19 martie 2024, 4:23

#BrothersInWoods, exploratorii care au petrecut patru nopți în munți

Sub eticheta #BrothersInWoods, trei exploratori s-au aventurat în perioada 3-8 ianuarie în munți. Aceștia au petrecut câteva zile dormind în munți și au căutat hrană în pădure, la -10 grade Celsius.

Cercetașii au povestit pe pagina lor de Facebook cum au trăit experiența:

„Așa începe. 3-8 ianuarie 2019. Tură puternică în munți. Adăpost natural, mâncare naturală. 4 nopți cu echipament minim. Viață faină. Vreți să știți cum a fost? Mai jos povestim, iar în comentarii scriem fiecare câteva gânduri.

Eu și cu Silviu suntem din Iași, Adi din Mangalia. Ne-am întâlnit în Buzău că să ajungem în Gura Teghii. Totul parcă s-a întâmplat dintr-o dată. Deja ne aflam în tren spre Nehoiu și vorbeam întruna tot felul, aveam mult de recuperat. Când suntem noi trei, parcă altfel comunicăm și cu cei din jur, lumea ne percepe altfel. Eram pe 3 ianuarie, ora 22 și câteva minute, am coborât în Halta Nehoiu. Ne-am propus de acasă să găsim un loc de dormit în oraș, nu conta unde, echipament aveam. Cred că nu trecuseră 10 minute de când am coborât în oraș și am fost abordați de doi tineri care voiau să ne ajute. Ideea e ca că până la miezul nopții eram deja așezați în terasa unei pensiuni și mai povesteam cu cei doi. Cam așa ne descurcăm noi și e tare că luam contact cu așa mulți oameni deschiși. Ne-am culcat pe jos, în sacii de dormit și pe izopren la o temperatură și un vânt mai jos de îngheț, dar astă e viață faină pe care o simțim din plin.

Din seara aia a început efectiv tura, dormind afară. De dimineață am luat un autobuz spre Gura Teghii și până în ora 10 am ajuns, am vorbit cu localnicii, ne-am ales vârful spre care voiam să urcăm și ne-am pus pe treabă. De atunci a început să vină greul. Noi ne-am propus o tură cât mai naturală cu echipament minim, dar cu asigurările pe care le-am luat, hainele care rămăseseră de la revelion, plus combustibil, s-a făcut că am urcat de la 500m la 1100m în 3 ore cu aproape 25 de kg în spate. Nu recomandăm așa ceva, dar ne-am asumat ce am cărat. A fost una dintre cele mai grele urcări dar și printre cele mai satisfăcătoare, chiar dacă nu ne-a așteptat un vârf spectaculos au fost 5 zile absolut geniale.

Planul era destul de simplu, cu echipament minim și mâncare, trebuia să ne descurcăm într-un loc nou, la altitudine, cu temperaturi scăzute, fără apă, iarna. Și asta am și făcut din momentul în care am ajuns sus. Am folosit hainele de pe noi, izopren, sac de dormit, sursă de foc, recipient de inox, cuțit, bărdiță, cordelină și un mic fierăstrău, fără cort sau prelată, pentru 4 nopți. Nu vorbim de o situație de supraviețuire, nu asta ne-am propus, iar cu echipamentul astă nici nu se pune problema de așa ceva. Am vrut să ne cream un cadru confortabil în care să ne simțim bine și nu a fost simplu.

La ce se rezumă pentru noi acest cadru? În final, să ne putem întinde în adăpost, cu focul lângă noi, cu mâncarea dezghețată și cu apă de băut, fără să fim afectați de condițiile meteo din exterior. Cum am făcut asta? Cu multă muncă! Dar așa trăiau oamenii acum mult timp, iar noi încă aveam multe lucruri în plus.

Revenind la prima zi, a fost cea mai intensă și obositoare. Erau -10 grade la ora 13 și eram sus pe platou, pe vârful muntelui și analizam zona. Căutam o porțiune care să aibă brazi pentru adăpost și fag, stejar pentru foc. La 100 de m de vârf am găsit o astfel de zonă, care era în pantă, cu mulți copaci doborâți de furtună și un mic platou drept potrivit parcă exact pentru adăpostul nostru. Până la ora 14 am mâncat și ne-am făcut planul de bătaie și cel mai important, ne-am împărțit sarcinile. Silviu s-a ocupat de vatră pentru foc și a dat zăpada la o parte din amprenta la sol a viitorului adăpost (cerc cu raza de 2.5 m), eu m-am ocupat de structură, mai exact, am făcut un trepied mare (2.5 m înălțime), potrivit pe ce a curățat Silviu, pe care a pus de jur-împrejur alți brazi căzuți, iar Adi a adus cetină ca să acoperim adăpostul și să dormim pe ea. Adusul cetinii a fost cea mai grea parte, iar după ce Silviu a terminat s-a dus să-l ajute pe Adi. Eu am rămas să topesc zăpadă și să adun lemne pentru noapte. Și bineînțeles, Adi a pus toată mâncarea într-un sac agățat de un copac, la cam 100 m de noi, înainte să ne apucăm de treabă. Bună mâncare, aproape toată naturală, din curți: carne de porc, de vită, mălai, făină de grâu, cașcaval de casă, slănină, mușchi afumat, ceapă, ardei, ciocolată și portocale. Totul a meritat, cu o organizare bună am reușit să avem focul în adăpost și să fim cât de cât izolați de vânt și frig. Aici am povestit repede, dar noi abia la 11 ne luam mult așteptata cină, gătită la foc.

Așa a fost prima zi, 4 ianuarie, genială, nici noi nu am crezut că putem face atâtea, dar a doua zi ne-am trezit aproape de prânz. Așa am început noi să intrăm într-un ritm vechi și simplu, adevărat. După ce am mâncat, și precizez că fiecare masă dura câte 2 ore, de la adusul alimentelor din copac până la masa efectivă, am completat adăpostul cu cetină și deja s-a făcut noapte. Acolo pe munte iarna e o nevoie constantă. Apă și foc. Adică cineva trebuie să topească zăpadă în continuu, iar câteva ore bune erau dedicate zilnic pentru strângerea și procesarea lemnelor de esență tare, ca să țină mult noaptea, să ne putem trezi de puține ori pentru alimentare.

Ziua era scurtă, oboseala ne prindea din urmă și avem nevoie de somn. A treia zi, pe 6 ianuarie, a fost cea în care avem totul gata și puteam efectiv să trăim ca la munte, dar ne-am trezit târziu și noaptea ne-a prins repede. Abia în a patra zi am reușit să explorăm împrejurimile și a fost sublim să realizăm unde suntem. Totuși nopțile erau cele mai faine, în adăpost, lângă foc, mâncând, povestind, relaxându-ne de peste zi, știind că afară sunt sub -20 de grade. Asta am cautat și chiar asta am găsit. O experiență care merită trăită de cât mai multă lume.

Fără să ne dăm seama, a venit ultima zi, 8 ianuarie, în care ironia face că ne-am trezit cel mai devreme, la ora 8, am mâncat, am strâns adăpostul și am plecat. Dintr-o dată am început să coborâm și să realizăm cât de puțin înseamnă ce am făcut noi în comparație cu viața oamenilor de demult și totuși cât de intens și plăcut a fost. Jos în sat, direct ciocolată. De aici e poveste.

A fost o tură în care am gândit ceva puternic, acuși vine. Până atunci munte și iar munte. Brothers in Woods.”

Diagonal a fost expediție care presupune traversarea țării pe jos, de pe malul mării, din Mangalia, până în orașul Seini (Satu Mare).

”Suntem 3 cercetași exploratori (în perioada liceului), un mangaliot (C.L. Cercetașii Marini, Constanța) și doi ieșeni (C.L Sf. Dumitru, Valea Lupului) și vrem să traversăm țara pe jos pentru a promova cercetășia. Practic vrem să povestim cu oamenii cu care ne întalnim, ce înseamna sa fii cercetaș, ba mai mult, vrem să discutăm cu ei în timp ce vom merge, adică sa ne însoțească pe o anumită porțiune de traseu.”, spun aceștia pe Facebook.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol