READING

Căsătoria între persoanele de același sex – contes...

Căsătoria între persoanele de același sex – contestare, legalitate și toleranță

Chestiunea sexualității cetățenilor unui stat, oricât de privată ar putea părea, se află de cele mai multe ori sub semnul politicului, al unui control comunitar și statal, care stabilește norma socială dezirabilă pentru comportamentele sexuale.

Legislația României, prin intermediul Art. 259, Al.(1) din Noul Cod Civil, prevede că doar bărbații și femeile se pot căsători. Cu toate acestea textul Constituției României permite de facto căsătoriile între persoanele de același sex, Art.48 vorbind despre dreptul uniunii “liber consimțite între soți”, fără să stipuleze explicit dacă aceștia trebuie să fie barbat și femeie.

Tema căsătoriei între persoanele de același sex revine însă periodic în spațiul public din România. Cel mai recent episod implică inițiativa civică “Coaliția pentru Familie”, reunind aproximativ 20 de organizații nonguvernamentale, ce a demarat o acțiune de strângere de semnături în vederea modificării Constituției în sensul modificării Art.48 și punerea în concordanță a acestuia cu prevederile Codului Civil, adică interzicerea în mod explicit a căsătoriilor între persoanele de același sex. În linii mari, societățile în care separația dintre Stat și Biserică nu este strictă tind să opună o rezistență mai mare în fața legalizării căsătoriei între persoanele homosexuale. Cel mai adesea, contraargumentele invocate la adresa căsătoriei gay rămân captive unei gândiri binare, maniheiste, care divide, separa și ierarhizează ceea ce este diferit de modelul dominant, de norma socială dezirabilă. Oponenții căsătoriilor gay evidențiază probleme care țin de moralitate, de procreație, de natură spirituală (homosexualitatea este considerată o deviere, un păcat, în terminologia teologică), sau chiar de patologie (homosexualitatea este văzută de unii drept o boală).

Totuși, în legătură cu aceste contestări trebuie precizate o serie de lucruri. În primul rând, homosexualitatea a fost scoasă de pe lista afecțiunilor psihice, printr-o decizie a Asociației Americane de Psihiatrie luată încă din 1973. În al doilea rând, temerea că legalizarea căsătoriei homosexualilor va conduce la o reducere semnificativă a populației este cel puțin hazardată și nejustificată, dacă nu chiar ipocrită, dacă ne gândim că gestul căsătoriei cuplurilor sterile sau a celor care au depășit vârsta la care se pot procrea nu îngrijorează pe nimeni. Căsătoria între persoanele de același sex nu implică logic o scădere a dorinței sau capacității de procreație a persoanelor heterosexuale. Totodată, scopul căsătoriei nu este doar procrearea. Există numeroase alte motive (afective, sociale, etc) pentru care oamenii aleg să se căsătorească. Nu în ultimul rând, mai poate fi adus în discuție dreptul la viața privată și la nediscriminare, ca drepturi fundamentale ale omului. Legea garantează dreptul membrilor LGBT de a nu fi discriminați. Mai mult decât atât, dacă ne referim la dreptul de adopta copii invocat de unii contestatari ai căsătoriilor între persoanele homosexuale, trebuie spus că nici în România, nici în Europa orientarea sexuală nu poate fi un criteriu pentru respingerea dreptuluide a adopta, pe motiv de nediscriminare.

Desigur, dincolo de aspectele menționate mai sus se pune problema dacă societate din România a ajuns la un nivel de toleranță suficient de ridicat pentru a accepta căsătoria între persoanele de același sex. În acest sens trebuie amintit că în perioada regimului comunist, homosexualitatea era incriminată. Dezincriminarea homosexualității a avut loc abia în 2001, printr-o decizie luată în Parlamentul României, care abroga Articolul 200 din Codul Penal. Comparativ cu alte state din Europa Centrală și de Est, România a abordat foarte târziu chestiunea drepturilor minorităților sexuale (Ungaria, Cehia și Bulgaria luau această decizie încă din anii ’60!). Gradul de acceptare al celuilalt și nivelul drepturilor nonheterosexualilor oferă o bună radiografie a mentalului colectiv și indică în ultimă instanță gradul de interiorizare al valorilor democratice dintr-o țară. Căsătoria gay rămâne astfel un subiect persistent pentru multe alte teme legate de viața privată, familie și politica sexualității.


RELATED POST

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.