READING

Când insuccesul nu mai e o opțiune, Facebook devin...

Când insuccesul nu mai e o opțiune, Facebook devine ,,pământul făgăduinței”

Începutul mileniului, profund marcat de tehnologizare excesivă, de crize economice mondiale și de depresie, care pare a fi boala secolului în care trăim, evidențiază un pradox: cu cât avem mai multe instrumente de comunicare, de relaționare, de dezvoltare personală sau de business, cu atât devenim mai avizi de putere, de mai mult, de tot. Pe de altă parte,  insuccesul nu mai reprezintă o opțiune, este considerat inacceptabil, de cele mai multe ori transformându-ne în persoane nesigure, vulnerabile, vicioase. Dezvoltarea galopantă a tehnologiei din ultimii 20 de ani a invadat toate aspectele vieții noastre, atingând inclusiv maniera în care comunicăm și ne raportăm la ceilalți și nu numai. Nevoia de a comunica în același timp cu cât mai mulți oameni a dus la apariția rețelelor sociale.

Nefiind promotorul acestui gen de comunicare online, americanul Mark Zuckerberg a dezvoltat o alternativă la modelul clasic de comunicare interumană, perfecționând modelul deja existent de rețea socială într-unul care s-a dovedit a fi perfect.  Urmând modelul american,  într-o extrapolare poate ușor exagerată, pot spune că Zuckerberg a oferit omenirii, în vremuri vulnerabile, o alternativă la „vis”, un alt „pământ al făgăduinței”: Facebook.

Inițial adresată unui public restrâns, rețeaua de socializare și-a extins influența treptat, pe măsură ce interesul pentru acest mod de comunicare a avut rezultate spectaculoase în rândul publicului și antreprenorilor, ajungând să capete dimeniuni globale. Facebook a devenit o piață cu potențial imens, o adevărată arenă în care firmele își pot etala strategiile de marketing și comunicare, unde datorită vitezei, informația a căpătat o dinamică aparte.

Omniprezent în viața noastră și, pare-se, omnipotent, Facebook și-a depășit cu mult obiectivele trasate inițial. A devenit un „ceva” indispensabil care oferă spațiu de desfășurare chiar și celui mai narcisist ego, chiar și celui mai timid antreprenor, chiar și celei mai obscure publicații de presă.  Ceva pe care fiecare îl exploatează după propriile nevoi și posibilități. Facebook a devenit o platformă în care poți să vinzi și să cumperi orice, poți licita, poți face dezbateri, poți aduna masele pentru o cauză comună, poți citi presa, poți asculta muzică, accesa jocuri, poți promova orice, te poți lăuda. Poți face aproape tot ce poate fi transformat din intangibil în tangibil.

Platforma e generoasă, cu instrumente diverse și specifice, într-o permanentă dezvoltare și, cel mai important, primește pe oricine. De la omul simplu, chiar agramat, cu minime cunoștinte în utilizarea unui computer sau măcar a unui creion, pâna la intelectualul avid de recunoaștere sau, de ce nu,la policitianul care caută sau oferă validări prin tot ceea ce intreprinde. Fără taxe, reguli absurde sau vreun pact de coabitare de orice fel, cu toții supraviețuiesc cum pot în cadrul aceluiași mediu social virtual. Impresia e de transfer din real în online. Ești offline sau online.

Plecând de la o nevoie cât se poate de fundamentală, Facebook s-a transformat intr-un colos, ajungând la 2.23 miliarde de utilizatori activi lunar (sursa: zephoria.com). Astfel, ca internaut poti fi cine vrei, cum vrei, când vrei, pentru cine vrei, de câte ori vrei. Într-o vreme în care competiția și lupta pentru recunoaștere socială capătă cu fiecare zi valențe noi, dărnicia cu care se împart de toate, pentru toți, în acest mediu online, poate fi facil disimulată. „Șeruim” orice, nu conteză că astăzi e o manea care reflectă adevărata opțiune personală, iar mâine o arie celebră, distribuită în necunoștință de cauză. Sau invers. Nu contează că nu știi cine-i Einstein, atâta timp cât aforismele lui sună atât de bine și se potrivesc perfect actualei drame personale. Discrepanțele dintre aparență și realitate sunt uriașe, de multe ori evidente, dar multiplele posibilități oferite pentru a-ți susține cauza, vin în ajutor, conferind informațiilor un caracter asertiv.

De partea cealaltă regăsim alt tip de persoane, nicidecum mediocre, pentru care Facebook reprezintă mai mult decât o încercare de umplere a infinitului timp liber. Regăsim persoane care prin funcție și statut au deja un capital de imagine consistent în opinia publică, pe care vor insă să îl sporească, să-l ducă la cote care să îi asigure o vizibilitate cu fiecare zi mai accentuată. Mentalul colectiv, publicurile personale, selectate cu mai mult sau mai puțin interes, sunt îmbrobodite cu grijă, gradual, uneori subliminal de utilizatorul lacom de validarea celorlalți, cu o doză necesară de narcisism pe care nimeni nu o poate nega . Adică, intr-o societate în care importanța imaginii poate face diferențe semnificative privind succesul sau esecul personal, mascarada poate atinge proporții grotești. Astfel, avem bloggeri care sunt reclame ambulante, rețelele sociale ducând plasarea de produse la un cu totul alt nivel decât alte platforme ( de exempu, TV), avem artiști în căutarea recunoașterii, avem scriitori care ambalează frumos un text, avem politicieni care comunică, în mare parte agresiv, mesaje de interes public. Avem de toate, pentru toți.

Un adevărat Pământ al făgăduinței, Facebook permite afacerilor să înflorească, crescându-le vizibilitatea cu doar câteva clickuri și o sumă de bani alocată corespunzător, imperativ targetat. Comunicarea dintre consumatori și brandurile preferate a devenit posibilă și chiar facilă, promovarea a atins niveluri la care antrepenorii nici nu visau înainte de Facebook, natura dinamică a marketingului digital făcându-și perfect loc pe platformă. Șansele par să fie egale pentru toți, diferențele făcându-le strategia, cunoștințele în utilizarea instrumentelor de promovare oferite, dar și sumele pe care antreprenorii sunt dispuși să le aloce pentru a-și crește vizibilitatea și a ajunge pe paginile cât mai multor internauți.

Facebook ne dă posibilitatea să ne creăm propriul brand personal, cu particularități mai mult sau mai putin verosimile, să pornim dezbateri, să intrăm în contact cu oameni de la capatul lumii, să susținem sau să hulim politicieni, să emitem și să argumentăm teorii, să fim frumoși chiar dacă nu suntem, să creăm sau să terminăm relații cu un singur click. Pare simplist, dar tocmai simplitatea acestei nevoi de comunicare, de relaționare și transparență a transformat Facebook în ceea ce este azi. Pe principiul de ce să cauți în altă parte, când aici le ai pe toate? , rețeaua socială a devenit indispensabilă în viețile a milioane de oameni.

Facebook a oferit valențe și proporții noi comunicării în masă. Mesajele pot fi distribuite targetat, iar instrumentele de promovare sunt atât de eficiente, încât te vizează în mod direct, te influențeză, te împing spre decizie. Rapid sau treptat în funcție de strategie. Dar mereu eficient.

Presa și-a găsit și ea locul în acest paradis al comunicării numit Social Media. Din păcate, fluxul mare de știri și viteza cu care circulă informațiile nu constituie întotdeauna un avantaj pentru public, apărând deja cunoscutul fenomen Fake news, alimentat de facptul că știrile nu se pot verifica, sursele nu sunt întotdeauna de încredere, iar viteza cu care se distribuie orice pe această platformă face ca de multe ori să fie imposibil de stabilit ce e veridic și ce e fals.

83 de milioane de conturi false există pe Facebook (sursa: CNN), insă chiar și așa o parte dintre acestea reprezintă consumatori potențiali sau cititori potențiali. Partea proastă este că reprezintă, de asemenea, surse de fake news, neputând fi controlate eficient, în condițiile în care în fiecare secundă sunt create 5 noi astfel de conturi pe platformă (sursa: zephoria.com).

50% dintre tinerii cu vârste cuprinse între 18 și 24 de ani accesează Facebook imedat după ce se trezesc (sursa: infodocket 2012), concluzia fiind că Facebook ne face să dezvoltăm un comportament vicios, nevoia de a transfera elemente din viața celorlalți într-a noastră căpătând caracter permanent. E ca un cerc, orice ai face, orice ai intreprinde, ajungi tot acolo.

Bombardamentul acesta de informații la care suntem supuși de fiecare dată când „intrăm pe Facebook” ne crește însă comoditatea și ne reduce nevoia de interacțiune în viața reală. Ne face să limităm gradual interacțiunile normale interumane, în detrimentul celor de natură online, comportament ce scade respectul de sine și duce într-un final la comportamente depresive.

Acestea fiind spuse, întrebarea este: putem oare ieși din zona acesta de confort, putem renunța la Facebook?

 

 

 


RELATED POST

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.