5 octombrie 2022, 9:39

A murit jurnalistul Florin Condurățeanu

Cunoscutul jurnalist Florin Condurățeanu a încetat din viață în urma unui stop cardio-respirator luni după-amiază, la vârsta de 71 de ani. Florin Condurățeanu a intervievat, în cei peste 40 de ani de carieră ai săi, majoritatea personalităților acestei țări.

Mulți îl credeau medic, pentru că avea cunoștințe medicale, dar mai ales pentru că ajuta oamenii cu probleme medicale, intervenea pentru colegii de breaslă, pentru prieteni, cunoștințe și pentru rudele și cunoștințele tuturor acestora în lumea medicală, pentru a le găsi rezolvare. Lupta pentru sănătatea tuturor, mai puțin pentru a sa.

Era o adevărată enciclopedie a oamenilor. Avea o poveste pentru fiecare și despre fiecare. Condeiul lui zburda pe hârtie, căci Florin Condurățeanu nu a părăsit niciodată hârtia. Avea noțițe pe hârtie, avea agendă telefonică de back-up pe hârtie, nu se despărțea de hârtie și iubea cu toată ființa lui ziarul tipărit.

La Jurnalul național, unde scria zilnic, era printre puținii care, deși se lucra de la distanță, mergeau zilnic la redacție. Condurățeanu era acolo. Colegii îi spuneau ”Țuțu” sau ”Domnul doctor”. Puțini erau cei care nu trecuseră prin sala de ”operații” a lui Condurățeanu. Măcar pentru un sfat din lumea medicală.

“Tatăl meu era un povestitor romantic. A fost condamnat politic cinci ani, iar eu am fost nevoit să urmez o facultate impusă. Eram un puşti şi, când au venit cei de la Securitate, au stors până şi pasta de dinţi ca să găsească ceva. A fost ceva îngrozitor. Aşa am ajuns să fac ceva care nu-mi plăcea deloc, Pe­trochimie. Nu-mi plăcea, dar am ajuns şef de promoţie şi şef de proiect complex la Petromidia. Însă pasiunea mea pentru gazetărie a fost mai presus de orice. Eram colaborator la diferite publicaţii. Am scris la Informaţia Bucureştiului, dar oful meu era Flacăra, unde erau toate elitele. Elita elitelor.

M-am gândit să fac un articol despre Ilie Năstase. Am făcut cum am făcut, am realizat interviul şi mi-a ieşit o poveste reuşită. Am forţat destinul pe propriu-mi tupeu. I-am pus lui Adrian Păunescu în cutia poştală interviul cu Ilie Năstase. Nu a fost publicat ime­diat, aşa că i l-am mai trimis o dată. A fost atât de încântat, încât i-a cerut lui Ovidiu Ioaniţoaia să scoa­tă un articol de-al său şi să-mi pu­bli­ce interviul. Cu toate acestea, din cauza dosarului meu nu pu­team fi angajat acolo unde visam… la Flacăra. Am forţat încă o dată mâna destinului. Într-o zi, la o mare adunare cu Ceau­şes­cu la Sala Palatului, am reuşit să mă strecor şi eu în sală. Mi-a stră­fulgerat prin minte să vorbesc cu şeful Comitetului Central, pe nu­me Enache. «Ce este mai important în viaţă decât să laşi ceva în urmă şi să fii luminos la suflet? Mă macină o pasiune care îmi arde sufletul – scrisul. Dar nu mă pot angaja». Enache mi-a spus să trimită Păunescu o scrisoare care să sune cam aşa: «Conform înţelegerii din pauza şedinţei dintre Florin Condurăţeanu şi Enache, vă rugăm să studiaţi şi să analizaţi angajarea lui în presă». Păunescu a refuzat categoric. Mi-a spus că nu mă lasă să mă duc la Flacăra şi că mă trimite la Scânteia. «Până la urmă, dacă eşti sinucigaş, du-te la Flacăra», a continuat el. M-am an­gajat la Flacăra şi am plecat ulti­mul de acolo.

Din tot ce am scris până astăzi, cel mai mult îmi place reportajul. Reportajul te montează.

Secretul succesului în jurna­lism? Cred că trebuie să scrii ca şi cum ai povesti, dezinvolt, vioi, na­tural. Frazele nu se lustruiesc. Totul trebuie să fie cât mai firesc… fără acest lucru, scrisul nu are viaţă. Am pus suflet în absolut tot ce am făcut. Cât despre iubire… vă spun doar atât… nu am făcut un sport din iubire.”

Forţa destinului…

“Am forţat destinul pe propriu-mi tupeu. I-am pus lui Adrian Păunescu în cutia poştală interviul cu Ilie Năstase. A fost atât de încântat încât i-a cerut lui Ovidiu Ioaniţoaia să scoată un articol de-al său şi să-mi publice interviul”.

Florin Condurăţeanu


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol