În partea nordică a masivului Postăvarul, la altitudinea de 1.604 metri, cea mai veche cabană din România a împlinit 140 de ani.

Cea mai veche cabană din România, simbol al Brașovului, a fost construită de primul club de montaniarzi, pe locul preferat al elevilor de la Colegiul Național ”Johannes Honterus”.

Vechi simbol al Braşovului, cabana Postăvaru este un punct de întâlnire al schiorilor şi al iubitorilor de munte, din care poţi cuprinde cu o singură privire Crucea de pe Caraiman, Colţii Morarului, Cabana Omu, Valea Mălăieştilor, creasta Pietrei Craiului, pârtia Lupului, Drumul Roşu şi Braşovul, scrie Monitorul Expres.

De pe această terasă naturală ai vedere către cele mai înalte locuri ale României. Istoria cabanei poate fi citită în lemnul construcţiei, pe care şi-au scrijelit semnăturile braşoveni de acum mai bine de 100 de ani.

Astăzi, cabana a fost extinsă datorită unui ONG, la fel de bătrân ca şi ea. Povestea acestui loc continuă, datorită fidelității turiştilor de azi care spun că o parte din suflet le rămâne mereu la Postăvaru, prima cabană din Munţii Carpaţi.

Cabana elevilor saşi

Cabana Postăvarul „Iulius Römer“ din Poiana Braşov cuprinde mai multe corpuri de clădire, cel mai vechi datând din 1883. Exact de acum 140 de ani. Este cea mai bătrână cabană în funcţiune din România. Apariţia ei a fost o necesitate la acea vreme, deoarece zona începuse să fie tot mai căutată de schiori.

De obicei, elevii de la ”Honterus” urcau în Cristianul Mare sau Postăvarul în fiecare vară. Fiindcă erau cei mai frecvenţi turişti ai zonei, muntele a fost botezat Schuler (elev). În 1857, doi liceeni de la cursul superior, Eduard Gusbeth şi Eduard Copony, au reuşit să urce pe Postăvarul în plină iarnă, fapt excepţional pentru vremea respectivă, ispravă comentată îndelung în presa vremii.

Fiindcă nu exista niciun loc de popas, montaniarzii de la Asociaţia Carpatină Ardeleană SKV Braşov, după ce au construit şi au marcat primele trasee turistice pe Postăvarul, „Drumul roşu“ şi „Drumul albastru“, au ridicat prin forţe proprii prima cabană.

Au muncit la ea doi ani, din 2 aprilie 1881 până în 7 octombrie 1883. Cabana s-a numit iniţial Schulerhütte, după numele săsesc al Postăvarului. Inimoşii braşoveni din secolul XIX au gospodărit cabana, au păzit-o vară şi iarnă, iar din 1891 au extins-o cu un nou corp de clădire.

În 1903 a fost construit aşa numitul Pavilion, iar în 1907, o anexă gospodărească. Pereţii exteriori ai vechii cabane vorbesc şi azi despre cei care au trecut pe aici acum mai bine de un secol: Novak (1896), Adele Zeidner, (1907), Helena (1908).

Cărămizi cărate cu rucsacul

La începutul secolului trecut, cabana din Postăvarul era singura clădire din Poiana Braşov. Se puteau vedea ici şi colo doar şurile de fân ale ciobanilor. Dar, în mai puţin de un sfert de secol, peisajul s-a schimbat complet. Turismul şi schiul au animat acest colţ de natură şi l-au transformat treptat în ceea ce astăzi se numeşte Poiana Braşov, cea mai mare staţiune de schi din România.

Încă din 1918, preşedintele SKV Braşov, dr. Gustav Philippi, a anticipat că „în scurt timp, Braşovul va fi vizitat de mult mai multă lume“. Aceeaşi asociaţie a construit în 1924 şi actuala cabană Ruia, primul hotel din Poiană. Curând, au apărut şi casele particulare, s-au amenajat mai multe pârtii, iar în anii ’30, s-a construit „Cristianul Mare“, cabana fabricii de avioane IAR.

La împlinirea a 50 de ani de la înfiinţarea SKV Braşov, în 1931, primăria Braşovului a donat organizaţiei terenul pe care erau construite cabanele. În anul 1933, s-a simţit nevoia de o cabană mai mare. După planurile inginerului G. Frank şi cu banii colectaţi din donaţiile braşovenilor, au fost adăugate două săli de mese, un bar, o garderobă pentru schiuri şi o cameră pentru ceruit schiurile.

Mâna de lucru a fost a voluntarilor, care au cărat zeci de mii de cărămizi în rucsacuri şi cu animale de povară. Voluntarii purtau bocanci cu ţinte bătute în talpă, iar pe zăpadă foloseau schiuri din lemn. Îşi luminau calea cu lămpi cu gaz. Toate aceste obiecte, plus schiuri şi patine de acum 80 și mai bine de ani, colţari, lanterne, costume, pot fi văzute la muzeul amenajat într-o încăpere a cabanei.

Înapoi, la faima de odinioară

Noua cabană a fost sfinţită în 1935 şi a primit numele Julius Römer-Hütte, după numele primul preşedinte SKV Braşov. Cabana a devenit inima activităţilor de iarnă în Poiana Braşov. Numărul schiorilor a crescut, dar veneau aici şi braşovenii dornici de o gură de aer curat, un peisaj deosebit şi atmosferă de cabană.

Morawetz şi Gust au fost primii instructori de schi. În anul inaugurării cabanei cu nume nou, a trecut pe aici scriitorul Mihail Sebastian care, câţiva ani mai târziu, a publicat romanul „Accidentul”, în care cea mai mare parte a acţiunii se petrece la această cabană. În 1945, cabana a fost naţionalizată, trecând la nou înfiinţatul Oficiu Naţional de Turism.

După o funcţionare neîntreruptă de 64 de ani, în acelaşi an, asociaţia SKV a fost scoasă în afara legii. Timp de 50 de ani, cabana a găzduit sute de mii de turişti şi, fiindcă n-a fost reparată, s-a degradat, mai scrie sursa citată.

După 1989, reluându-şi activitatea, SKV Braşov a înaintat documentaţia şi a depus eforturi în vederea retrocedării cabanei. Prin decizia din 6 aprilie 2004, Societatea Poiana Braşov SA a restituit Cabana Postăvarul şi terenul aferent celor care ştiu cum s-o întreţină şi s-o promoveze.

Imediat, membrii SKV s-au apucat de lucru, au reparat clădirea şi instalaţiile, au curăţat natura, redând astfel atmosfera prietenoasă şi familiară de pe vremuri. Rolf Truetsch, nea Killy, s-a mutat aici cu întreaga familie şi, din 2007, până s-a stins, în primăvara anului 2021, a fost administratorul cabanei, relansată în circuitul turistic la standardele şi faima de odinioară.

În aprilie 2004, Societatea Poiana Braşov SA a restituit Cabana Postăvarul proprietarilor de drept.

Primii montaniarzi din România

Asociaţia Carpatină Ardeleană/ Siebenbürgische Karpaten Verein a luat fiinţă la 28 noiembrie 1880, la Sibiu, cu scopul de a cerceta şi descrie Carpaţii Transilvăneni, de a trezi şi însufleţi interesul şi dragostea pentru munte.

Cu câţiva ani înainte, în august 1873, luase însă ființă la Braşov Asociaţia Alpină Ardeleană/Siebenbürgische Alpenverein, cea care poate fi considerată astfel prima societate de turism din România şi care s-a afiliat în 1881 la SKV, devenind astfel Sectiunea Braşov a acestei asociaţii.

Din cele 18 secţii înfiinţate în toată ţara, după 1990, şi-au reluat activitatea doar două: Sibiu şi Braşov, cele mai vechi cluburi turistice din România la ora actuală. Membrii SKV Braşov, marea lor majoritate saşi, au construit de-a lungul timpului cabane, refugii, poteci, au marcat trasee (250 km) şi au format ghizi montani. SKV a construit cele mai multe cabane din România, dintre acestea, 60 au fost refăcute.

Printre membrii acestei organizaţii s-au numărat pictorul Emil von Bömches, Karl Lehmann, Emil Racoviţă, Take Ionescu, Ioan Meşotă, Gheorghe Dima, Iosif Puşcariu sau Tiberiu Brediceanu.

De la Cabana Postăvaru se poate observa un fenomen atmosferic deosebit, numit „marea alpină“. Plafonul de nori coboară, înconjurând piscul muntelui. Turiştii au impresia că sunt deasupra lumii.

Spectacolul este cu atât mai copleşitor cu cât, iarna, albul zăpezii se confundă cu albul norilor, iar peisajul devine monocrom, punctat doar de culorile telegondolelor. Stratul de zăpadă dura aici circa cinci luni pe an.

---