Rar găsești o astfel de carte! Dar nici Lavinia Betea nu este o persoană comună. Cercetătoarea specializată pe istoria recentă m-a ajutat mult să înțeleg dinamica perioadei comuniste din România. Ea poate explica în așa fel încât totul să ți se pară o poveste și pune lucrurile în context într-un mod care-ți demonstrează că totul se leagă în societate și că o decizie luată de un om politic într-o parte se va răsfrânge în multe alte locuri.

Volumul Laviniei Betea are 826 de pagini, dintre care bibliografia constituie vreo 30 de pagini. Textul a fost inițial gândit ca o biografie în serial, la ideea jurnalistului Marius Tucă, fostul director editorial al cotidianului Jurnalul Național, iar publicarea a început în 2010, în Jurnalul Național. A continuat în Adevărul și Aradul. Serialul a fost adaptat la o trilogie de cărți:

1. „Ucenicul partidului”, Lavinia Betea, Cristina Diac, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Țiu;
2. „Fiul Poporului” de aceiași autori;
3. „Tiranul” de Lavinia Betea, Florin-Răzvan Mihai, Ilarion Țiu;

 

De Lavinia Betea am mai citit „Ultimul an din viața Elenei Ceaușescu. Agenda Tovarășei în 1989” și am admirat modul în care a putut construi un volum coerent din notele uneori criptice făcute de secretarul Elenei C., după ce a pus totul în contextul societății de atunci.

Mituri destrămate despre Ceaușescu

După ce am citit „Ceaușescu și epoca sa”, mi-am recalibrat anumite idei pe care le aveam despre primul și ultimul președinte comunist (până la el, nu exista funcția de președinte al țării, cea mai importantă poziție fiind cea de secretar general al Partidului Comunist Român – PCR). Se pare că Nicolae C. nu era atât de idiot pe cât îl credeam (și poate îl credem încă). Deși n-a beneficiat de educație superioară, tânărul Nicolae avea câteva calități native:

• spirit ascuțit (sau ceea ce se numește „inteligență nativă”);
• detecta imediat oportunitățile și profita de ele;
• putea intra pe sub pielea celor care puteau decide soarta lui;
• un anumit spirit economic (deși nebazat pe lecturi de specialitate sau studii de profil);
• tenacitate (dar mai mult în sensul de încăpățânare decât de curaj în a-și urma planurile bine definite).

 

Nicolae s-a născut în ianuarie 1918, data Unirii Principatelor Române. Nu se știe însă dacă s-a născut în 26 ianuarie, deși toate actele notează această dată. Părinții: Andruță (agricultor, 25 de ani) și Licsandra (casnică, 24 de ani).

Încă de mic, Nicolae pleacă la București, cu doar câteva lucruri și foarte puțini bani, să-și facă un rost. Nimerește la cizmarul Aurel Cornățeanu din Colentina, despre care Securitatea știa că este comunist. Nicu nu ajunge cizmar, contrar ideii generale despre el, ci este doar ucenic, dar nu unul dintre cei buni, conform spuselor cunoscuților. Practic, nu a devenit cizmar (o profesie foarte respectată și bănoasă la acea vreme) și n-a muncit niciodată în acest domeniu.

Facem un salt în timp, trecem peste momentul în care Nicolae ajunge unul dintre oamenii de încredere ai lui Gheorghe Gheorghiu-Dej și ajungem în faza în care Nicu este tras pe dreapta și scos din pozițiile de răspundere. Nicolae C. avea încă de pe atunci răbufniri uneori violente, pe teme minore sau importante, spre uimirea celorlalți aflați la ședințe.

Citește recenzia integrală la Cyberculture.ro

---