21 noiembrie 2022, 9:04

Cât se câștigă în România din traficul de persoane? Cum putem să combatem fenomenul?

Traficul de persoane – un flagel care afectează în proporții diferite toate țarile din lume.

România nu face excepție, chiar dacă în ultimul an fenomenul, conform raportărilor oficiale, a scazut cu 70%. Din păcate, numărul victimelor minore a crescut. Ce ar trebui să știm despre acest fenomen? Cine poate fi victimă? Cine ne poate ajuta? Cum putem ajuta pe cineva aflat în situatie de risc? Care sunt vulnerabilitățile refugiaților uncraineni și cum pot autoritățile din România să îi protejeze de traficanți?

Radio România Actualități a pus tema în discuție luni noaptea, la ”Serviciul de noapte cu Maria Țoghină”.

Pentru că, în urmă cu doar câteva zile, la nivel european, a fost marcată Ziua de Luptă Împotriva Traficului de Persoane, ”Serviciul de noapte cu Maria Țoghină” a dorit să revină asupra acestui fenomen cu ajutorul celor trei invitate ale nopții: Silvia Tăbușcă, de peste 10 ani consultant internațional în combaterea traficului de ființe umane și a criminalității organizate, Centrul European pentru Educație și Cercetare Juridică, jurnalista Marina Constantinoiu, redactor șef edițiadedimineață.ro în studioul Paul Grigoriu și, prin videoconferință, tocmai de la Oradea, Cristina Minculescu, psiholog, project manager pentru Next Steps România, coordonator proiecte sociale la Asociația Betania.

Redăm, mai jos, transcrierea emisiunii în care s-au avansat cifre cutremurătoare privind banii rezultați din acest tip de criminalitate, dar și cazuri cumplite, dintre cele mai diverse, care ilustrează complexitatea acestui flagel.

”18 octombrie Ziua Europeană de Luptă Împotriva Traficului de Persoane, marcată prin dezbateri, acțiuni de prevenire și conștientizare, ar trebui să fie și una a bilanțului. Cum arată bilanțul de anul acesta și care a fost dinamica ultimului an atunci când discutăm despre combaterea traficului de persoane?

Silvia Tăbușcă: A fost un an complicat pentru România. Pe de o parte, ceea ce noi vedem este o scădere a standardelor de respectare a drepturilor supraviețuitorilor traficului de persoane, dar și a politicilor publice de prevenire și combatere, însă, pe de altă parte, am observat raportul Departamentului de Stat al SUA care upgradează România în clasamentul internațional.

Nu știm exact dacă informațiile care au ajuns la Departamentul de Stat sunt informații pe care noi nu le avem în plan național sau decizia Departamentului de Stat al SUA este o decizie politică, deoarece dacă România ar fi fost pentru al 4-lea an pe lista de monitorizare, ar fi însemnat că, în conformitate cu legislația americană, relațiile bilaterale dintre România și Statele Unite ale Americii s-ar fi suspendat. Practic, Statele Unite ale Americii nu ar fi putut coopera cu România sub nicio formă în situația conflictului din Ucraina. Noi vedem mai degrabă decizia Statelor Unite ca o decizie politică în contextul conflictului din Ucraina și mai puțin ca o decizie bazată pe realitățile practice din România.

Pericolul din Ucraina

Realizator: Vom reveni la acest raport pentru că este interesant… până atunci, pentru că ați făcut referire la războiul din Ucraina. Fugind din calea războiului, sute mii de femei și copii au ajuns în țara noastră. De vulnerabilitatea acestora pot profita rețelele de trafic de persoane din ambele țări. Specialiștii în domeniu au tras încă din primele zile ale conflictului un semnal de alarmă, inclusiv aici, la emisiunea Serviciul de noapte. Mai ales în condițiile în care și România, și Ucraina, se regăseau și pe timp de pace în topurile clasamentelor europene referitoare la victimele traficului de persoane, au fost îndreptățite și eficiente aceste semnale de alarmă?

Silvia Tăbușcă: Clar, da! Noi am cooperat cu Interpolul pe mai multe cauze și cu DIICOT. În situații de potențial trafic de persoane în rândulucrainienilor, împreună cu Interpolul am reușit să ajutăm 2 persoane care urmau să fie exploatate sexual să iasă din de sub controlul rețelelor de trafic. Și tot împreună cu Interpolul am reușit să destructurăm o rețea transnațională care păcălea femeii ucrainience să accepte locuri de muncă în Europa, inclusiv în România. Iar acele locuri de muncă, de fapt, reprezentau niște forme de exploatare prin muncă, în condiții complet inumane, unde erau exploatați inclusiv copiii cu vârste peste 12 ani. Deci există cazuri concrete.

Realizator: Cât este de dificil să destructurezi o astfel de rețea? Mi se pare interesant să înțelegem modul în care dumneavoastră reușiți să colaborați cu Interpol, cu Europol, pentru că este de interes pentru publicul larg, să înțeleagă că totuși există această formă de cooperare și că fără cooperare într-un astfel de fenomen nu putem să avem rezultate.

Silvia Tăbușcă: Noi am oferit o serie de training-uri în regiune, tuturor actorilor care au lucrat cu ucrainienii fugiți din fața conflictului. Toate informațiile pe care noi le-am trimis mai departe către Interpol sunt informații pe care le-am primit de la participanții la training-urile noastre, ei au identificat anumite aspecte, anumiți indicatori ai traficului și i-au raportat către noi. Noi am încercat să construim un caz, să vedem dacă într-adevăr vorbim de cazuri de trafic de persoană sau nu, pentru că au fost situații raportate de către participanții la training-urile noastre care nu au reprezentat efectiv elementele traficului de persoane. Însă, în aceste cel puțin 2 cazuri,mai  sunt și altele, s-a constatat că totuși vorbim de rețele translaționale care activează foarte bine în acest moment și așa cum bine ați menționat, rețelele de criminalitate organizată din România sunt foarte puternice.

Totodată, și cele ucrainene le cunoaștem ca fiind extrem de violente și de puternice.

Cele două rețele au funcționat foarte bine de-a lungul timpului, numai dacă ne amintim traficul de droguri, droguri care pluteau prin 2019 în apele teritoriale ale României. În contextul ăsta, vorbim de o vulnerabilitate pe termen lung a ucrainienilor, atât aflați în afara spațiului Ucrainei, cât și pe teritoriul Ucrainei. Și am în vedere cel puțin 10-20 de ani în care această comunitate va fi într-un risc ridicat de trafic de persoane. Pentru că și dacă vom obține pacea mâine…

Realizator: …chiar avem un ascultător care este foarte insistent pe pagina de Facebook. De altfel, îi salutăm pe 2 pe toți cei care ne urmăresc acolo. Este vorba de Carol Varga, Alexandru Robert Vagner, Constantin Lupșa, George Liviu Corcodel, chiar George Liviu Corcodel, întreabă ce se întâmplă cu războiul, se mai oprește? Sunt curioasă care sunt evaluările dumneavoastră și sunt la fel de curioasă să văd care este evaluarea și colegei mele, jurnalista Marina Constantinoiu.

Silvia Tăbușcă: Eu nu văd cum, dacă situația politică în Rusia, la nivel de management politic, rămâne aceeași. Eu cred că acest conflict va fi un conflict pe termen lung și revenim la vulnerabilitatea ucrainienilor, chiar dacă acest conflict s-ar termina mâine în spate este o țară distrusă, care are nevoie de 10-20 de ani pentru a fi reconstruită. Prin urmare, ofertele de muncă false și diverse alte modalități de a obține bani pentru întreținerea propriei familii va fi dorința oricărui ucrainean.

Realizator: Marina, legat de evoluția războiului din Ucraina ne așteptăm la o pace rapidă?

Marina Constantinoiu: Nu ne așteptăm la o pace rapidă, din contră, ne așteptăm la surprize din ce în ce mai neplăcute din zona asta. Și din punctul nostru de vedere, pe termen foarte scurt, ne așteptăm la o situație din punct de vedere social pe care noi nu am cunoscut-o până acum. Țările din Occident sunt obișnuite cu valuri de migranți, noi nu suntem obișnuiți cu o astfel de situație. Ne confruntăm cu refugiați dintr-o țară aflată sub asediu.

Realizator: Te întrerup, pentru că am mai discutat la Serviciul de noapte, dar poate e bine să reamintim: ce înseamnă migranți, ce înseamnă refugiați?

Marina Constantinoiu: Da, chiar chiar este obligatoriu să reamintim definiția refugiatului și migrantului, pentru că este foarte important pentru noi, ca societate, să înțelegem niște lucruri, să le punem într-un context. Spuneam că ne confruntăm pentru prima dată, ca țară și ca societate, cu un val de refugiați. Noi nu ne-am confruntat nici măcar cu valuri de migranți. Refugiații, însă, sunt persoane care fug din calea unui conflict care le pune viețile în pericol. Asta este principala diferență între un refugiat și un migrant. Ei fug de un conflict armat sau de o persecuție la scară largă și revenirea lor în țara de origine este cu potențial letal, le poate pune viețile în pericol.

Migranții sunt cei care aleg să se mute voluntar, nu din cauza unei amenințări directe la adresa vieții lor, ci din motive economice, în mod special, reunificarea familiei sau, în fine, alte motive. În orice caz, revenirea lor în țara de origine nu ar fi atât de periculoasă ca în cazul refugiaților.

De aceea, pentru că viața este cel mai important lucru, există o protecție internațională, există legislație în vederea oferirii de protecție de către statele care primesc refugiați. Și cred că ăsta este primul lucru pe care trebuie să-l înțeleagă oamenii că nu este, cum să spun, o discriminare pozitivă pe care o face România în acest moment la adresa acestor oameni aflați în situație limită. Este vorba despre o legislație și despre acorduri internaționale iar România este parte a acestor acorduri internaționale.

Noi trebuie să înțelegem că asta este normalitatea: să oferi ajutor într-o situație disperată. Faptul că acestor oameni li se acordă, nu știu, asigurare medicală, așa cum ar trebui să i se acorde oricărui cetățean român, nu este deloc ieșit din comun. Este o normalitate, pentru că asta trebuie să facă orice stat care este parte a unor acorduri internaționale. Ei, în contextul ăsta, la pachet, vin tot felul de probleme în societate.

Sigur că apar și pericolele la adresa acestei categorii de persoane, a refugiaților, care sunt în situații limită și sunt dezorientați, într-un stat pe care nu îl cunosc, a cărui limbă nu o cunosc, în care nu au niște repere care să le asigure siguranța zilei de mâine și care pot deveni foarte ușor victime în plasa unor recrutori versați care există și în România, care pot veni inclusiv din Ucraina, dar care sunt și în alte state. Deci, de aici vulnerabilitatea lor.

Dar noi discutăm acum, în seara asta despre un fenomen care are foarte multe fațete și care vizează fără nicio protecție pentru o anumită categorie, nici pentru copii, nici pentru femei, nici pentru bărbați, nici pentru categorii de vârstă, vizează pe oricine. Oricare dintre noi poate să să cadă în plasa traficului de persoane, atât timp cât nu stăpânește niște informații de bază referitoare la acest fenomen, care este o plagă la nivel mondial.

Realizator: Sunt curioasă dacă cea de-a treia invitată, Cristina Minculescu, care  participă prin video-conferință de la Oradea, vrea să adauge ceva?

Cristina Minculescu: Sigur, din cercetările realizate în jurul celorlalte războaie și valuri de refugiați care au mai venit, putem să observăm că în perioada, nu chiar în prima perioadă, ci în perioadele următoare a crescut numărul de victime al traficului de persoane și numărul de cazuri de trafic. Asta și datorită faptului că situația lor economică a scăzut, vulnerabilitatea lor a crescut, nivelul de disperare, într-o anumită formă, a crescut și erau mai vulnerabili să accepte diferite propuneri…

Pe de altă parte, dacă ne uităm la profilul refugiaților de acum, majoritatea sunt femei, copii și persoane vârstnice care deja sunt vulnerabile înspre diferite forme de exploatare. Aceștia nu vorbesc limba țării gazdă, în cazul nostru, nu vorbesc limba română, nu au sprijinul bărbaților pe care într-o anumită măsură s-au bazat.

Am înțeles că Ucraina este o țară primordial patriarhală. Tatăl, soțul, bunicul este cel care într-o anumită formă susține și oferă sprijin atât economic, cât și emoțional pentru restul familiei. Deci sunt într-o situație de vulnerabilitate. Femeile sunt multe dintre ele subcalificate sau supracalificate și este dificil să găsească un loc de muncă și măsura în care vin într-un număr foarte mare în țara gazdă și nu ajung să se integreze socio-profesional, ajung să rămână în afara societății, să fie vulnerabile înspre exploatare.

Rețelele de criminalitate organizată au devenit extrem de puternice

Realizator: Țările din Europa de Est au devenit principalele exportatoare de fete în Uniunea Europeană. Conform puținelor studii pe care le avem, peste 300000 de femei se prostituează în Vest. Cât despre numărul celor care sunt vândute… toate acestea se petrec sub ochii noștri, pe străzile noastre, în barurile noastre, în parcările orașelor noastre. Oficial, autoritățile, reprezentanții legii, politicieni se plâng. În realitate, procesele intentate traficanților de carne vie sunt rarisime. Îmi dedic viața tuturor acestor fete care au cunoscut infernul pentru a le asigura un loc unde să se refugieze. Dacă reușesc să fugă, dacă nu, le-aș ajuta eu, cine să o facă?

Aceste gânduri îi aparțin psihologului Iana Matei, cu care am discutat în luna februarie despre poveștile tulburătoare ale victimelor, dar și despre soluțiile pe care instituțiile statului le au la îndemână pentru combaterea traficului de ființe umane. Se poate face primăvară cu o floare său este nevoie de mult mai multe acțiuni pentru a fi eficienți în reducerea amplitudinii acestui fenomen?

Silvia Tăbușcă: E nevoie de acțiuni coordonate și interinstituționale pentru a avea efect combaterea și prevenirea traficului de persoane. Așa cum rețelele de criminalitate organizată cooperează extraordinar de bine în plan național și internațional, la fel și autoritățile statelor în plan național și internațional ar trebui să coopereze. Și sunt foarte multe metodologii adoptate la nivelul 1 la nivelul OSCE, la nivelul Consiliul Europei și Uniunii Europene, pe care autoritățile statale doar trebuie să le pună în practică.

Sunt extraordinar de eficiente. Ceea ce pentru mine a fost șocant este faptul că România, în momentul în care a semnat tratatul de aderare la Uniunea Europeană în 2005, și-a asumat printre multe obligații pe justiție și realizarea unei strategii naționale împotriva criminalității organizate.

Această strategie nu a fost susținută niciodată politic. A fost adoptată în august 2020 de ministrul Stelian Ion. Această strategie ar trebui să pună la un loc, într-un task force, într-un grup de lucru, toate autoritățile din România care au competență de a colecta date și de a lupta împotriva fenomenului criminalității organizate.

Deși strategia a fost adoptată, ea nu are încă un plan de acțiune și acest task force nu există în practică. Fără acest task force, fără cooperare rămâne doar un document pe hârtie și nu prezintă eficiență în plan național, pentru că l-am ascultat pe actualul și fostul ministru al justiției în comisia parlamentară pe copii dispăruți, spunând că, în plan local, rețelele de criminalitate organizate au devenit extrem de puternice, având capacitatea să numească decidenții la nivelul poliției, la nivelul Parchetului, la nivelul altor autorități.

Dacă, pe de altă parte, autoritățile nu reușesc să coopereze și să combată acest fenomen, România va ajunge într-o situație foarte neplăcută. În 2016 același ministru al justiției menționa că România este aproape de Sicilia. Era 2016, suntem în 2022 și nu s-a întâmplat nimic în eficientizarea luptei împotriva criminalității organizate. O vedem cum crește.

Realizator: Poate că acum, odată cu pachetul privind legile justiției, care care se află în dezbatere în Parlament. După aceste modificări, poate va veni și timpul task force-ului și al unui plan de măsuri concrete.

Silvia Tăbușcă: Eu aștept cu interes, mi-aș dori foarte tare ca acest lucru să se întâmple!

Realizator: Cineva trebuie să se întrebe oare de ce se întâmplă lucrurile astea și de ce apare tentația asta?

Marina Constantinoiu: Noi, jurnaliștii, trebuie să spunem lucrurilor pe nume și să scriem despre asta, pentru că noi mai aflăm, de aici, de colo… De ce? Pentru că din “business”-ul ăsta se fac foarte, foarte mulți bani. Cred că doamna Tăbușcă poate să ne și dea niște cifre aproximative, ca să ne impresioneze puțin, la nivel mondial.

Realizator: Eu propun să aflăm cifrele imediat după o scurtă pauză muzicală.

 xxxxxxxxx

Numărul de victime aflate în sclavie a crescut cu 10.000.000

Realizator: Avem o intervenție în direct, este vorba de ascultătorul nostru, domnul Ruslan. Bună dimineața.

Ascultător: Credeți că, dacă s-ar legaliza prostituția la noi în țară, ar mai scădea traficul de persoane?

Silvia Tăbușcă: Voi face trimitere la situația Germaniei după 10 ani de la legalizarea prostituției. Parlamentul German a menționat că legislația germană în materie de legiferare a prostituției nu a reprezentat altceva decât un mod de susținere a rețelelor de trafic de persoane.

Dacă Germania s-a confruntat cu o astfel de situație, unde sunt autorități specializate de control în aceste bordeluri, unde nivelul de corupție este mult, mult mai scăzut decât ceea ce vedem în România, în special în plan local și cooperarea dintre autoritățile locale și aceste rețele de criminalitate organizată nu sunt cunoscute în Germania, sunt foarte cunoscute în unele județe din România. Și totuși,  avem această situație într-o țară extrem de rigidă, în care legislația nu a făcut altceva decât să pună și mai mult în pericol fetele care se prostituau.

Practic, dacă ne uităm pe statistici, un număr foarte mare de românce care sunt traficate în spațiul Uniunii Europene sunt traficate în Germania în aceste bordeluri. De asemenea, avem informații că acum bordelurile din Germania și Austria sunt pline de ucrainieni.

Eu nu pot să cred că toate ucrainencele se bat pe locurile din bordeluri și își doreau dintotdeauna, în momentul în care au fugit din țară, din fața conflictului, să se prostitueze! Sunt convinsă că marea majoritate a celor care sunt astăzi în bordelurile din Germania și din Austria sunt traficate.

Prin urmare, părerea mea este clar nu atunci când vorbim de legiferarea prostituției. România nu ar avea capacitatea să controleze un astfel de fenomen și sub o umbrelă a legalizării vom avea foarte, foarte mulți copii, în special, exploatați sexual, pentru că nu vom avea capacitatea să controlăm situația din teren. Și astăzi avem bordeluri ilegale și autoritățile nu le văd. Atunci când vom legaliza acest fenomen nu vom mai avea niciun fel de control. Eu cred că vom pierde complet controlul asupra acestui fenomen dacă legalizăm prostituția. (…)

Marina Constantinoiu: Este și rolul nostru, al jurnaliștilor, să diseminăm informații și să încercăm să punem un pic presiune pe public nostru să înțeleagă că numai prin educație se se pot obține rezultate, nu doar în privința dezvoltării personale și profesionale, ci și la nivel de societate, inclusiv din punctul ăsta de vedere.

Pentru că dacă fiecare dintre noi așteaptă de la autorități soluții și rezolvări de pe o zi pe alta ale unor probleme care sunt la nivel mondial o plagă, nu se va întâmpla nicio minune. Noi nici măcar nu avem dimensiunea fenomenului, pentru că este evident că supraviețuitorii traficului de persoane la care avem acces, care sunt descoperiți, reprezintă numai un procent infim din numărul efectiv al victimelor traficului de persoane.

Realizator: … sunt curioasă: cât este acest procent în România și cât este el în alte țări?

Silvia Tăbușcă: Raportul global publicat pe 12 septembrie 2022 menționează că în plan global avem capacitatea de a identifica 1% din totalul victimelor exploatate. Și, de asemenea, îngrijorător pentru mine, șocant este faptul că în ultimii 5 ani numărul de victime aflate în sclavie a crescut cu 10.000.000, deci de la 40.000.000 la 50.000.000 practic avem mai mult cu 2.000.000 de persoane în fiecare an. Este un fenomen în creștere.

Dacă venim în plan european, se consideră că țările dezvoltate au capacitatea de a aplica mult mai bine legea și, cumva, de a răspunde mai bine acestui fenomen, combaterii fenomenului. Și atunci ar crește acest procent maxim până la 25%, se consideră că Marea Britanie este țara care reușește să combată acest fenomen cel mai bine. Undeva între 20 și 25 % din victime fiind identificate. România, personal cred că este sub 10 % sau undeva pe acolo.

Doar una din 10 femei depune plângere împotriva traficantului

Realizator: Avem un nou ascultător în direct…

Ascultător: Mă bucur să fiu împreună cu dumneavoastră la încă o emisiune. Două chestiuni aș vrea să punctez, să le aduc în atenție. S-a vorbit mai devreme despre prostituție, legalizarea prostituției. La ora actuală, în România, prostituția nu mai constituie o chestie ilegală, întrucât codul penal nu mă incriminează prostituția, ci doar proxenetismul. Cred că e un aspect și un alt aspect pe care aș dori să-l punctez când vorbim despre traficul de persoane.

Nu vorbim numai despre traficul de carne vie, cum se numește el, ci și despre copii si bătrâni care sunt duși la cerșit, și despre persoane, să spunem, normale, care sunt duse în sclavie, pur și simplu la muncă. Pleacă angajați, și ajung acolo unde devin pur și simplu sclavi și sunt puși la muncă. Deci, acestea sunt cele 2 aspecte pe care v-aș ruga, dacă se poate, să le punctați un pic, să le aprofundați în emisiune, împreună cu invitatele dumneavoastră.

Cristina Minculescu: Legat de problema prostituției: femeile care practică prostituția, de fapt, sunt amendate, primesc amenzi de 500 până la 1000 de lei pe noapte care, în timp, se adună la datorii de zeci mii de lei. În momentul în care aceste fete vor să renunțe la prostituție se confruntă cu o problemă economică.

Vor să se angajeze și din salariulminim pe economie, mediu, cât o fi, i se retrage o treime din salariu până este acoperită datoria respectivă de zeci mii de lei. Ceea ce, am calculat, pentru câteva din fetele pe care le susținem le ajutăm în cadrul proiectului  social pe care îl pornesc,  ar ajunge la zeci de ani, ceea ce face imposibilă sau foarte dificilă ieșirea din acest cerc vicios în care sunt prinse.

Ascultând poveștile fetelor pe care le ajutăm, unele dintre ele pot fi identificate ca fiind victime ale traficului de persoane. Altele, deși observăm situații de exploatare și ne spun că tatăl copiilor ia banii de la ea ca să îi folosească pentru propriile dependențe, o bate, o amenință și refuză să lucreze.

Ea este singura care aduce bani și doar în așa poate să susțină familia. Există și alți indifcatori, după care le-ar fi ușor organelor de cercetare penală să identifice un caz de trafic, dar cu toate astea, fetelor respective le este dificil să depună plângere împotriva tatălui copiilor de care, poate în urmă cu câțiva ani, au fost îndrăgostite și cumva încercând să își protejeze copiii și datorită dificultății de a ieși din circumstanțele în care sunt sunt prinse în acest labirint de probleme legale, economice și atuncea, într-adevăr și dintre beneficiarele cu care lucrăm, doar una din 10 depune plângere împotriva traficantului.

Celelalte nouă încearcă cumva să supraviețuiască în circumstanțele în care sunt și speră la schimbări legislative care să le ajute, ca odată ce s-au decis, să poată iasă din situațiile de exploatare.

Marina Constantinoiu: Vin eu cu o definiție a traficului de persoane, așa cum este ea prevăzută în Directiva Uniunii Europene din 2011 ca să acoperim …

Realizator: Sunt curioasă, până la definiție, dacă această directivă a fost implementată la noi…

Silvia Tăbușcă: … doar parțial. Din păcate, sunt anumite aspecte care nu au fost transpuse și nici nu dorim să transpunem acele aspecte. De exemplu, cunoaștem cu toții, așa cum menționa și ascultătorul nostru mai devreme, că sunt foarte mulți copii, dar și persoane cu dizabilități, care sunt exploatate în străinătate în toate orașele mari ale Europei, dar nu numai în Europa, ci și în SUA și în Canada, în Australia, în Japonia… și persoanele respective comit fapte penale, sunt obligate să fure, să fure de la turiști, să fure din magazine obiecte scumpe, parfumuri pe care rețelele de criminalitate organizată le valorifică ulterior. De exemplu, în Londra, copiii sunt pe role și fură telefoanele mobile ale trecătorilor pe stradă. E foarte ușor pentru ei să facă acest lucru.

E foarte greu pentru un trecător pe stradă să-și recupereze telefonul și pentru autorități să identifice cine a furat acel telefon. Directiva Uniunii Europene, cum se va vedea în definiție, acoperă acest tip de exploatare pentru comiterea de fapte penale sau de diverse infracțiuni. Din păcate, Codul Penal din România are o lacună. Noi am solicitat de nenumărate ori să acoperim această lacună pentru că e o problemă pentru România, pentru Europa și devine o problemă internațională, însă nu am avut niciodată susținere politică.

Practic, România a avut obligația ca până în aprilie 2016 să transpună această directivă și nici astăzi nu este transpusă în practică. Rețelele de criminalitate organizată sunt prinse, de exemplu, în Spania, Franța sau Marea Britanie, pentru exploatarea copiilor care fură telefoanele mobile de la trecători sau fură gențile turiștilor sau bijuteriile persoanelor mai în vârstă.

Acele rețele sunt trimise în România pentru a fi investigate în continuare și judecate, dar pentru că noi nu avem această formă de exploatare în codul penal, rețelele respective sunt achitate. Franța evident că nu-și poate imagina că România, în ziua de astăzi, nu a transpus directiva la 6 ani de la termenul de transpunere. Totuși, el nu există în România.

Ceea ce noi am promovat a fost efectul direct al Directivei Uniunii Europene. Practic, orice autoritate este obligată, dacă un act normativ al Uniunii nu a fost transpus, să aplice direct actul respectiv după termenul de transpunere, dacă afectează drepturile individului. Iar în această situație, evident că sunt afectate drepturile persoanelor exploatate și autoritățile, indiferent că vorbim de autoritățile de aplicare a legii sau de judecători, ar trebui să aplice direct Directiva. E un prim caz la Iași…

Realizator: Chiar doream să vă întreb dacă există situații…

Silvia Tăbușcă: Da, judecătorii sunt foarte deschiși, acolo unde pot, să folosească tot ceea ce există în legislația națională și standardele internaționale pentru a face lumină în acest domeniu.

Marina Constantinoiu: Recrutarea, transportul, transferul, adăpostirea sau primirea de persoane, inclusiv schimbul sau transferul de control asupra persoanelor în cauză, efectuate sub amenințare sau prin uz de forță sau prin alte forme de constrângere, prin răpire, prin fraudă, prin înșelăciune, prin abuz de putere sau profitând de starea de vulnerabilitate sau prin oferirea sau primirea de bani sau alte foloase pentru a obține consimțământul unei persoane care deține controlul asupra alteia în vederea exploatării. Tradus în limbajul nostru, al cititorului obișnuit, avem de-a face cu visul. Un vis, personal, exploatat de un recrutor, de un escroc, de o cerere și o ofertă. Fiecare dintre noi are un vis pentru o viață mai bună, pentru dezvoltare și fiecare dintre noi poate cădea în capcanacuiva care se antrenează tocmai pentru a păcăli.

22 – 27 de milioane de euro câștigă zilnic rețelele de criminalitate din România numai din trafic de persoane

Realizator: Aș vrea să închidem prima oară, întorcându-ne la cât de profitabilă este această industrie, această afacere, acest trafic de persoane, pentru că altfel, probabil, nici nu ar fi căpătat atâta amploare. Țineți-vă bine că o să aveți surprize.

Silvia Tăbușcă: În 2018 am făcut un studiu și ne-am uitat peste acest fenomen al traficului de persoane din perspectiva business-ului. La acel moment, Eurostat, raporta că în cele 27 de țări membre ale Uniunii Europene, la acel moment, erau 6101 victime cetățeni români. De asemenea, Organizația Mondială a Muncii menționează că în țările dezvoltate, rețelele de criminalitate organizată câștigă din exploatarea persoanelor minimum 500 euro/zi, dar noi știm că majoritatea fetelor care sunt exploatate și copiii care sunt obligați să fure telefoanele mobile, trebuie să obțină 1000 euro/zi. Oricum, studiul nostru a fost pe acești 500 euro/zi așa cum prevede raportul Organizației Mondiale a Muncii.

Dacă multiplicăm 6000 de victime cu 500 euro/zi obținem 3.000.000 euro/zi. Însă, menționam mai înainte că, de fapt, noi nu avem capacitatea de a identifica decât un procentaj foarte mic din numărul total de victime pe care rețelele de criminalitate organizată le exploatează și multiplicând în continuare, am estimat că rețelele de criminalitate organizată din România câștigă zilnic doar din trafic de persoane, fără celălalte forme de criminalitate organizată, trafic de droguri sau trafic de arme sau diverse alte forme de criminalitate economico-financiară.

Doar din trafic de persoane câștigă aproximativ între 22 și 27 de milioane de euro! Cu 27 de milioane de euro pe zi poți să cumperi un întreg oraș, nu numai impunitatea rețelei respective.

Realizator: Rămâi fără cuvinte auzind aceste cifre, par incredibile, darcalculele făcute și prezentate sunt verificate și paraverificate, altminteri nu le-ați fi avansat în această emisiune.

Serviciul de noapte cu Maria Țoghină (ora a II-a)

România subraportează numărul de victime ale traficului de persoană cu cel puțin 50 %

Realizator: În direct continuăm să discutăm cu Silvia Tăbușcă, consultant internațional în combaterea traficului de ființe umane și a criminalității organizate, Centrul European pentru Educație și Cercetare Juridică, cu jurnalista Marina Constantinoiu, redactor-șef edițiadedimineață.ro și Cristina Minculescu, project manager pentru Next Steps Romania, coordonator proiecte sociale la Asociația Betania din Oradea. Discutăm despre un fenomen îngrijorător pentru noi toți: traficul de persoane.

Atunci când vorbim despre fenomenul traficului de persoane. Care este totuși situația în țara noastră, pentru că, iată, conform ultimei analize efectuate de Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane și prezentată chiar pe 18 octombrie anul acesta, înțelegem că traficul de persoane a scăzut în România cu peste 70 % în ultimul an, dar a crescut numărul victimelor minore. De altfel, Agenția derulează în această săptămână o campanie de prevenire a fenomenului tocmai pentru a marca Ziua Europeană de Luptă Împotriva Traficului de Persoane. Este realist acest procent? Este atât de ușor să reduci cu două  treimi un fenomen atât de dificil de controlat?

Silvia Tăbușcă: Noi ne uităm peste datele raportate de Guvernul României, prin Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, și peste datele raportate de Eurostat și Comisia Europeană și facem acest lucru de 10 ani de zile și rezultatele sunt aceleași. România subraportează numărul de victime ale traficului de persoană cu cel puțin 50 % practic, deși Guvernul României ar trebui să raporteze un număr mult mai mare de victime decât cele identificate la nivelul celor 27 de țări membre ale Uniunii Europene, de unde comisia colectează date, pentru că avem cetățeni români, așa cum am menționat mai devreme, exploatați în America de Nord, Canada, SUA, în Asia Mică Dubai, Doha, în Asia îndepărtată, Tailanda, Filipine, Japonia. Deci, prin urmare, numărul persoanelor raportate de Autoritatea Națională Împotriva Traficului de Persoane ar trebui să fie mult mai mare. Și, cu toate acestea, este doar undeva în jur de 50 % din datele raportate la nivelul cel 27 de țări membre ale Uniunii Europene.

Prin urmare, eu nu pot să cred aceste statistici naționale și aceste previziuni și raportări naționale, pentru că nici state care sunt foarte active în prevenirea și combaterea traficului de persoane nu pot realiza, nu pot avea rezultate atât de bune. Prin urmare, mi-e greu să cred că în practică și în realitate stăm chiar atât de bine. Creșterea numărului victimelor minore este de natură să ne îngrijoreze, pentru că de-a lungul anilor s-au încercat diverse măsuri pentru a reduce numărul victimelor minore.

Este o problemă pe care eu o văd ca o problemă națională, în sensul că exploatarea sexuală a minorului, nu doar în trafic, dar și alte forme de violență sexuală împotriva copilului, așa cum a arătat și raportul CSM-ului, sunt extrem de răspândite în România. Dacă ne uităm pe numărul de copii pentru care avem date legate de exploatarea lor sexuală sau violențe sexuale, vedem că numărul este extraordinar de mare.

Practic, consider că România nu are capacitatea să-și protejeze proprii copii și atunci vom avea generații de oameni care vor fi emoțional extrem de afectați atunci când vorbim de trafic de persoane. Practic, situația este aceeași. Numărul copiilor exploatați în baza datelor peste care noi ne-am uitat, este în continuă creștere, așa cum afirmă și Agenția Națională, vârsta a scăzut pe perioada pandemiei.

Deși s-a menționat că în perioada pandemiei avem  o scădere a numărului de victime identificate, totuși numărul de copii traficați a crescut pentru exploatare sexuală și vârsta acestora a scăzut cu 2 ani practic de la 16 la 14 ani, având copiii cu vârste de 3, 4, 5, 7, 8 ani exploatați. Dacă înainte de pandemie, undeva în jurul vârstei de 13-14 ani observam creșterea numărului de copii recrutați pentru exploatare sexuală, datele raportate de Guvernul României pentru anul 2020 practic după pandemie. Practic acele date arată faptul că tot mai mulți copii sunt exploatați sexual.

Șocant pentru mine a fost faptul că avem vârste atât de mici de la care copiii sunt exploatați sexual. Avem patru răpiri în România. Avem o creștere considerabilă a recrutării în social media, a  copiilor recrutați prin intermediul social media și nu există niciun fel de campanie de prevenire sau de educare a copiilor cu privire la riscurile legate de acest fenomen și de asemenea, numărul băieților exploatați sexual s-a triplat în perioada pandemiei.

Vedem o creștere a interesului pentru exploatarea sexuală a băieților. Sunt date care ar trebui sau ar fi trebuit să atragă niște semnale de alarmă, iar autoritățile care sunt obligate să facă prevenire în domeniul respectiv ar fi trebuit să trimită toate datele astea către, zic eu, toate școlile din România și să spună: dacă eu am copii exploatați de la vârsta de 3 ani de zile atunci ar trebui să vorbim de prevenție și trafic de persoane în școala generală.

Ar trebui să atragem atenția asupra acestui fenomen. Noi ne-am întâlnit cu peste 2500  de profesori și elevi doar în luna octombrie și nici unul dintre ei nu primiseră aceste informații din partea vreunei autorități, în sensul de a atrage atenția asupra unor probleme care sunt reale și cu care ne confruntăm.

Marina Constantinoiu: Vreau și eu să intervin aici pentru că este extrem de important, mai ales din cauza pericolului care vine din zona internetului. Recrutarea se face în cea mai mare măsură în persoana, dar se face și prin intermediul internetului și există inclusiv o formă mai perverse, dacă putem să o numim așa, aceea de falsa ademenire a părintelui pentru recrutarea copilului prin intermediul internetului și mai ales al site-urilor de dating.

Și cred că este foarte importantă și conștientizarea inclusiv în rândul adulților, care trebuie să fie mai responsabili în privința propriilor vieți pentru că își pun în pericol inconștient copiii.

Vorbesc aici despre ceva concret: metoda “Loverboy”, care este foarte des întâlnită ca metodă de recrutare pentru tinere, și-a făcut intrarea și pe rețelele astea de socializare și pe site-urile de dating. Și foarte multe femei care încearcă să-și refacă viața și care au copii devin victime ale acestor recrutori, care oficial le curtează și le cuceresc pe ele pentru copiii lor.

Profilul rectrutorului și metoda “Loverboy”

Realizator: Rămăsesem datoare cu o temă și am promis că după știrile orei 1.00 revenim. Haideți să discutăm cum arată recrutorul, care este profilul recrutorului și cum arată victima, persoana care urmează să fie recrutată.

Silvia Tăbușcă: Cred că Cristina este mai aproape de situația practică, ea lucrând practic cu aceste halete și recrutor, așa cum a menționat și mai devreme. Poate fi chiar soțul, poate fi oricine.

Cristina Minculescu: Aș menționa două modalități de recrutare: metoda “Loverboy”, foarte cunoscută, acel băiat perfect care apare în viața adolescentei, tinerei femei, mamei singure care îi oferă tot ceea ce lipsește acasă. Îi oferă dragoste, îi oferă cadouri, îi spune că-i frumoasă, că-i deosebită. Există o perioadă de curtare în care se formează relația.

Fata dezvoltă încredere în acest loverboy, după care sigur apar datorii, apar probleme și ea  sare adeseori în ajutorul băiatului să-l salveze. Pot să vă dau exemplu unei adolescente de 17 ani care a rămas însărcinată de la un bărbat cu 12 ani mai în vârstă decât ea, care tocmai a ieșit din închisoare și a ajuns pe stradă cu el, s-a mutat împreună la sora acestuia, iar sora acestuia i-a amenințat: ok, chiria trebuie plătită, va trebui să contribui și tu la bugetul din casă, iar prietenul ei s-a oferit să facă ceea ce a făcut înainte să fie închis, și anume tâlhăria de dragul familiei, salvării familiei.

Fata la 17 ani, îndrăgostită, însărcinată cu frica de a ajunge pe stradă, s-a oferit ea  să facă ceea ce făcea sora prietenului și anume practica prostituția. Iar la 17 ani nu și-a dat seama că este exploatată.

Peste 10 ani când avea deja doi copii cu el a ajuns să fie bătută și a trecut prin multe abuzuri și și-a dat seama că nu rămânea cu bani, pentru că  aceștia ajungeau la tatăl, la soacră, la sora prietenului. Și-a dat seama că o fost traficată, dar era mult prea târziu.

Ăsta este un profil și aici aș sublinia că chiar și autoritățile au subliniat că pe parcursul anilor de la traficul specific care conține multe elemente de agresivitate, violență, există această tranziție înspre manipulare. Este mai ușor să  se lege de sine cu copii și astfel n-o să depună plângere împotriva tatălui copiilor, chiar dacă sunt exploatată și chiar dacă există o întreagă rețea în spate, am auzit atâtea situații din partea fetelor care au fost exploatate ani de zile pentru ca traficantul să ridice o casă la soacră, adică la mama acestuia și iar ea să fie bătută, dar refuza să depună plângere împotriva tatălui copiilor.

O altă modalitate de exploatare mai puțin întâlnită sau despre care încă nu se vorbește foarte mult, este cea a matroanei din centre de plasament. Fete din familii dezorganizate, cărora le lipsește rolul de mamă, de prietenă. Și apar aceste femei de 20 – 30 și ceva de ani, care practică prostituția, care intră în rolul de mamă, de prietenă, de confidentă, persoana de gașcă care le înțelege, care este  alături de ele și care începe să organizeze tot felul de petreceri unde le oferă droguri, unde vin bărbați și fata respectivă  e martoră la banii pe care matroana îi primește pentru diferite servicii sexuale.

Ea este racolată și învățată ca și adolescentă, pentru ca mai târziu să practice prostituția. Și cunosc foarte multe astfel de cazuri de  fete de 14-16 ani care nu-și dau seama că sunt exploatate nu-și dau seama la această vârstă care or să fie consecințele pentru ele. Peste 5, 6, 8 ani ajung să practice prostituția, minore fiind, și n-o să depună plângere împotriva lui mami, care-i prietena lor.

Astea ar fi două din modalitățile de exploatare de racolare. Sigur sunt și acelea în care sunt multe elemente de violență, în care se folosesc amenințările și se dezvoltă o dependență fizică de traficant.

În momentul în care victimele sunt trecute de granițele țării, se pare că nivelul de violență crește, pentru că îi este mai dificil victimei să apeleze la autorități, la prieteni, la familie. Dar da, vreau să atrag atenția și asupra femeilor din jurul adolescentelor pentru că nu întotdeauna doar bărbații sunt cei care le pun în pericol, pentru că am vorbit despre profilul celui care racolează.

Realizator:  Profilul victimei. Sunt curioasă, Cristina, sunt curioasă doamna Silvia Tăbușcă, cu cine colaborați în acest efort de salvare a victimelor traficului de ființe umane? Cine vă sunt partenerii până la urmă în acest proces care nu este foarte ușor?

Cristina Minculescu: Sunt parteneri locali Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane, alte ONG-uri. Colaborăm cu Poliția când este cazul. Avem specialiști din cadrul Poliției cu care avem o bună colaborare, adică avem persoane de încredere care credem că pe parcursul anilor au dovedit eficiența, mai mai multe cazuri rezolvate proxenet și traficanți cunoscuți în Oradea care au ajuns în închisoare datorita muncii lor și mă bucur pentru astfel de colaborări la nivel național.

De asemenea, mă bucur pentru colaborarea cu platforma Protect din care facem parte și Betania, Armata Salvării și alte 17 ONG-uri. În total sunt 21 de ONG-uri specializate pe oferire de asistență, prevenție  pentru victimele traficului de persoane , ca și platforma Protect.

Aceste 21 de ONG-uri pe parcursul anilor am oferit asistență la peste 6300 de victime și astfel am ajuns să fim specializați. Și da, peste 1000000 de persoane care au fost informate și 5000-6000 de profesioniști care au fost învățați cum să identifice situații de trafic.

Mai este mult de lucru, căutăm colaborarea cu instituțiile statului tocmai pentru a ajunge și mai departe.

Refacerea psihicului victimei,  un drum lung și dificil

Realizator: Cristina, uite ne scrie pe Facebook Alexandra Tara:  Vă salut cu drag și prețuire. Cum se refac aceste victime? Psihicul este foarte sensibil și pot rămâne marcate pe viață. Cine le ajută?

Cristina MinculescuDa, refacerea este foarte dificilă și uneori durează ani de zile. Traumele prin care trec sunt greu de imaginat. Multe din victimele cu care lucrez au ajuns să consume droguri tocmai pentru că nu făceau față realității, au o stimă de sine scăzută, au trecut prin tentative de suicid în momentul în care într-o anumită formă, a fost violată zilnic de mai multe ori, pentru că e vorba de viol, stima de sine este afectată, felul în care societatea din jur le vede și toate cuvintele negative pe care le-au auzit pe parcursul anilor.

Știm care sunt acele cuvinte, le afectează, le este dificil să găsească curajul să treacă mai departe și atunci sigur este nevoie de consilier, terapie, asistență socială, ajutor pentru rezolvarea unor acte, să primească drepturile pe care le au în societate, cursuri de calificare, vocaționale.

Noi, de exemplu, organizăm cursuri de croitorie și colaborăm cu alte instituții care le oferă alte cursuri  în domeniu: maniciură,  frizerie și altele. Mediere, locuri de muncă, activități le creaționale.  Au nevoie de bucurie, de speranță, de prieteni, de relații sănătoase în jur.

Refacerea sau restaurarea este un drum lung și dificil de aceea sunt necesare ONG-urile care oferă asistență specializată, victimelor traficului de persoane. De aceea  sunt foarte necesare și activitățile de prevenție, e mult mai ușor de prevenit acest fenomen în rândul adolescenților și persoanelor vulnerabile decât să încerci să ofer restaurarea.

Realizator: Mulțumesc. Noi avem un mesaj pe Facebook. Un ascultător care ne-a scris înainte de emisiune și aș vrea să-l citesc pentru că se leagă un pic de referirile la Germania. Este vorba de Norbert Snore, care ne scrie: zilele acestea la un coloviu criminalistic din Germania s-a prezentat această statistică în cadrul evaluării efectelor legii pentru protecția prostituatelor din 2017. Din câteva sute de condamnări pentru fapte de trafic de persoane comise în Germania în anii 2017 – 2019, 32 % dintre cei condamnați sunt de origine și cetățenie română, urmați detașat de bulgari cu 15 % bănuiesc că dumneavoastră știați aceste date.

Marina Consantinoiu: Mă gândeam la o continuare a informației referitoare la Germania, pentru că am fost acolo cu o bursă două luni, în mai și iunie, și am putut vedea cu ochiul liber și cu urechea liberă. Am auzit vorbindu-se română în jurul meu și erau evidente cazuri de genul acesta și mă gândesc că până și asta este legată de globalizare într-un fel, pentru că dezvoltarea tehnologiei a a ajutat comunicarea și pe de altă parte, deschiderea statelor a ușurat călătoriile peste hotare, ușurând în felul ăsta și organizarea acestor rețele. Deci și tehnologia, și deschiderea granițelor au ajutat acest transfer rapid de de persoane.

Aderarea României la Spațiul Schengen

Realizator: Pentru că te-ai referit la deschidere și la granițe este în actualitate, discuția despre Schengen. Avem un ascultător care ne-a scris mai mai devreme, dar am așteptat să ajungem cu discuția în acest punct. Este vorba de Marius Iordache, care ne scrie: Bună dimineața din Danemarca, vă ascult cu interes salutări invitatelor dumneavoastră și respect pentru activitatea lor. În opinia dumneavoastră, este îndreptățit refuzul Olandei de a ne primi în spațiul Schengen? Care este evoluția României în raport cu ultima evaluare? Vom fi acceptați pe merit sau va fi din nou un mare compromis? Vă mulțumesc”.  Doamna Silvia Tăbușcă…

Silvia Tăbușcă: Eu personal cred că statele dezvoltate nu sunt pregătite să primească România și Bulgaria atât de repede în Schengen, pentru că am demonstrat că nu avem capacitatea de a proteja granițele externe ale Uniunii Europene. Și revin la exemplu dat din vara lui 2019, când cocaina plutea pe apele teritoriale din România, iar unul dintre cele mai performante aparate NATO de protecție a granițelor externe, aflat la Constanța, a fost oprit tocmai ca să nu să monitorizeze apele teritoriale a României.

Cred că asta a fost cea mai mare greșeală pe care România a făcut-o în ultima perioadă de monitorizare pentru Schengen și a arătat că nu are capacitatea de a proteja granițele externe ale Uniunii Europene, dar există și un element de interferență în siguranță Europei.

Practic, evident că acele droguri mergeau către Olanda, ca și alte droguri care au intrat pe la Constanța când a mai fost un scandal cu Olanda și intrarea României Schengen și în momentul respectiv erau alte două tone de cocaină care au avut același parcurs și aceeași destinație Olanda.

Prin urmare, faptul că România nu are capacitatea să-și securizeze granițele creează indirect o problemă cu siguranță cetățeanului olandez, pentru că acele tone de cocaină care au plecat din România o parte au rămas în România, o parte se pare că au ajuns în Olanda.

Ceea ce nu știm în România este că acele tone de cocaină care au venit din Ucraina, din Brazilia, pe ruta ucraineană, au fost împărțite în două transporturi,  un transport a intrat pe Marea Neagră și un transport a intrat pe Dunăre.

Transportul care a intrat pe Dunăre trebuia să fie monitorizat de autoritățile române, să se vadă traseul și rețeaua europeană.

Din păcate, ofițerii sub acoperire care au urmărit cele două tiruri cu cocaina de la Dunăre au omis să pună pe  GPS pe cele două tiruri, iar  în Serbia tirurile respective au fost pierdute de către autoritățile din România.

Prin urmare, pe mine nu mă surprinde absolut deloc. Mă așteptam ca Olanda să aibă o astfel de poziție. Nu a fost o poziție cumva politică. Vedem că ParlamentuEeuropean, Parlamentu olandez ia această decizie, pentru că într-adevăr, România are o problemă de siguranță a granițelor externe.

Realizator: Și totuși autoritățile declară că respectă și îndeplinesc condițiile tehnice.

Silvia Tăbușcă: În practică, vedem că nu, pentru că, deși avem acest aparat excepțional la Constanța, e cel mai performant aparat de monitorizare a apelor teritoriale din lume.

Unul similar, mai vechi însă este în Canada și cu toate acestea nu folosim aparatul respectiv când este necesar să ne protejăm granițele. Acum, pe conflictul cu Ucraina, din nou, există un mare semn de întrebare cu privire la securizarea granițelor externe ale Uniunii Europene.

Prin urmare, eu personal nu cred că România va intra curând în spațiul Schengen. Și nu este doar vocea Olandei. Olanda a fost direct afectată de aceste droguri și de aceea probabil a si  avut o poziție publică. Dar nu e doar poziția Olandei.

Sunt mai multe țări europene care consideră că dacă am fi primiți în spațiul Schengen fără ca securizarea granițelor externe ale Uniunii Europene, a spațiului Schengen, să fie făcute de autoritățile europene,  să rămână în continuare la nivel național, nu face altceva măsura respectivă decât să pună în nesiguranță tot spațiul Schengen.

Marina Constantinoiu:  Iar eu, ca jurnalist de politică externă la bază, pot să spun că din discuțiile cu diplomații străini implicați în dosarul aderării României la Uniunea Europeană, României și Bulgariei, nu doar a României, reiese că aderarea noastră a fost un compromis politic.

Nu a fost un motiv de acceptare în unanimitate, pentru că România și Bulgaria nu au fost considerate și nu sunt considerate nici astăzi ca fiind deplin capabile să adere la Uniunea Europeană. S-a întâmplat asta, dar probabil că nu se va întâmpla curând cu Schengen.

Realizator:  Dacă și Cristina Minculescu are o opinie legată de această chestiune, sunt curioasă să o ascultăm.

Cristina Minculescu: Nu atât de mult legat de spațiul Schengen, dar pot să vorbesc despre problemele care sunt în Amsterdam și în Olanda, ca și persoană care am fost acolo pe teren de mai multe ori pe parcursul, probabil a nouă. Pot să zic că majoritatea, o mare parte din fete, puteai să le saluți  cu “Ciao, Bună”, și-ți răspundeau cu “Ciao, Bună”.

O mare parte dintre fetele de acolo sunt românce.  Aș sublinia că modelul legislativ din Olanda, care seamănă cu cel din Germania, adică favorizează practicarea prostituției, cumva  ține de fiecare județ în parte să aibă propriul sistem legislativ și să ofere spații pentru asta. Amsterdam, de exemplu, este zona felinarelor roșii.

În timp, chiar și autoritățile și-au dat seama că în loc să diminueze problema traficului, traficul de persoane este mult mai ascuns pentru că este în vedere. Nu poți identifica situații de trafic când vezi aceeași problem și  nu știi care dintre fete sunt exploatate, care sunt acolo de bunăvoie.

Pe de altă parte,  a crescut și numărul altor infracțiuni, chiar și pe stradă, persoanele care se plimbă prin Amstedam, dar nu doar în zona feminarelor roșii, ci și în general, numărul de violuri a crescut, numărul de agresiuni sexuale a crescut , diverse contravenții și infracțiuni au crescut datorită egalizării prostituției în zona respectivă.

Din nou aș sublinia că aceste modele nu sunt modelele de legalizare a prostituției, nu sunt în favoarea unei țări nici din ceea ce ține de problema traficului de persoane, da, și cresc și alte infracțiuni.

Interpretare greșită a aplicării infracțiunilor de trafic

Realizator: Avem un telefon în direct, îl salutăm pe ascultătorul nostru Gaspar din Mizil. Bună dimineața. În Mizil sunt 2 licee, unul teoretic, unul tehnologic, trei școli generale și trei grădinițe.

Până în 2000 erau pe acolo câte un polițist la fiecare școală. Măcar câteva ore, cei  de la poliția comunitară, poliția orașului să fie pe acolo, pentru că mai poate intra oricine și la fiecare școală și venită câte o doamnă asistentă medicală. Legislația trebuie întărită și pedepsele foarte dure. Și cu prostituția și cu plecare afară, femei exploatate. Legislația trebuie întărită rău de tot și cine nu respectă legea unde-i lege nu-i tocmeală.

Realizator: Mulțumim pentru această intervenție. Chiar adresez această întrebare invitatelor emisiunii. Este o soluție creșterea pedepselor pentru astfel de infracțiuni,  are un rol preventiv?

Silvia Tăbușcă: Din păcate, în România avem o interpretare greșită a aplicării acestor infracțiuni de trafic. Pedepsele sunt suficient de mari dacă infracțiunea ar fi aplicată corect.

Doctrina care a apărut după intrarea în vigoare a noului cod penal consideră că infracțiunea de trafic de persoane este o infracțiune de rezultat și nu o infracțiune de scop, deși ea este o infracțiune care se produce în scopul exploatării. Exact ca infracțiunea legată de grup criminal infracțional.

Grupul respectiv este condamnat doar pentru simplul fapt că s-a constituit în scopul comiterii unei infracțiuni, chiar dacă nu au reușit să comită infracțiunea respectivă. Practic, același lucru se întâmplă și cu traficul de persoane.  Dacă eu recrutez o fată și sunt investigat, sunt oprit înainte ca exploatarea în sine să aibă loc.

Vorbesc în continuare de o faptă de trafic de persoane, pentru că dacă se probează intenția, eu am vorbit cu un alt membru al rețelei, îți trimit fata asta în Marea Britanie și o să câștige o grămadă de bani. Interceptarea respectivă este la dosar. Intenția mea de traficare este clară, chiar dacă ea nu a fost traficată.

Și atunci, în calcularea a pedepselor ar trebui să am o pedeapsă care este păzită pentru traficul de persoane și o pedeapsă cumulativă pentru exploatare. Dacă exploatarea are loc, avem pedepse specifice pentru exploatare sexuală, pentru cecerșetorie, pentru diverse alte exploatare prin muncă.

Deci practic noi ar trebui să cumulăm pedeapsa pentru trafic cu pedeapsa pentru exploatare care este prevăzută în legislația penală din România și împreună ar duce la pedepse foarte mari. Din păcate, doctrina a interpretat în mod greșit noul cod penal și nu se aplică decât pedeapsa propusă la trafic de persoane.

Și atunci, da, aplicarea anormală a pedepsei pe trafic de persoane este o problemă în România, mai ales atunci când ea este aplicată cu suspendare. Deci, eu, pur și simplu nu pot să concep că pentru o infracțiune care este similară cu tortura, care este una dintre cele mai importante infracțiuni de limitare a drepturilor unei persoane, practic, vorbim de limitarea majorității drepturilor unei persoane aflate în formă de sclavie, că despre asta vorbim.

Traficul este deja asimilat în plan internațional cu sclavie modernă.  Vorbim de o persoană care este sclav și în situația respectivă, instanțele din România consideră că nu avem un pericol social și că persoanele respective pot să primească o pedeapsă cu suspendare, ceea ce este complet aberant pentru mine ca pentru o infracțiune de trafic de persoane cineva să primească o pedeapsă cu suspendare. Este inadmisibil într-un stat de drept care își protejează cetățenii.

Nu fiți indiferenți! Avem nevoie de o mișcare socială împotriva acestui flagel!

Realizator: Pentru că am discutat mult despre traficul de persoane, cred că pe finalul emisiunii ar fi foarte important dacă am reuși să le oferim ascultătorilor și câteva sfaturi pentru a preveni, la ce să fie atenți, cum să reacționăm, ce am putea face pentru ca cei din jurul nostru să nu devină victime, pentru a recunoaște, cum să spun, lupul care îmbracă haină de miel și să ne ferim totuși să facem astfel de greșeli.

Sigur că aici putem vorbi, pe de o parte, despre educație, pe de altă parte, de câteva lucruri la care, ca părinți, ca bunici, ca prieteni, le-am putea face și de ce nu, câteodată, poate chiar și să fim atenți când trecem pe stradă, să nu mai fim indiferenți.

Marina Constantinoiu: Cred că în primul rând asta trebuie să facem, pentru că lupta asta nu poate fi dusă nici de instituții, nici de ONG-uri, oricât de multe ar fi ele, nici de o agenție. Este nevoie de noi, ca societate, de o mișcare socială împotriva acestui flagel care, iată, eu mențin dorința de a trage un semnal de alarmă în privința internetului, pentru că virează foarte mult spre internet, unde este foarte ușor aplicarea metodelor de recrutare.

Deci trebuie să avem elementele de bază, informațiile de bază pentru a putea fi vigilenți în viața de zi cu zi și cu ceea ce se întâmplă în jurul nostru. Nu, nu este normal să vedem copiii cerșind pe stradă, nu este normal să vedem prostituate la colțul străzii și din ce în ce mai multe.

Nu știu cât ați călătorit în ultimul timp prin țară cu mașina. Sunt din ce în ce mai multe pe toate traseele din țară. Trebuie să ni se pară ceva în neregulă cu asta înmulțirea acestui număr de de femei traficate și diversificare a formelor de traficare de persoane, inclusiv muncitorii aduși în România din diverse state din Asia, care pot fi și ei exploatați la noi în țară.

Nici asta nu este în regulă să fie trecută cu vederea. Chiar dacă nu sunt ai noștri, nu ne afectează în mod direct pe fiecare dintre noi. Trebuie să le vedem ca pe ca pe niște probleme cu care se confruntă societatea și cred că asta ține de fiecare dintre noi.

Nu știu, poate ar trebui ca să începem prin a viziona sau reviziona filmul Filantropica al lui Nae  Caramfil, este o extraordinară mostră în  ilustrarea acestui flagel.

Silvia Tăbușcă: Este foarte greu să recomand ceva, pentru că din experiența noastră oricine poate fi traficant, oricine poate fi o victimă.

Realizator: Totuși, câteva sfaturi pentru că ați  discutat cu liceeni, sunt curioasă ce v-au întrebat ce le-ați spus?

Silvia Tăbușca: Ceea ce noi recomandăm este să fim atenți la ceea ce pare prea bun să fie real, pentru că atunci când ceva este prea bun să fie real, nu este real. Fie că vorbim de o relație de dragoste, care e relația ideală trimisă de Dumnezeu pe pământ, că doar asta putem avea în viață.

De exemplu, am vorbit de cazul Ucraina, cei cu care lucrăm acum și persoana care a recrutat-o este chiar cel care i-a oferit cazare și i-a spus la un moment dat de mai multe ori că dacă este ceva bun în tot conflictul ăsta din Ucraina este faptul că a pus-o pe ea pe drumuri și a făcut posibilă uniunea dintre ei.

Iar această femeie a fost îndrăgostită nebunește de el, ca ulterior să descopere o dezamăgire uriașă, situația de fapt în care era și faptul că a fost manipulată în toată această perioadă în care ea s-a considerat a fi iubită. Prin urmare, ori de câte ori ni se pare că ceva este prea frumos pentru a fi adevărat, cel mai probabil nu este adevărat. Și când vorbim de locuri de muncă, întotdeauna un angajator va încerca să angajeze cel mai pregătit om pentru cel mai mic salariu.

De ce mi-ar da mie cineva 5000 de euro sau 2000 de euro? În condițiile în care n-am nicio abilitate pentru a presta munca respectivă? Trebuie să ne punem niște întrebări legate de aceste lucruri care apar în viața noastră, care par a fi prea bune pentru a fi reale și să ne gândim logic dacă într-adevăr există posibilitatea ca acel lucru să fie real.

Iar pe de altă parte, ceea ce noi vedem în practică, vedem două aspect:  controlul excesiv din partea traficantului și teama sau frica la victimă. În momentul în care apare cineva în anturajul nostru care prezintă un sentiment de teamă și este controlată de o altă persoană, trebuie să ne ridicăm niște semne de întrebare. Evident că nu întotdeauna.

Controlul și teama pot fi elemente ale traficului de persoane, indicator al traficului de persoane. Putem avea și o situație de gelozie excesivă, de exemplu. Și el o controlează foarte tare, verifică telefonul, se pune să răspundă la telefonu în permanență să știe unde este. Dar sunt niște indicatori de la care putem porni anumite cercetări și anumite colectări de date.

Dacă cineva în anturajul nostru dintr-o dată are bunuri foarte multe pe care nu și le-ar permite, iese cu persoane despre care nu vorbește, e foarte secretoasă. Sunt cumva elemente care ar trebui să ne ducă în zona asta a exploatării și cumva să raportăm aceste situații.

Realizator: Unde raportăm dacă sunt elementele traficului de persoane și suntem sigur că persoana respectivă este traficată clar?

Silvia Tăbușcă:  Cazul trebuie raportat la DIICOT. DIICOT este autoritatea în România care are competență de investigare a cazurilor de trafic de persoane, nu la poliție, pentru că, cazurile care ajung la poliție pentru a rămâne în competența poliției sunt de multe ori privite ca și cauză de prostituție, cauză de proxenetism sau muncă forțată. Deci ele trebuie să fie raportată la nivelul DIICOT-ului pentru a avea o investigație corectă.

Dacă nu știm sigur că persoana respectivă este exploatată, dar avem anumite suspiciuni în sensul ăsta, sunt mai multe organizații non-guvernamentale. Noi facem parte dintr-o altă rețea de ONG-uri, suntem 20 de ONG-uri care ne uităm mai mult pe partea de prevenire.

Noi nu facem asistență mai deloc, facem prevenire în domeniul traficului de persoane și o modificare de legislație și monitorizare a politicilor publice și noi avem mai multe proceduri. Avem un formular care se numește chiar “În liniște”, poate  să-l completeze oricine.

Persoana respectivă poate să-și dea datele personale sau doar poate să ne povestească despre o situație, fie că vorbim de potențiale victime ale traficului de persoane, fie că vorbim de rețele de criminalitate organizată, ne trimit informațiile respective și apoi noi construim pe informațiile respective.

Dacă avem un număr de telefon și o persoană de contact, date de contact, validăm informațiile respective cu persoana respectivă. Dacă nu avem aceste date, încercăm să vedem dacă informația trimisă către noi este un validă sau nu.

O informație, în curs de verificare: președintele unui consiliu județean, parte a unei potențiale rețele de trafic de persoane

De exemplu, în momentul de față am primit informații că președintele unui consiliu județean este parte a unei potențiale rețele de trafic de persoane.

Trafic de minori, majoritatea din instituții publice, care sunt traficați  în județul respectiv, deci președintele consiliului județean. Verificăm datele, respectiv, nu știm. E o informare anonimă, avem foarte multe detalii, inclusiv poze cu președintele consiliului și copii din centrele de copii din județul respectiv trimise.

Nu avem un contact al persoanei respective care ne-a trimis informațiile, însă avem aceste informații și încercăm să vedem dacă ele sunt reale sau nu. De asemenea, primim de la cei care audiază intervențiile noastre, fie online, fie la emisiuni. Primim fel de fel de informații care uneori nu sunt informații de trafic de persoane.

De exemplu, cineva mi-a raportat o familie de ucraineni destul de extinsă, în care mama avea o atitudine destul de suspectă. Monitorizăm situația respectivă, nu sunt ale alte elemente de trafic, vedem exact ce se întâmplă acolo, dar de asemenea am avut cazuri despre care am vorbit mai devreme, raportate de un participant la curs care îmi spune ok, cred că fetele astea sunt într-o situație de loverboy, este deja o manipulare psihologică și s-ar putea să fie o situație de recrutare pe pe loverboy. Deci în funcție de informațiile pe care le are fiecare,  informațiile respective, așa cum spunea și Marina, trebuie să fie raportate.

Realizator: Mulțumesc mult.  Ultimele secunde și pentru Cristina Minculescu.

Cristina Minculescu:  Aș porni de la un foarte scurt acaz de omor care a fost în stradă și toți cei care erau vecini și au văzut acest lucru, în loc să intervină, în loc să cheme poliția, au închis jaluzelele, au închis ochii și au ales să nu raporteze ceea ce s-a întâmplat. Au considerat că e responsabilitatea altora, ceea ce a șocat cultura americană.

În momentul în care observați această problemă, consider că problema traficului de persoane este a fiecăruia. De la taximetristul care duce o fată care evident a fost abuzată într-o zonă unde se practică prostituția, la colega care observă că prietena ei se îndrăgostește de un băiat problematic, la profesorul care observă comportamente diferite, poate la una dintre eleve, abuzuri, absențe și schimbări în comportament, la asistentul social care în comunitate unde lucrează observă și are semne de întrebare, la psihologul care povestește cu fata care în mod evident este traumatizată, sunt suspiciuni care trebuie verificate, uneori putem să le verificăm, noi ca și profesioniști alteori le raportăm mai departe altora care sunt responsabili pentru a face cercetări penale. Important este să acționăm, este o problemă a societății noastre, suntem responsabili cu toții.

Video: Serviciul de noapte cu Maria Țoghină, ediția din 24/25 octombrie 2022


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol