La 9 noiembrie 1989, un demnitar comunist est-german anunţa complet accidental, la o conferinţă de presă, noi reguli de călătorie în vest aplicabile imediat. Jurnaliştii au difuzat prompt ştirea deschiderii graniţei. În aceeaşi zi, est-germanii luau cu asalt Zidul Berlinului, care separase oraşul, familiile şi prietenii din cele două state germane, Republica Democrată Germană (RDG) și Republica Federală Germană (RFG) şi fusese graniţa simbolică dintre democraţie şi comunism.
O greșeală
La o conferinţă de presă din 9 noiembrie 1989, care se anunţa de altfel foarte plicticoasă, Gunther Schabowski a fost întrebat de un jurnalist despre regulile curente de călătorie, amintește site-ul stiri.tvr.ro. Presiunea asupra Guvernului Republicii Democrate Germane de a garanta est-germanilor libertatea de a călători în vest crescuse în ultimele luni, iar întrebarea l-a luat pe nepregătite pe Schabowski, care i-a surprins pe jurnalişti cu răspunsul său.
“Am decis astăzi să implementăm noi regului care să permită fiecărui cetăţean din RDG să-şi părăsească ţara, prin orice punct de trecere a frontierei” – a spus Gunther Schabowski, care a adăugat, întrebat de când se aplică noile reguli: “După informaţiile mele … imediat, fără întârziere” a adăugat căutând în zadar clarificări prin hârtiile care se amestecaseră.
S-a dovedit mai târziu că nu trebuia să facă acest anunţ până a doua zi după-amiaza, la ora 16. De asemenea Schabowski ar fi trebuit să spună că est-germanii aveau nevoie de o viză legală pentru a putea călători, dar confuzia sa a fost o adevărată bombă politică.
Eveniment simbolic
Jurnaliştii au transmis imediat că Zidul, cel mai puternic simbol al Cortinei de Fier şi al Războiului Rece care divizase Estul de Vest, era deschis, provocând asltul est-germanilor asupra graniţelor.
Acum 31 de ani, lumea întreagă asista la căderea Zidului Berlinului, un eveniment istoric simbolizând sfârșitul Războiului Rece, devenit o sărbătoare pentru toți germanii separați vreme de aproape trei decenii de acest implant străin în inima Germaniei, comentează acum Arhivele Diplomatice ale Ministerului român al Afacerilor Externe, în pagina lor de Facebook.
Contextul
Evenimentul a avut loc într-un context critic pentru Germania de Est, aflată în plină criză politică și economică, la fel ca restul lagărului socialist, puterea comunistă fiind vehement contestată în cadrul protestelor de stradă din principalele orașe est-germane precum Berlin, Dresda și Leipzig.
Criza sistemului comunist a determinat intensificarea mișcării revoluționare anticomuniste și organizarea primelor alegeri libere în Polonia, în iunie 1989. În luna august Ungaria și-a deschis granițele, astfel încât est-germanii au început emigrarea în masă, via Austria.
Confruntate cu un val fără precedent de revolte civile și contestare a sistemului comunist, autoritățile est-germane erau extrem de dezorientate și chiar depășite de situație. Numărul persoanelor care doreau să părăsească Germania de Est a crescut exponențial, blocând trecerile de la frontiera cu Cehoslovacia.
Biroul Politic al partidului comunist est-german a hotărât ca începând cu 10 noiembrie să permită trecerea legală a frontierei cu Germania de Vest.
Moment de emoție colectivă fără precedent
Preluarea și difuzarea în direct a știrii accidentale a lui Schabowski a provocat un moment de emoție colectivă fără precedent, imediat zeci de mii de oameni asaltând efectiv punctele de trecere ale Zidului din Berlinul de Vest.
Grănicerii au fost surprinși de evenimente, fără instrucțiuni clare din partea șefilor comuniști, și i-au lăsat pe oamenii din ambele zone să treacă liber una dintre cele mai păzite și fortificate frontiere din timpul Războiului Rece. Într-o atmosferă emoționantă, germanii separați de decenii de Zidul Berlinului și Cortina de Fier au sărbătorit libertatea și fraternitatea recâștigate!
Demolarea efectivă a odiosului Zid al Berlinului a început chiar în acele zile din noiembrie 1989, locuitorii orașului încercând să distrugă construcția cu mijloace proprii, bucată cu bucată, dar abia în vara lui 1990 autoritățile au început înlăturarea efectivă, acțiune finalizată în 1992.
The Wall – Live în Berlin
În mod simbolic, la 21 iulie 1990, pe terenul cu resturile Zidului Berlinului, între Potsdamer Platz și Poarta Brandenburg, muzicianul britanic Roger Waters a repus în scenă unul dintre cele mai mari și elaborate concerte rock din istorie:
The Wall – Live in Berlin.
La spectacolul fostului membru al legendarei trupe Pink Floyd au participat alți artiști și grupuri de renume precum Joni Mitchell, Van Morrison, Cyndi Lauper, Bryan Adams, Scorpions ori Sinéad O’Connor.
Roger Waters invitat de asemenea o orchestră simfonică și un cor din Germania de Est, precum și o fanfară militară sovietică și o escadrilă de elicoptere militare americane staționate în Germania de Vest.
Ceaușescu nu avea nicio apăsare
În această perioadă, în România lucrurile păreau de neclintit: Ceaușescu înăbușise orice mișcări contestatare interne, manifestate prin scrisoarea de protest a celor șase foști lideri comuniști din martie 1989 ori protestele individuale disperate ale unor sindicaliști sau intelectuali precum Vasile Paraschiv, Mircea Dinescu și Doina Cornea.
Izolat în plan internațional, atât în cadrul blocului sovietic dar și în comunitatea internațională, Nicolae Ceaușescu a refuzat orice schimbare după modelul celorlalți vechi lideri comuniști din Europa de Est care au fost de acord cu un transfer relativ pașnic al puterii. La 20 noiembrie 1989 a avut loc al XIV-lea Congres al Partidului Comunist Român, încheiat cu realegerea unanimă în funcția de secretar general a lui Nicolae Ceaușescu.
Misiunea diplomaților români
Diplomații români aflați la post în străinătate au informat prompt și cuprinzător asupra schimbărilor din țările socialiste și poziției autorităților și populației din țările de reședință, notează Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe, care pun la dispoziția publicului câteva documente.
În pofida limbajului epocii și a evaluărilor în linia discursului oficial, se poate distinge printre rânduri îngrijorarea diplomaților pentru viitorul propriu dar și pentru soarta unei țări captive în strânsoarea unui regim dictatorial devenit anacronic, scrie sursa citată. Tocmai din cauza caracterului opresiv al regimului nu a fost posibilă coagularea unei opoziții politice alternative care să asigure o tranziție pașnică, alternanța democratică la putere și o trecere rapidă spre democrație și economia de piață.
Arhivele Diplomatice anexează câteva fotografii de epocă și documente diplomatice declasificate privind schimbările din anul revoluționar 1989.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol