CITIRE

Caritas, prada ușoară a unui sistem nepăsător. Cum...

Caritas, prada ușoară a unui sistem nepăsător. Cum a ajuns reforma sănătății sa închidă „spitalul săracilor”

Spitalul Caritas, una dintre cele mai vechi unități sanitare din București, este acum doar o ruină. Clădirea derăpănată stă acum mărturie șirului de decizii proaste care a dus la comasarea și descentralizarea mai multor spitale din țară. Am mers din rău în mai rău, iar acum o mare parte din unitățile sanitare din România așteaptă o nouă reformă, care să pună odată capăt acestei degradări continue, dar și a lipsei de personal.

Spitalul care a rămas doar în istorie

Despre Spitalul Clinic Caritas sunt foarte multe lucruri de spus. A fost construit în perioada interbelică, mai exact în anul 1880, cu scopul de a adăposti femeile și copiii din familiile sărace. A fost folosit pe post de adăpost social mai bine de 11 ani, până când a fost transformat în clinică ambulatorie.

În timpul Primului Război Mondial clinica a fost declarată spital de război și a ajuns sub patronajul principesei Maria.

Spitalul a atins apogeul în perioada interbelică. La inaugurarea de către evrei a Așezământului de Binefacere „Spitalul Caritas şi Noua Maternitate”, din anul 1933, au fost prezenți Carol al II-lea și regina Elisabeta a Greciei. Iar de atunci, timp de șapte ani, până în 1940, au mai fost gata alte trei structuri ale spitalului, ce au fost transformate rapid în secții de Chirurgie şi Medicină Internă, Fiziologie, Obsterică şi Ginecologie.

Sursă Foto: sebastianujicaphotography.wordpress.com

Cauzele care au dus la închiderea spitalului Caritas

În România, autoritățile ne-au obișnuit cu un anume fel de a gestiona situațiile criză. Reforma sănătății, introdusă în 2010, ar fi trebuit să rezolve o problemă imensă a sistemului din acea perioadă – discrepanța dintre persoanele care plătesc și cele care nu plătesc pentru asigurarea de sănătate oferită de CNAS. Însă, rezultatul a fost cu totul altul. S-a ajuns în situația de a închide, de a comasa unități sanitare sau de a reloca personalul. Un haos general, din care mulți au avut de suferit.

Începută în anul 2009, reforma la care au lucrat fără încetare mai mulți specialiști din domeniu  viza „reorganizarea și restructurarea asistenței spitalicești, având ca obiectiv esențial crearea unui sector al serviciilor spitalicești performant, prin reorganizarea, descentralizarea și informatizarea spitalelor”, potrivit Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2011 pentru modificarea și completarea unor acte normative din domeniul sănătății.

Cu alte cuvinte, în loc să se investească în renovarea tuturor spitalelor din Capitală și din România, care sunt și așa insuficiente, autoritățile au ales să emită o Ordonanță de Urgență prin care dărâmau bucată cu bucată spitale care ar mai fi fost și acum funcționale.

Anul 2005 a adus o noi perspective pentru spitalul Caritas. După un proces lung în instanță, unitatea medicală a fost retrocedată Fundației „Caritatea”. Nu a mai durat mult, iar în 2011 personalul și toți pacienții au fost transferați către alte spitale.

Modificările au avut loc, însă, nu în direcția potrivită. Pentru că Primăria Municipiului București, condusă atunci de Sorin Oprescu, nu a reușit să cadă la învoială cu deținătorii legali ai spitalului, în ceea ce privește plata lunară a chiriei unității sanitare, aceasta a trebuit închisă.

Fostul director al Spitalului Caritas, Bogdan Jansen, care a condus instituția chiar în acea perioadă, a menționat într-un interviu acordat pentru Editiadedimineata.ro că reprezentanții fundației nu și-au mai dorit să activeze în acest domeniu.

Din păcate, în anul 1999, printr-o hotărâre de guvern, s-a retrocedat spitalul Caritas comunității evreiești din România. Deși măsura retrocedării a fost contestată în instanță, în anul 2005, o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, a validat trecerea spitalului în proprietatea Fundației „Caritatea” (coincidență nefericită), membră a Federației Comunităților Evreiești din România. Din câte știu, fundația Caritatea n-a dorit și nu dorește să dezvolte activități medicale pe terenul respectiv”, a explicat acesta.

Cu toate acestea, președintele onorific al Fundației Caritatea, Aurel Vainer, a avut o poziție puțin diferită. Acesta a declarat la acea vreme pentru România Liberă că ei ar fi fost dispuși să păstreze colaborarea cu Primăria Capitalei, dar în anumite condiții: „Suprafaţa de acolo este imensă – 12.000 de metri pătraţi, iar 2.000 de euro pe lună chirie reprezintă o sumă infimă. Anul trecut, am vrut să renegociem cu Primăria, ceea ce nu s-a întâmplat şi atunci aşteptăm grupuri private şi asociaţii de medici dispuşi să investească.”

„Spitalul săracilor”, instituție neprofitabilă sau victima nepăsării?

Puse cap la cap, poveștile spuse de presa de la vremea aceea și de Bogdan Jansen la opt ani de la închiderea spitalului nu se potrivesc. Din spusele fostului director al spitalului, se pare că nu reforma sănătății a pus punctul pe i, în cazul închiderii unității medicale, ci un ordin venit din partea Primăriei Capitalei.

Ca să respectăm ordinea istorică a evenimentelor, așa zisă „reformă a sănătății” a fost declanșată în iunie 2010 (!), când au fost desființate/închise 68 de spitale pe tot cuprinsul țării și când s-au transferat spitalele orășenești și județene de la ministerul sănătății, către consiliile locale sau consiliile județene, în funcție de structura și complexitatea lor.

Măsura transferului a vizat și spitalul Caritas, care a trecut în subordinea Consiliului General al Municipiului București, alături de alte 21 de spitale din Capitală. Măsura în sine, nu a afectat major funcționarea spitalului Caritas, care a continuat sa presteze servicii medicale de specialitate până în luna Martie 2011. La 01 Aprilie 2011, ca o păcăleala de prost gust, spitalul a fost închis intempestiv, abuziv și ilegal (!), la ordinul expres al primarului general de la acea vreme”, a spus acesta. 

În 2011, ministrul sănătății de la acea vreme spunea că reforma vine ca o gură de aer pentru sistemul medical atât de deficitar – atât din punct de vedere al dotărilor, cât și al personalului, potrivit Mediafax. Totuși, fostul director Jansen subliniează că informațiile prezentate de oficiali nu au făcut decât să voaleze adevărul și că adevăratele motive ale închiderii spitalului sunt cu totul altele.

Explicațiile și motivațiile oferite în spațiul public nu au nici o legătură cu realitatea. La Caritas au fost și sunt în continuare interese imobiliare incontestabile, spitalul fiind amenajat pe o suprafață de teren de 13.500 mp, într-o zonă ultracentrală a Bucureștiului”, a explicat acesta.

Sursă Foto: sebastianujicaphotography.wordpress.com

Caritas, după opt ani de uitare

La opt ani de la închiderea Spitalului Caritas se pot număra doar pierderile. În urma deciziilor luate haotic într-una dintre cele mai nesigure perioade ale României, au fost închise peste 68 de spitale din țară, iar Bucureștiul și implicit Sectorul 3 au rămas fără cea mai mare maternitate din țară de la acea vreme. Potrivit spuselor fostului director, la Caritas se nășteau anual aproximativ 2.500 de copii, iar secția de obstetrică-ginecologie accepta paciente din toată țara.

Era singura maternitate din sectorul 3 și totodată cea mai mare din țară la acea vreme (!), după numărul de paturi. Maternitatea și în totalitate clinica de obstetrică-ginecologie deservea atât sectoarele din jur, cât și județele limitrofe Capitalei și de foarte multe ori apelau la noi paciente din toată țara. La Caritas erau între 2.300-2.500 de nașteri/an. Așa cum am arătat,”proprietarii” nu au dorit sa păstreze caracterul medical al complexului Caritas și pe cale de consecință, nici maternitatea nu a beneficiat de bunăvoința lor”, a explicat Jansen.

Acum, România încă se resimte după acest dezastru. Avem spitale insuficiente, slab pregătite și personal din ce în ce mai puțin, semn că nu am avut nimic de învățat din toată această poveste. Pentru Bogdan Jansen, fostul director al spitalului Caritas, dar și pentru cei 470 de angajați care și-au pierdut locurile de muncă, închiderea spitalului reprezintă „ o rană adâncă, care nu se va vindeca prea curând”, dar și „cea mai mare nedreptate” pe care au trăit-o până acum.

Sursă Cover: sebastianujicaphotography.wordpress.com


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.