În privința durerii cronice, nu există egalitate între bărbați și femei. Femeile sunt mult mai susceptibile de a suferi dureri cronice decât bărbații și sunt mult mai susceptibile de a avea aproape fiecare afecțiune asociată cu disconfort cronic – cum ar fi migrene, fibromialgie, sindromul intestinului iritabil și afecțiuni autoimune, cum ar fi artrita reumatoidă, printre altele. Multe dintre acestea s-ar putea să nu apară la o scanare cu computerul tomograf (CT) sau la un test de sânge.

Majoritatea cercetărilor clinice și experimentale arată ceva surprinzător: femeile sunt mai sensibile la durere decât bărbații. Acest lucru este adevărat atunci când este testat în laborator. Femeile raportează mai multă durere după operație decât bărbații. O analiză a 18 studii a arătat că femeile sunt mai predispuse să raporteze reacții dureroase de la pastilele placebo comparativ cu bărbații.

Unele dintre aceste diferențe se rezumă la faptul că durerea este procesată diferit la bărbați și femei. Cercetările inițiale s-au concentrat pe rolul jucat de hormoni: testosteronul reduce sensibilitatea la suferință, iar persoanele supuse unei tranziții de la bărbați la femei care primesc blocante de estrogen și testosteron experimentează o frecvență crescută a migrenelor. Lucrări mai recente, cu toate acestea, par să sugereze că diferențele în sistemul imunitar mediază diferențele în modul în care semnalele nocive se deplasează prin corpurile bărbaților și femeilor.

Femeile, mai susceptibile de dependență de medicamente

Experimentarea durerii și accesul la ameliorarea acesteia nu sunt afectate doar de biologie, ci și de alți factori. Descoperirea anesteziei în secolul al XIX-lea a destigmatizat ameliorarea durerii și activistele feministe au pledat pentru un protocol dezvoltat în Germania numit „somn crepuscular”, care presupunea injecții cu morfină opioidă și scopolamină (care induce amnezie), pentru a ajuta la ameliorarea agoniei nașterii. Dar somnul crepuscular a fost periculos, determinând multe femei să devină delirante și probabil a contribuit la moartea unuia dintre cei mai vocali avocați ai săi – doamna Francis X. Carmody.

Opioidele, cum ar fi oxicodona și morfina, sunt încă utilizate frecvent la pacienții cu durere cronică, chiar dacă dovezile cumulative sugerează că opioidele nu sunt mai bune sau chiar sunt  mai rele în ameliorarea durerii cronice decât medicamentele precum paracetamolul sau ibuprofenul. Cu toate acestea, mai multe studii arată că femeilor le este mai probabil să li se prescrie opioide, în doze mai mari și pentru perioade mai lungi decât bărbații. În același timp, li se prescriu benzodiazepine și alte medicamente care pot crește riscul de supradozaj. Aceste modele au contribuit la dublarea deceselor din cauza supradozajului cu opioide în rândul femeilor, din 2009 până în 2019.

Unele  cercetări au fost efectuate pentru a înțelege durerea femeilor, iar o parte dintre aceasta se datorează tendinței istorice a cercetătorilor medicali de a ignora bolile care afectează exclusiv femeile. Într-un sondaj adresat studenților și medicilor la medicină, când li s-a cerut să clasifice 38 de boli în funcție de cât de „prestigioase” erau considerate, fibromialgia a fost clasificată ca fiind cea mai puțin importantă, în timp ce atacurile de cord, percepute în mod greșit că afectează predominant bărbații, au fost clasate pe locul 1.

La bază, durerea este o combinație agonizantă de senzație fizică, emoție și memorie traumatică. Orice strategie care abordează un singur aspect fără a le integra pe celelalte nu va diminua valul durerii cronice experimentate de femeile din întreaga lume.