Abacul tradiţional (numele în chineză al obiectului în cauză este suanpan), cu ramă şi bile din lemn, poate fi considerat drept strămoșul foarte îndepărtat al PC-urilor din zilele noastre. Inventat în jurul secolului al II-lea, înainte de Hristos, cel mai probabil în China, acest obiect era extrem de complex, permițându-vă și în prezent să efectuați operații matematice foarte complicate, inclusiv extragerea rădăcinii pătrate și a celei cubice. La vremea aceea, și chiar mult mai târziu, strămoții noștri din Dacia foloseau încă răbojul. Acesta era un simplu băț crestat: o crestătură semnifica o oaie, o barză sau un viezure, iar două crestături, două oi, două berze, și tot așa.
În România abacul pătrunde din zona Rusiei, sub forma mai bine-cunoscutei numărători, aceasta fiind popularizată și utilizată în mod extensiv în școlile primare din timpul perioadei comuniste. Totodată, ca un plus, abacul putea fi folosit pentru a realiza calcule chiar și de către persoanele cu deficiențe de vedere.
Cu toate că în prezent, datorită evoluției tehnologiei, computerul a luat locul abacului, acesta din urmă mai este folosit în multe părți ale Globului, precum Rusia, China sau Europa de Est, în special pentru începătorii în ale aritmeticii.
[Sursă imagine: commons.wikimedia.org]
Comentariile sunt oprite pentru acest articol