„Bella Ciao”, cântecul italian scos la lumină de Goran Bregovici, a prins din nou elan în spațiul public după apariția sa în „Casa de Papel”, unul din cele mai urmărite seriale Netflix. Chiar dacă în viziunea artistului mai sus menționat, cântecul ne umple de energie și bună dispoziție, originile sale sunt mult mai complexe decât ne-am fi așteptat. Se pare că, celebra melodie a fost la un moment dat în istorie imnul mișcării de rezistență anti-fasciste italiene, în perioada 1943 și 1945.

A fost cântat în toate colțurile lumii, iar oamenii l-au asociat cu ideea de libertate, devenind un imn internațional al rezistenței împotriva oricărei forme de dictatură, de opresiune sau de încălcare a drepturilor fundamentale ale omului. Totodată, acestă melodie a reușit să rămână întipărită în mentalul colectiv timp de mai bine de 70 de ani, datorită speranței, curajului și mobilizării milioanelor de protestatari care au avut un gâd și o dorință comună.

Parcursul istoric al acestui cântec, cu autor anonim, este adesea asociată cu mișcarea de rezistență anti-fascistă, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Glasul comun al oamenilor care doreau libertatea

Grupările de partizani care erau împotriva sistemului impus de fascisti și de naziștii lui Hittler au existat cu mult înaintea începerii celui de-al Doilea Război Mondial, însă așa numita „Resistenza” a luat, cu adevărat proporții, după capitularea Italiei din anul 1943. Acela a fost momentul în care toată populația țării, inclusiv forțele armatei, s-au alăturat celei mai mari mișcări de rezistență din acea perioadă, care s-a întins apoi și la nivel internațional.

Potrivit datelor istorice, partizanii italieni au luptat împotriva forțelor germane care doreau ocuparea Italiei și a Greciei, dar și contra formațiunilor militare fasciste ale lui Mussolini. Se pare că, în rândurile partizanilor s-au aflat peste 300.000 de oameni, care-și doreau un stat liber și democratic, iar printre aceștia au luptat și aproximativ 35.000 de femei.

Un strigăt venit din inima Italiei

Istoria acestui cântec cu autor anonim are o strânsă legătură cu mișcarea de rezistență anti-fascistă, a partizanilor italieni, din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Se pare că, linia melodică a acestuia se inspiră dintr-un cântec popular iatlian care aparținea țăranilor care lucrau pe plantațiile de orez de pe marginea râului Po.

Despre originea cântecului Bella Ciao, criticii muzicali spun că acesta ar fi luat naștere în anul 1940, în zona Reggio Emilia. În plus, se pare că popularitatea sa la nivel internațional a început încă din anul 1947, în timpul primului Festival Mondial al Tinerilor Democrați, care a avut loc la Praga. De pe scena festivalului a făcut înconjurul lumii, fiind interpretate în diverse variante muzicale de la folk la swing, rock și blues și a fost tradusă în zeci de limbi de la japoneză și rusă, până la turcă.

A fost interpretată de zeci de artiști printre care și Wody Allen, în 2006, în timpul Festivalui de la Cannes sau chiar și artiști autohtoni precum Delia, care a realizat recent un cover al celebrei melodii, ce poate fi ascultat aici. Cu toate acestea, una dintre cele mai mai cunoscute variante internaționale ale acestei melodii este realizată de Goran Bregovic împreună cu The Weeding and Funeral Orchestra.

Bella Ciao – un destin tumultuos

Proverbul care spune că „nimeni nu este profet în țara lui” cuprinde întregul traseu al melodiei, care este la fel de tumultuos ca și istoria din ultima jumătate de secol a Italiei. A fost maltratat, renegat, interzis, hulit de partidele de dreapta, tocmai pentru că putea fi ușor identificat cu ideologia stângii comuniste.

Cântecul care a reușit fără doar și poate să devină imnul internațional, fără culoare politică, al rezistenței împotriva oricărei forme de totalitarism a reușit să provoace multă vâlvă în Italia recentă. Astfel, Bella Ciao a fost interzisă în multe momente importante din istoria modernă a Italiei.

În anul 2011, melodia ar fi trebuit să fie interpretată pe scena Festivalului Sanremo, cu ocazia a împlinirii a 150 de ani de la unitatea Italiei. Se pare că, fostul președinte al țării, Silvio Berlusconi, ar fi interzis acest cântec, în contextul protestelor vehemente ale clasei politice de dreapta aflate la putere în acea perioadă.

Cu toate acestea, cântecul a reușit să devină în timp un liant al oamenilor care se opun oricărei forme de opresiune, depășind granițele ideologice ale Italiei, imrpuse de diversele partide și guvernăi. În consecință, celebra melodie rămâne totuși în mentalul colectiv al oamenilor ca fiind legată de stânga comunistă, însă a devenit nelipsită de la toate concertele organizate în fiecare an, la Roma, de către partidele de stânga, sub numele de Festa dell Unità.

---