La prima vedere, principala amenințare pentru președintele Federației Ruse Vladimir Putin ar fi NATO. Totuși, este posibil să nu fie chiar așa.

Mădălin Hodor, istoric, funcționar în cadrul Direcției Investigații a Consiliului Național pentru Studierea Arhivei Securității, face o analiză extrem de intersantă ajugând la concluzia că nu neapărat NATO ar trebui să fie adevărata amenințare pentru Putin.

Redăm mai jos analiza distribuită în pagina sa de Facebook de dl Hodor. Pentru o mai bună lizibilitate, intertitlurile ne aparțin.

 

Probabil multi vad o mare deosebire între „varianta NATO” și „varianta UE”. Se spune că Putin ar avea o mare problema cu posibila intrare a Ucrainei în NATO (a făcut război pentru ca asta să nu se întâmple, nu?) dar nu ar avea nimic de obiectat cu intrarea Ucrainei în UE. Ba destui analiști și politicieni întrezăresc în asta chiar o posibilă rezolvare a conflictului care să „salveze fețele” tuturor. Se oprește războiul, Putin obține ce vrea, Zelenski nu intră în NATO, dar intră în UE, occidentalii nu trebuie să se confrunte direct cu Federația Rusă. Totul bine.

Nu chiar așa. Deloc așa.

Premisele

Totul ține de premisele de la care se pornește. Dacă de exemplu considerăm că Putin a pornit războiul din Ucraina strict pentru a-si atinge obiectivele strategice  (cum de altfel a și prezentat el însuși operațiunea) atunci varianta negocierii „bine, nu NATO, dar atunci UE” are aparent sens.

Dar haideți să ne gândim un pic la un aspect neglijat și să ne întrebăm serios următorul lucru: Ce este mai periculos din punctul de vedere al lui Putin? NATO sau UE? Veți spune, pentru că asta spune toată lumea acum, NATO în mod evident. NATO este problema lui Putin.

Ei nu. Reacția lui Putin nu poate fi privită exclusiv din punct de vedere militar și în logica geostrategica. Până la urmă este exact narativul pe care l-a impus chiar Putin. El a deschis subiectul, el a setat și parametrii discuției. „Fac război pentru că sunt amenințat de NATO” . Bun. Deci sa vorbim despre război, despre armate, despre Ucraina.

Dar nu. Exista o vulnerabilitate reală (nu una imaginata de Putin când vorbește despre agresivitatea extinderii NATO). Istoria ne învață că liderii ruși din toate timpurile au reacționat violent în momentele în care li s-a atins un punct nevralgic. O vulnerabilitate reală. O slăbiciune pe care ei știu că o au. Indiferent daca ceilalți o înțeleg sau nu.

Criza rechetelor din Cuba

Exemplu la îndemână. Criza rachetelor din Cuba. Când SUA au instalat 100 de rachete nucleare în Italia și Turcia în 1961(ca urmare a tensiunilor de la Berlin) au lovit fără să realizeze o vulnerabilitate ascunsa a lui Hrușciov. In ciuda bravadei sale, în 1961, URSS avea doar o mana de rachete nucleare intercontinentale (mai precis două) cu care ar fi putut lovi SUA. Americanii erau convinși că arsenalul nuclear sovietic este cel puțin comparabil cu al lor (ba chiar credeau că există  faimosul „nuclear gap”, că sovieticii i-au depășit). Practic Hrușciov a fost prins cu pantalonii in vine. Dar nimeni în afară de Hrușciov nu știa asta (nici măcar membrii CC al PCUS). Dar ce a contat a fost că el credea că americanii știu.  Ce a urmat este cunoscut în in istorie drept „criza rachetelor din Cuba”  sau clipa în care omenirea a fost cel mai aproape de autodistrugere.

Putin. Putin nu este vulnerabil nuclear. Spre deosebire de Hrușciov el are in acest moment un arsenal nuclear comparabil cu al americanilor și își poate sprijini agresivitatea. Dar vulnerabilitatea lui Putin este alta. Se numește democrație.

What? Da. Nu cred că va așteptați la asta.

De-mo-cra-ți-e

Sa mă explic. Regimul lui Putin nu este etichetat oficial ca o dictatura. I se spune în fel și chip, dar nimeni nu spune că este o dictatură. De ce ? Pentru că nu se înscrie în tiparul clasic pe care îl știm din cărți. Rușii pot sa circule liberi, exista partide de opoziție, exista presa, poți să îl critici pe Putin (toate astea cu riscurile cunoscute deja) etc. Ai zice că nu e o dictatura nu? Ei, aici e cheia. Este o dictatura care mimează democrația. O mimează, dar îi este profund ostilă.

Și aici ajung la ceea ce argumentez. Imaginați-va că se termina războiul. Că Ucraina intra in UE și are șansa să construiască o democrație. Cum credeți că privește Vladimir Putin perspectiva ca ucrainienii și un număr considerabil de ruși să aibă sansa de a compara o democrație adevărata (fie și imperfecta) cu „democrația” lui? Este moartea sistemului lui politic la care a muncit aproape 20 de ani. Este o vulnerabilitate care țintește in inima lui.

De aceea eu cred că UE este o mai mare amenințare pentru Putin decât NATO. Și de aceea nu va accepta in ruptul capului ca Ucraina (nici Moldova că veni vorba) sa intre in UE. Și că negocierile cu el nu vor duce nicăieri. Și că abandonarea Ucrainei nu face decât să amâne inevitabilă confruntare.

Pentru că modelul democratic este adevărata lui vulnerabilitate, nu avioanele, rachetele și tancurile.