28 martie 2020, 23:29

Când ajungi la timp. Povestea ceasornicarului român care dă lecții americanilor

Dimitrie Vicovu este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați români din Statele Unite ale Americii. Nu este om actor la Hollywood, cu toate că a întâlnit multe personalități, și nici nu deține companii de milioane ce produc milioane de dolari. Românul este de meserie ceasornicar și a ajuns să fie respectat de toți colegii de breaslă, cărora le dă și lecții, apelând la cunoștințele bătrânului ca la un profesor al domeniului.

Pentru Dimitrie Voicu nu există mecanism sau model de ceas care să nu poată fi reparat sau reporodus. Cu migală și multă măiestrie, ceasornicarul reușește să rezolve fiecare problemă în parte, pentru că de când se știe a fost pasionat de ceasuri. Chiar și acum, după ce o viață întreagă s-a dedicat meseriei sale, Dimitrie Voicu vorbește despre ceasuri cu pasiunea și entuziasmul unui copil și le compară cu un soi de mecanisme magice. „Ceasurile mi-au plăcut de mic copil, m-au fascinat și doream să cunosc minunea unor roți care ne spuneau în cele din urmă timpul real în care trăim”, a spus ceasornicarul, pentru Ziare.com.

Prima sa experiență și amintire pe care o are referitor la pasiunea sa pentru ceasuri pornește din copilărie, atunci când acesta a văzut ceasul de masă al bunicii sale, reușind apoi să-l reasambleze. Din acel moment, a reparat și reasamblat ceasuri colegilor și profesorilor din facultate, activitate ce-i aducea venituri suplimentare

Cam pe la 6 ani am desfăcut ceasul de masă al bunicii și în două zile l-am remontat după schița probabilă, putând funcționa. În timpul facultății, reparăm ceasurile de mâna pentru studenți și profesori și era o bună contribuție la cheltuielile lunare. Tot ca student reparam părți mai dificile în ceasurile de mâna, că de pildă părul balansului, la un ceasornicar. Aveam o vedere excelență și o mare precizie a mâinilor. Mai târziu, în cadrul schimburilor de experiență în Lausanne, am făcut și o specializare în domeniul orologeriei, atât privind calculul mecanismului de baza, cât și problemele de restaurare și service”, a mai mărturisit ceasornicarul român pentru Ziare.com.

Profund pasionat de acest domeniu, Vicoveanu a învățat rapid arta ceasornicăriei reușind chiar să fie trimis de regimul comunist la Laussane, în Elveția, pentru a aprofunda și mai mult cele învățate acasă. A plecat, dar nu s-a mai întors niciodată în România. În anul 1979 a reușit să o scoată din țară și pe fiica sa Daniela, care a urmat un tratament și a suferit o operație pe cord, la doar 11 ani. Din Laussane au plecat în America, acolo unde li s-a alăturat și soția cronicarului, Agurita.

„Primirea a fost făcută de prof. de istorie Mircea Milescu, că sponsor al Internațional Church. Socrul lui era preotul unei biserici ortodoxe românești din New York și astfel am fost primit în societatea românilor din zona, găsindu-mi un apartament și loc de muncă la o fabrică de mobilă, apoi la o firma de restaurarea mobilei de epoca. Am văzut cum lumea americană nu are antipatii pentru emigranți, căci toți au venit acolo de undeva. Românii care frecventau biserica de acolo ne-au ajutat să ne integrăm și să cunoaștem modul american de viețuire”, a mai dezvăluit chirurgul ceasurilor, pentru Ziare.com.

Modelul ceasornicarilor din New York

Are un magazin în New York acolo unde repară și vinde ceasuri de colecție. „Master of Time” (nr. „Maestrul Timpului” este locul în care se simte ca acasă. Bătrânul mai are un atelier și în celebrul cartier Queens, acolo unde printre mii și mii de piese, repară, remodelează sau produce ceasuri cu cea mai mare migală și atenție posibilă. Cu toate acestea, răbdarea și meticulozitatea ceasornicarului român este adesea remunerată pe măsură, o reparație mai complexă ajungând și la suma de peste două mii de dolari.

Este interesant de mentionat ca nu cel mai valoros ceas este intotdeauna si cel mai complicat, cu toate ca piesele cu complicatii solicita cu adevarat toate calitatile muncii de ceasornicar. Am reparat ceasuri foarte valoroase, dar simple ca masinarie. Asa a fost un ceas unicat de mana din platina denumit ‘cubul de gheata’” Acesta avea diamante nu numai pe ceas, dar si pe bratara lui flexibila, pe cadran, pe minutare, sub banda, pe spatele si cantul ceasului, si chiar si pe cantul benzii. Nu era un loc liber fara diamante, unde sa pui un varf de creion. Chiar sticla era taiata din cristal natural de stanca.

Totusi, eu am fost tot timpul mai fericit cand am avut ocazia sa repar un ceas complicat. Pot sa-mi amintesc de un ceas de mana minute repeater fabricat de Patek Philippe in 1950. La apasarea unei parghii de pe cantul ceasului, ceasul citea timpul in mod mecanic: ora, sfertul de ora si minutele, batand un ciocanel pe o struna ca de pian. Acest sistem mecanic de citire a timpului este extrem de complicat si nu toti ceasornicarii inteleg cum sa-l repare si regleze. Preturile pentru astfel de ceasuri sunt foarte mari.

Cele de buzunar din aceasta categorie sunt mai ieftine, deoarece mecanismele lor nu sunt atat de miniaturizate. Pe langa aceasta categorie exista si ceasuri cu complicatii, adica functiuni si mai complexe. Aici ma refer la cele astronomice care indica luna, ziua, zilele saptamanii, anul bisect, fazele lunii, unele si cu incordarea automata a arcului, plus functiile cronografului inregistrand ore, minute, si secunde. Aceste exemplare contin, fiecare, peste 500 de piese”, explica ceasornicarul roman.

Citește întreaga sa poveste pe Ziare.com. 

Sursă Foto: Ziare.com.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.