Viața nu este doar un buchet de trandafiri puternic mirositori și catifelați. Viața poate fi și o serie de abuzuri, cu care te confrunți încă din anii în care ar trebui să te formezi. Abuzuri care vin tocmai din partea celui care ar trebui să îți fie aproape și îndrumător pe drumul tău. Părintele. Uneori, noțiunea de părinte ce confundă cu abuzul.

A cunoscut abuzurile

Adina Horga poate depune mărturie despre toate astea. A crescut, de fapt, fără tată. A cunoscut abuzurile verbale și fizice până pe  la vârsta de trei ani.

”Am și asistat la destul de multe abuzuri asupra mamei mele. Cumva, primele amintiri sunt din acea zonă și povestind cu mama mea despre ele, acestea s-au așezat destul de bine acolo, în interiorul meu.

Cu siguranță, ceea ce s-a întâmplat atunci pentru mine a fost o alimentare a forței interioare pe care o simt și acum, la 34 de ani”, mărturisește, acum vindecată și senină, invitata jurnalistei Ioana Ciurlea, de la Digi 24, la emisiunea ”Oamenii dimineții”, al cărei partener este site-ul editiadedimineata.ro.

Este, probabil, prea tânără pentru câte experiențe, multe traumatizante, a acumulat, dar și pentru cât reușește să ofere acum copiilor. Adina Horga este antreprenor în educație și educatoare încă dinainte să conștientizeze lucrul acesta. Mama a fost cea care i-a deschis ochii și a îndrumat-o pe această cale, iar ea a acceptat cu bucurie sfatul. Tot mama a fost cea care a format-o.

Viața, altfel decât ne-o imaginăm din povești

”Cred că viața noastră nu este făcută numai din evenimente frumoase și calde și blândețe, și, lucrând cu copiii acum sunt și mai conștientă de rolul pe care îl au aceste experiențe în dezvoltarea noastră.

Și felul în care le gestionăm contează enorm pentru următoarele experiențe pe care le avem în viață”, îi spune Ioanei Ciurlea.

Marcată de abuzurile acestuia în familie, în primii ei ani de viață, Adina a simțit nevoia să-și reverse asupra altora lucrurile pe care și-ar fi dorit să le primească ea. Așa că a lucrat de foarte tânără ca educatoare.

La fel de tânără și-a dat seama că poate să facă lucrurile altfel, așa că deschidea prima grădiniță la vârsta la care alții nici nu terminau facultatea.

Devenirea unui om dedicat binelui

Devenirea ei a venit aproape de la sine.

”Un lucru pe care l-am descoperit în terapia pe care o fac de cinci ani este că de la o vârstă foarte fragedă am devenit părintele părintelui meu.

Și atunci probabil acest rol de părinte l-am fructificat.

Am fost educatoarea, învățătoarea, profesoara păpușilor mele, toate aliniate frumos în camera mea și așteptând frumos ca eu să mă desfășor”, povestește invitata emisiunii ”Oamenii dimineții”, de la Digi 24.

Chimia dintre ea și copii

”Cumva știam că există o chimie extraordinară între mine și copii, indiferent de momente: de joacă, de teme, de îngrijire. Am urmat cursurile liceului pedagogic din Arad, apoi ale Facultății de Litere, și, după terminarea facultății la Cluj, m-am întors în Arad, m-am căsătorit, am lucrat ca educatoare la o grădiniță particulară până în momentul în care mi-am spus că vreau eu să fac altfel lucrurile”, așa  început povestea ei și a conceptului nou de grădiniță pe care l-a adus pe piață.

Cu forțe proprii

”Eu cu soțul meu locuiam în casa părinților lui care începuseră o nouă afacere și, ocupându-se foarte mult de afacerea respectivă, au vrut să fie și foarte aproape de ea. Am rămas eu cu el într-o casă destul de mare, avea undeva la 250 de metri pătrați și atunci ne-am gândit să facem noi o grădiniță.

Ne-am gândit dacă putem să o facem și ne-am dat seama că nu aveam presiunea unei chirii lunare, aveam locul. Situația familiei mele nu a fost niciodată una foarte fericită, dar mama și-a dorit mereu să am ceva pe lângă mine și, ca generația veche, era important pentru ea să am multe bijuterii din aur. M-am folosit de acele bijuterii pe care eu nu le-am purtat niciodată, dar pe care mama continua să le cumpere fie că era ziua mea sau un cadou de Crăciun și uite că mi-au prins foarte bine. Mi-am vândut bijuteriile, am vândut colecția impresionantă de DVD-uri a fostului meu soț și am mai vândut o mașină destul de veche și am reușit să strângem undeva la 6000 de euro.

Ne-am apucat de amenajare. Am făcut totul cu mâna noastră”, explică ea începuturile.

Începutul

Au pornit într-o vară, în iunie 2010, la început cu 5 copilași care au venit la de grădinițele unde lucrase. După un an avea grădinița plină, 3 grupe a câte 14 copii.

La început a fost administrator, educator, femeie de serviciu și s-am descurcat destul de bine. Crescând numărul a început să angajeze personal și grădinița era deja foarte cunoscută în Arad, pentru simplul fapt că venea cu o energie diferită.

”Era un concept total nou și greu de înțeles, din anumite puncte de vedere. Noi mergem cu copiii de două ori pe lună în pădure”, explică.

Concept nou pe piață

A adus în România un concept pe care l-a descoperit intuitiv, Nature Kindergarten, un sistem pe care acum l-a francizat și de care se bucură tot mai mulți copii.

”Natura poate fi educatorul copilului tău, fără ca tu să intervii foarte mult. Contactul cu natura este de neprețuit, și deja studiile ne spun că un copil care în prima parte a vieții lui își petrece mult timp în natură devine un adult care nu mai poate sta departe de natură și asta implică și grija pe care i-o poartă”, spune Adina Horga.

În septembrie 2015 a ajuns în București. Și a început să caute loc pentru a o lua de la capăt și a-și duce mai departe visul. Ceea ce și face acum.

Francizarea conceptului

A francizat acest concept de grădiniță, iar acum există cinci de acest gen în țară. Și spune cu mare convingere că în această meserie cel mai important este să știi să fii empatic.

Să o ascultăm pe Adina Horga vorbind despre ce și cine sunt, de fapt, copiii. Care sunt niște oameni mici, și mai puțini copii. Să vedem de ce:

---