Pentru mulți dintre noi, Crăciunul înseamnă timp petrecut cu familia la țară sau în căminele construite în mediul urban. Pentru românii care muncesc în străinătate și nu au posibilitatea să se întoarcă acasă, înseamnă o sărbătoare care le amintește de copilărie și de căldura celor dragi. Încercând să aflăm ce poate face un român aflat în Japonia, am vorbit cu Oana-Mihaela Dumitru, o tânără care muncește în Țara Soarelui Răsare, despre decorațiunile stradale amenajate de niponi, târguri de Crăciun și cum păstrează românii sâmburele tradiției.

„Voi duce mai departe tradiția”

Deși nu realiza însemnătatea momentului când era mică, Oana este recunoscătoare pentru modul în care părinții ei organizau evenimentele de sărbători. „Știam că venea Crăciunul atunci când ai mei începeau discuțiile despre ce să pregătească anul acesta. Părinții mei mereu au preferat să împodobească bradul în aproprierea Crăciunului. Îmi amintesc cum eram supărată pe ei la un moment dat pentru aceste lucruri, pentru că vedeam la copiii ceilalți cum aveau deja pom împodobit încă de la începutul lui decembrie. Totuși, îmi plăcea atunci când tata mă lăsa pe mine să împodobesc pomul, mai ales că în familia noastră s-a păstrat tradiția de a pune bomboane și ciocolată în pom, iar eu și fratele meu mai mare ne străduiam să legăm fiecare dulce cu ață de crengile bradului. Ai mei au ținut ani la rând să gătească ei mâncarea de Crăciun și să nu cumpere nimic gata-făcut din comerț. Cârnați, sarmale, cozonac, piftie, salată bouef, friptură, prăjiturele, murături, totul home-made. În seara de 24, ieșeam cu copiii de pe scară și din blocurile alăturate la colind. Și acum îmi amintesc delicioasele mandarine și nucile pe care le primeam. Și desigur, ca după colind, număram și împărțeam acei lei pe care îi mai primeam pe lângă covrigeii și nucile de la vecini. Nu erau cine știe ce bani, dar fiecare primea îndeajuns de mult încât să își ia ceva bun de la minimarket. Pe lângă asta, ne simțeam ca oamenii mari când ședeam pe scările blocului și număram «câștigurile».Obișnuiam ca în prima zi de Crăciun să mergem la bunica mea la țară, unde ne adunam împreună cu alți membrii ai neamului și ne înfruptam din bucatele aduse de fiecare în parte.  Eu și fratele meu așteptam cu nerăbdare această zi, deoarece primeam «atenții» de la unchii și mătușile noastre. În a doua zi de Crăciun, îi aveam oaspeți pe finii noștri, care și acum ne aduc cele mai bune prăjituri din lume făcute în casă. Și desigur, starea de bine nelipsită a lor care mereu ne aduceau zâmbete pe față. A treia zi de Crăciun era doar în familie. De obicei, era ziua de odihnă. Era ziua în care ne strângeam la masă de prânz, mâncam ce mai rămăsese din bucatele preparate de ai mei, în timp ce dădeam «noroc», fiecare cu ce avea în pahar, ca și cum ne spuneam doar din mișcări că și acest Crăciun a fost unul frumos. Sinceră să fiu, stau și mă gândesc că am avut parte de o copilărie frumoasă din punct de vedere al sărbătorilor de iarnă. Poate când eram mică, nu îmi prea plăcea agitația pe care o creau ai mei în Ajunul Crăciunului, dar realizez că erau doar ei ce își doreau să avem un Crăciun frumos în familie. Vreau să le mulțumesc părinților mei pe această cale pentru toată strădania depusă ca eu și fratele meu să avem parte de un Crăciun românesc în fiecare an. Voi duce mai departe tradiția.”, spune Oana. 

 

Sărbătorile de iarnă pentru japonezi

Crăciunul nu înseamnă mare lucru din punct de vedere religios pentru japonezi. „Crăciunul este o sărbătoare cu origini creștine. Luând în calcul că religia creștină nu este una prea populară pe tărâmul unde soarele răsare, Crăciunul a fost împrumutat doar din punct de vedere comercial. Crăciunul pentru japonezi nu este unul atât de important cum este la noi. În schimb, Anul Nou are o mai mare valoare pentru aceștia. Crăciunul pentru ei mai mult este un moment prielnic pentru cupluri de a petrece un timp romantic împreună. Nu îi leagă nimic istoric sau religios de această sărbătoare, cum ne leagă pe noi.”, explică tânăra.

Atmosfera de Crăciun în Japonia

În Japonia se organizează târguri de Crăciun, iar Oana este încântată că întâlnește cu această ocazie vânzători europeni. „În ultima vreme, japonezii au împrumutat multe din atmosfera ce are loc pe celelalte continente. De exemplu, de câțiva ani încoace, în multe orașe au loc târguri de Crăciun. Am avut șansa să particip la 2 târguri de Crăciun: unul în Osaka, iar celălalt în Kobe, și pot să vă spun că atmosfera este aproape identică ca cea din Europa. Ce m-a surprins în mod plăcut este faptul că mulți dintre vânzătorii veniți la târguri erau majoritari europeni. În afară de acest aspect, nu pot să spun că se simte în aer atmosfera aceea de «mai sunt X zile până la Crăciun!» pe care o avem noi. Poate pentru că, la fel cum menționasem anterior, pe japonezi nu îi leagă ceva din punct de vedere cultural, cum ne leagă pe noi de Crăciun.”, explică Oana.

„Japonezii ne întrec când vin vorba de decorațiunile stradale”

Deși nu au o conexiune culturală cu Crăciunului, japonezii amenajează locuri cu lumini decorative. „În Japonia nu prea există entuziasmul împodobirii bradului în casa fiecăruia. Într-adevăr, în locurile publice vei putea vedea luminițe de Crăciun ce ornează frumos străzile orașelor, decorațiuni la fiecare geam și streașină a magazinelor și restaurantelor. Ba chiar japonezii amenajează locuri speciale cu lumini decorative, cum ar fi Luminarie din Kobe, sau Hikari no Renaissance din Osaka, ce sunt niște spectacole superbe pentru ochii noștri. Din acest punct de vedere, pot să spun ca japonezii ne întrec când vin vorba de decorațiunile stradale. Oferitul cadourilor nu este însă o acțiune des întâlnită pe timp de Crăciun în Japonia. Uneori, are loc doar între prieteni apropriați. Drept urmare, conceptul de Moș Crăciun nu prea este auzit. Copiii nu sunt învățați cu ideea că în seara de 24 decembrie, un moș bărbos îmbrăcat tot în roșu intră în casa ta ca să îți lase cadouri sub bradul non-existent. Cum menționasem anterior, Crăciunul în Japonia este doar unul comercial, nu există o semnificație profundă în spatele spectacolelor de lumini sau a decorațiunilor festive.”, spune tânăra.

„Românul a știut și știe să își păstreze un sâmbure de obiceiuri și tradiții oriunde ar fi”

Oana este încrezătoare tradițiile și obiceiurilor românești vor fi duse mai departe, indiferent de locurile în care ajung românii. „Mulți dintre românii stabiliți aici sunt veniți împreună cu familiile lor. Desigur, sunt și oameni ce au venit singuri în Japonia, însă existând avantajul comunității restrânse românești, există cazuri în care românii se strâng la un loc pentru a sărbători Crăciunul. Nu cunosc însă în detaliu cum petrec românii din Japonia Crăciunul, dar pot spune că nu este unul diferit față de cel din țara noastră. Cred în faptul că românul a știut și știe să își păstreze un sâmbure de obiceiuri și tradiții oriunde ar fi sau merge. Și eu la rândul meu am ales să îmi iau liber de la muncă (da, japonezii lucrează de Crăciun) ca să pot petrece sărbătorile împreună cu câțiva prieteni români pentru a ne putea simți aproape de acasă.”, povestește Oana Dumitru.

Fotografii: Oana Dumitru

---