Castelul Peleș a fost ridicat la inițiativa regelui Carol I, primul monarh al dinastiei de Hohenzollern-Sigmaringen care a domnit în România, pentru a-i servi drept reședință de vară. În data de 5 august 1866, Carol vine pentru prima dată la Sinaia, însoțitit de Dimitrie A. Sturdza, Carol Davila și maiorul Alexandru Fălcoianu. Plecat din București cu un poștalion tras de 8 cai, Carol ajunge inițial în Ploiești, unde este primit solemn de autoritățile locale. După o scurtă oprire la Florești, la hanul doamnei Cantacuzino, domnitorul ajunge în seara zilei de 5 august 1866 la Sinaia unde înnoptează în modestele chilii ale unei mănăstiri.

După această primă călătorie la Sinaia, Carol decide să revina anul următor, în 1867. Curând Sinaia devine o destinație frecventată anual de domnitor, care devine fermecat de frumusețea locului. În 1872 Carol îi scrie tatălui său o scrisoare în care își dezvălui intențiile de a construi aici o reședință de vară: „Aerul aici e mereu răcoros și curat…Așa că pe zi ce trece mi se întărește dorința de a începe cât mai curând construcția unei reședințe”.

Construcția începe în 1873, dar așezarea pietrei de temelie se tot amână din cauza alunecărilor de teren frecvente. Din acest motiv, elaborarea planurilor de construcție a castelului Peleș îi sunt încredințate arhitectului Wilhelm von Doderer. Ceremonia de așezare a pietrei de temelie are loc la 10 august 1875, într-o duminică. În acea zi, Carol declara emoționat “să se ridice acest castel și să fie terminat pentru a putea fi leagănul dinastiei mele, al dinastiei naționale”.

Referitor la construcția efectivă a castelului regina Elisabeta nota: “Italieni zidari, Români pentru terasamente, țigani salahori. Albanezii și Grecii lucrau în cariere, Nemții si Ungurii dulgheri. Turcii ardeau cărămida. Au fost maeștrii Polonezi și cioplitori în piatră Cehi. Francezii desenau, Englezii măsurau, astfel că pe șantier se întâlneau sute de costume naționale și se vorbeau patru-spre-zece limbi; se cânta, se înjura și se certa în toate dialectele si pe toate tonurile; era un amestec nostim și zgomotos de oameni, de cai, de boi și de bivoli”. “Cât despre rege, el era totdeauna pe schelele cele mai înalte și dirija în persoană lucrările (…) Nu îndraznesc să spun că mă suiam și eu din când în când, dar numai de plăcere că mă făcusem bine de o boală de picioare și că mă puteam sluji cu ele, și mă coboram repede, pentru ca să pot sta de vorbă cu bătrânul meu prieten Peleșul”.

Pe 7 octombrie 1883 castelul este terminat și Carol oferă un prânz de gală toastând cu vin românesc ”în onoarea și pentru fericirea României”. Vasile Alecsandi însoțește toastul cu versurile: ”Eu Carol și al meu popor/Zidit-am într-un gând și dor/În timp de lupte al meu regat/În timp de pace – al meu palat”.

Peleșul a costat 6,5 milioane de lei aur în prima etapă(1873-1883) iar până la finalizare (1914) costurile au ajuns la 16 milioane de lei aur. Banii au provenit din caseta particulară a regelui. Ar fi fost mai mulți bani dacă suveranul ar fi acceptat vreunul din cele trei proiecte prezentate de Wilhelm von Doderer. Bugetul nu era însă pe măsura proiectului. De aceea a recurs la Johannes Schulz care până în 1883 a fost diriginte de șantier și care a înălțat un chalet în stilul neorenașterii germane.

În final Peleșul va ocupa 3200 de mp., având 160 de camere. Cu îmbunătățirile aduse după război va fi unul dintre cele mai frumoase ansambluri de Art Nouveau din Europa. Aflat în proprietatea privată a Familiei Regale a României încă de la început, Castelul Peleș a fost repede naționalizat după lovitura de stat comunistă din decembrie 1947 care a dus la abdicarea ilegală a Regelui Mihai și la exilul său forțat care a durat 50 de ani.

În 2006, guvernul român a anunțat retrocedarea castelului Regelui Mihai I al României. Astfel, trupul neînsuflețit al Regelui Mihai va fi adus săptămâna aceasta la Peleș, locul ridicat de strămoșul său, Carol I.

---