre: Doina Badea, Toma Caragiu, Alexandru Bocăneţ, prozatorii A. E. Baconski şi Alexandru Ivasiuc.

Mărturiile celor care au supraviețuit

Marin Antonescu este unul dintre cei care au rămas cu sechele din timpul celor 56 de secunde terifiante. În 1977, Marin Antonescu locuia într-un apartament din cartierul Militari, la etajul 4 al unui bloc care s-a făcut praf. Chiar și acum, Marin consideră a avut extrem de mult noroc pentru că a reușit să scape cu viață. Cutremurul l-a prins însă la serviciu. Postul său era de șofer la Autobaza 8 Filaret.

„Cutremurul ne-a prins exact acolo în hală, am auzit un vuiet, niște trosnituri, cum se spărgeau geamurile la hală și, mă rog, am început să râdem, că nu știam despre ce e vorba. Mecanicul știa și mi-a spus Culcați-vă și ieșiși afară.Am vrut să ajungem acasă, să văd ce se întâmplă, pentru că era panică în tot orașul. Mergând spre casă, ne opreau diverși și ne puneau câte un rănit în mașină și-l duceam la Maternitate, la Giulești, și la alte spitale”, povestește Marin Antonescu, potrivit Digi24. 

Elena Closan este o altă supraviețuitoare a cutremurului. Aceasta știe că îi datorează viața sa lui Florin Piersic, pentru că actorul a invitat-o pe ea și pe soțul său la premiera filmului Cuibul Salamandrelor”, pe 4 martie 1977, la Sala Palatului.

„Ne cunoscuserăm cu un an în urmă, în avion: eu veneam dintr-o delegație în Spania, iar Florin Piersic se întorcea în țară de la filmări. A ținut neapărat să mă invite pe mine și pe soțul meu la premieră. Pe 1 martie, ne-a adus și biletele. Pe 4 martie însă, soțul meu era la Timișoara și nu știam dacă se va întoarce până seara.

A venit pe la 7 și, cu mâna pe clanță, mi-a zis: << Pai, hai! Nu ești gata? >> Eu eram acasă cu croitoreasa și-mi făceam toalete. Și, dacă nu plecam la Sala Palatului, îmi făceam toalete pentru toată viata. Pentru că blocul din Alexandru Sahia numărul 1 a fost ras de pe fața pământului. Și din o suta și mai bine de locatari n-au supraviețuit decât cinci persoane” a declarat și Elena Closan potrivit Ziare.com. 

Cât de pregătiți suntem de un cutremur major?

Cu toate că puterea exemplului este cea mai bună lecție de educație, specialiștii ne atrag atenția că dacă un alt cutremur puternic va avea loc în România, Bucureștiul va fi devastat. Aceștia susțin că mai multe clădiri renumite de pe Bulevardul Magheru, ca Blocul Patria sau Blocul Aro sunt extrem de vulnerabile, motiv pentru care locatarii acestora ar trebui să se mute pentru a fi consolidate.

„Problema este că nu ştim exact cât de vulnerabili suntem. Ştim că avem aproximativ 350 de clădiri încadrate în clasa I de risc seismic, cu pericol de colaps în cazul unui cutremur major. Pe lângă acestea, mai sunt cele din clasa RS II – clădiri care ar putea suferi avarii structurale importante – tot cam 350 la număr. Acestora li se adaugă cele aproximativ 1.600 de clădiri expertizate în anii ‘90 şi găsite vulnerabile, care au fost încadrate în categorii de urgenţă – U1, U2, sau U3. După calcul, 99% dintre acestea intră în clasa RS I, adică bulină roşie.

Totuşi, în mod oficial, ele sunt clădiri despre care nu ştim nimic – trebuie reexpertizate ca să „descoperim” (din nou, după peste 20 de ani de când am descoperit prima oară) cât de vulnerabile sunt, din cauză că sistemul de clasificare s-a schimbat în 1996”, Matei Sumbasacu  inginer constructor, fondator Re:Rise – Asociaţia pentru Reducerea Riscului Seismic, prima organizaţie din România dedicată reducerii riscului seismic, pentru ZiarulFinanciar.

Citiți mai multe aici. 

Sursă Foto: Playtech.

---