Bucureștiul în timpul ocupației Puterilor Centrale, mai exact ale trupelor germane, bulgare și turce sub comanda feldmareșalului Mackensen instalat in hotelul Athenee Palace, actualul Hilton. Clădirea Cercului Militar din imagine devenise sediul poliției germane după cum arată inscripția „Haupt – Wache”.

Cu toate că Bucurestiul era unul din cele mai fortificate orașe (o bună parte din sistemul de fortificații există și astăzi în jurul orașului, dar în paragină ) acesta a fost predat de autorități fără luptă, preferând să îl cruțe de la distrugere așa că bucureștenii au avut de îndurat doi ani de ocupație armată cu toate lipsurile și nedreptățile unei astfel de perioade. Se pare că cel mai rău am avut de suferit de pe urma bulgarilor, supărați că în 1913 ocupasem Cadrilaterul și nici turcii nu au uitat anul 1877 când tunurile lor fuseseră capturate la Plevna. În timpul ocupației, bucureștenilor nu le-a fost tare bine după cum se vede și în imaginea de față, plină de sobrietate.

O întâmplare cu iz tragico-comic îl va lăsa fără cuvinte însă pe „Spărgătorul de Fronturi” Mackensen… Într-o seară, un comando bulgăresc fură moaștele sfântului Dimitrie Basarabov, patronul spiritual al orașului pe motiv că sfântul s-ar fi născut în Bulgaria, si că ar aparține lor… La alarma dată de clopotele Patriarhiei tot orașul cu mic, cu mare, se adună gata de revoltă. Era o scânteie care aprinsese flacăra răscoalei în sufletul bucureștenilor. Văzând că situația poate scăpa de sub control, Mackensen acționează și în două zile moaștele sunt recuperate de nemți și depuse în biserică, la locul lor. Însă, în mintea pragmaticului comandant german se ivise o întrebare retorică… Cum de oamenii aceștia au îndurat umilințe, abuzuri, violuri, frig și foamete atâta timp, dar când cineva le-a pângărit un simbol, revolta e atât de mare încât nu mai contează nimic altceva?

Material susținut de Sorin Mărgărit