Crăciunul ne aduce de fiecare dată multe bucurii, multă pace, iubire şi atenție din partea celor din jur. Aşadar, când simți mirosul dulce de portocale şi de scorțişoară, când apare bradul verde şi proaspat în casă, când guşti din toate bucatele, cele mai alese, de pe masă, când zâmbetele şi dragostea celor dragi îți încălzesc inima, când trăieşti toate aceste clipe cu spirit de sărbatoare poți spune că eşti un om împlinit, că cei din jurul tău şi tot ce te înconjoară este un cadou pentru sufletul tău.

Sărbătoarea de Crăciun este una foarte importantă pentru toată lumea, iar pe teritoriul românesc ea se leagă strâns de spiritul creştin al acestui popor.

Legenda Crăciunului

O poveste din folclor spune că Fecioara Maria umbla din casă în casă, în perioada apropiată naşterii fiului lui Dumnezeu, însoțită de dreptul Iosif, rugând pe oameni să le ofere un adăpost pentru a naște. Ajunşi la casa unor bătrâni, Crăciun și Crăciunoaia, sunt refuzați, spre a nu le spurca locul prin nașterea unui prunc zămislit din greșeală. Însă, Maria a intrat în ieslea vitelor, din cauza durerilor nașterii. Astfel,Crăciunoaia, auzind și ştiind ce înseamnă nașterea unui copil, i s-a făcut milă de dânsa şi a îndeplinit rolul de moașă. Crăciun, când a aflat, s-a supărat și a tăiat mâinile babei, urmând ca acesta să fugă de acasă înfricoşat de toate cele întamplate. Baba a umplut un ceaun cu apă, l-a încălzit, și l-a dus să scalde copilul, aşa cum a putut. Maria i-a cerut să încerce apa, iar in momentul când cioturile mâinilor au atins apa, acestea au crescut la loc, mai frumoase decât erau înainte. Aşadar, de la această minune se crede că moașele au mâini binecuvântate. Într-o altă variantă a poveștii, Maria suflă peste mâinile Crăciunoaiei și acestea cresc la loc.

Colindele

De-a lungul timpului, în prag de sărbătoare copiii ies la colindat din casa-n casă, îmbujorați şi plini de voioşie, vestind Naşterea Mântuitorului. Există, de asemenea, o veche tradiție „mersul cu icoana”, un fel de colind care se face de către preoții parohiali cu icoana Nașterii Domnului, binecuvântând casele și creștinii. Colindele de iarnă sunt texte închinate Crăciunului și Anului Nou. În Ajun de Crăciun se începe cu „Bună dimineața la Moș Ajun!”. La nașterea lui Iisus, s-a ivit pe cer o stea care i-a călăuzit pe cei trei regi magi la locul nașterii, aşadar copiii cântă în cinstea ei: „Steaua sus răsare…”, purtând cu ei o stea. Gazdele oferă drept răsplată colindătorilor câteva fructe, covrigi, dulciuri și uneori chiar bani. Unele colinde au fost realizate de compozitori de muzică cultă, cum ar fi: „Iată vin colindătorii”de Tiberiu Brediceanu, „O, ce veste minunată”de D.G. Kiriac, „Domnuleț și Domn în cer” de Gheorghe Cucu. Colindul românesc „Scoală, gazdă, din pătuț”există și la valoni, unde aceasta este sub numele de „Dji vén cwerî m’cougnou d’Noyé”.

Mâncarea tradițională românească
Creştinii respectă ritualul de la an la an, astfel, în cursul a 40 de zile, înainte de Crăciun, sunt în post. Acest post se sfârşeşte în ziua de Crăciun, după liturghie. La data de 20 decembrie, în ziua de Ignat, este tăierea porcului care anticipează Crăciunul, fapt ce stârneşte dorința tuturor de a veni Crăciunul mai repede. Pregătirea bucatelor capătă dimensiunile unui ritual din vechi strămoşi: cârnații, tobă, răcituri, sarmalele, caltaboș și cozonacul nelipsit vor atăta minunat pe masa de Crăciun.

---