Articol realizat de Cristian Țene

Acum 73 de ani, pe 16 iulie un grup de oameni de știință aveau să testeze un proiect ale cărui efecte se simt puternic și în zilele noastre. Pe numele său „Proiectul Manhattan”, a început pe 21 octombrie 1940 având ca obiectiv proiectarea primei bombe nucleare.

Rădăcinile pentru dezvoltarea acestui proiect au început de la zvonul care circula în momentul de debut al celui de-al Doilea Război Mondial, cum că naziștii au avansat cercetări pentru realizarea bombei nucleare. Proiectul s-a desfășurat sub controlul Corpului de Geniu al Armatei SUA, sub adminstraţia Generalului major Leslie R. Groves, iar cercetarea științifică a fost coordonată de fizicianul american J. Robert Oppenheimer. De la un mic proiect de 6.000 de oameni care locuiau cu tot cu familiile lor în Los Alamos, s-a ajuns la un număr impresionant de aproximativ de 130.000 de oameni și la un cost total de aproape 2 miliarde de dolari.

După ani și ani de teste, bani investiți și lupte pe fronturile din Europa, pe data de 16 iulie 1945 la ora 05:30, în bazinul muntilor Jemez din nordul statului New Mexico, Statele Unite a fost testată prima bombă nucleară, cu numele „Little Boy”. Testul a fost un real succes, „ciuperca” a fost vizibilă 16 kilometrii și a eliberat o energie de 22000 TNT, adică echivalentul a 2200 de camioane de dinamită. Suprinzătoare a fost declarația pe care a dat-o J. Robert Oppenheimer după finalizarea testului „I am become death, the destroyer of worlds.” („Am devenit moartea, distrugătorul lumilor”). 

Vorbele rostite de fizicianul american s-au dovedit reale atunci când SUA a bombardat nuclear Japonia pe 6 august și 9 august, la Hiroshima și Nagasaki unde iadul a fost eliberat odată cu lansarea bombelor atomice, „Fat Man” și „Little Boy”. Oficialii americani au declarat că dezatrul din Japonia a fost un rău necesar pentru terminarea războiului.

Printre efectele resimțite din cauza radioactivității crescute se numără: creșterea cazurilor de leucemie, apoegeul s-a înregistrat în 1950; cazurile de cancer s-au ridicat la un număr alarmant de 3.700 de oameni, care au fost diagnosticați cu cancer la tiroidă (primul caz a fost semnalat în 1957); apariția cataractei; complicațiilor la naștere (bebelușii aveau capul de o dimensiune mai mare decât mărimea normală); cicatricilor cheloide și prin poluarea mediului înconjurător.

J. Robert Oppenheimer a fost numit „părintele bombei atomice” în 1950, apoi el devenind cel mai mare contestatar al bombelor nucleare. Albert Einstein a fost și el implicat în acest proiect. Unii spun că acesta a avut o implicare directă și că i-ar fi averitzat pe americani de intenția naziștilor de a crea o bomba nucleară. Doi intre inginerii proiectului au murit în timpul testării bombei.

În ciuda faptului că proiectul a fost ținut secret, serviciile secrete sovietice au reușit să penetreze sistemul de apărare de la Los Alamos. Fizicianul germano-britanic, Klaus Fuchs, prezent la „Proiectul Manhattan”, a oferit secretul construirii armei nucleare sovieticilor, astfel că aceștia și-au dezvoltat propria bombă. În ciuda încercării Statelor Unite de a opri proliferarea armelor de acest gen, până în prezent există 8 puteri nucleare și una nedeclarată. Arma nucleară a schimbat în mare parte regulile războaielor dintre state, datorită puterii districtuve și a incapacității statelor de a folosi acest fel de armă pentru a lovi exclusiv ținte militare.

---