În fiecare an, în 26 iunie, Organizația Naţiunilor Unite consemnează “Ziua Internaţională de luptă împotriva traficului şi consumului ilicit de droguri”; cu această ocazie este marcată şi mişcarea “Sprijin, nu pedepse”. Aceasta încearcă să schimbe poziţionarea în jurul iniţiativelor pe care guvernele din lumea întreagă le aplică în demersurile de control şi măsurile coercitive asupra consumului de droguri, pentru a obţine mai degrabă un impact pozitiv în comunităţile afectate şi a veni în sprijinul acestora, cu servicii de reducere a riscurilor.

Asociația Română Anti-SIDA (ARAS) ne invită la 21 de zile de acțiune, în care să-i contactăm pe factorii de decizie la nivel central și local, executiv și legislativ și în care să iniţiem dialogul public în jurul acestei teme.

„Dorim să invităm la luarea de poziţie asupra problematicilor expuse, să deschidem comunicarea către soluții și să găsim sprijin în iniţierea de acţiuni concrete pentru remedierea acestei situații, cu care ne confruntăm periodic”, spune ARAS.

În ultimii 20 ani, ARAS a asigurat servicii de reducere a riscurilor asociate consumului de droguri pentru populația din București, în acord cu recomandările internaționale și în limitele fondurilor disponibile. În prezent, ARAS desfășoară activități de reducere a riscurilor (testare și consiliere, referire și acompaniere, asistență socială), dar nu mai are posibilitatea de a oferi materiale de prevenire pentru consumatorii de droguri injectabile (seringi sterile) decât pentru o perioadă scurtă.

Dependenții de droguri, lăsați de izbeliște

Pandemia determinată de Covid-19 a afectat puternic și aria noastră de intervenție, în special accesul la testare, care a scăzut dramatic, cât și accesul la tratament și servicii medicale. La centrul de asistență comunitară Titan (deschis de ARAS din 2008) ”nu mai putem desfășura servicii de reducere a riscurilor, precum oferirea de seringi de 1 ml (pe care persoanele care consumă droguri prin injectare nu le găsesc nici în farmacii), din lipsa fondurilor”, explică ARAS.

Prin urmare, consumatorii de droguri injectabile din București refolosesc seringile deja utilizate sau le folosesc în comun cu alți consumatori. Rezultatul este că infecția cu HIV și hepatitele virale se răspândesc deja, lovind din nou această categorie de persoane deja vulnerabile și, de aici, comunitatea în ansamblu.

Ministerul Sănătății, Agenția Națională Antidrog și alte instituții au contat mereu pe finanțările externe contractate direct de organizațiile neguvernamentale și care, practic, au încetat să existe în 2020.

ARAS atacă statul român la CEDO

Politicile naționale și legislația aferentă în domeniul prevenirii bolilor infecțioase au în continuare prevederi inaplicabile şi sunt alcătuite defectuos, în sensul în care mecanismul de aplicare nu poate fi pus în practică, precum:
– seringile prevăzute în Programul Național HIV/SIDA trebuie să fie achiziționate de către DSP, care să le dea spitalelor de boli infecțioase, pentru a le contracta, și
– indicatorii, bugetul și calendarul de implementare inadecvate ale Programului de Interes Național al Agenției Naționale Antidrog se aplică în cadrul unei HG (560/2005) care prevede de asemenea o metodologie inadecvată și anume colectarea și înregistrarea datelor personale ale celor care sunt beneficiari.

ARAS a atras atenţia de nenumărate ori asupra aplicării acestor prevederi şi optimizării accesului la servicii, iar recent acest efort a fost declinat de către Tribunalul Bucureşti, prin respingerea recursului într-un caz de refuz de acordare a serviciilor de schimb de seringi pe baza unor lacune administrative, lăsând beneficiarii fără asistenţa necesară din pricina aplicării unei legislaţii deficitare. Această decizie motivează ARAS să meargă la următorul nivel, adică la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

---