4 august 2020, 2:44

Ce putem învăța de la țările asiatice despre lupta cu coronavirusul? Începutul crizei medicale în Japonia, văzut prin ochii unei românce

În urmă cu câteva săptămâni, mulți dintre noi ne făceam planuri să mergem la părinți de Paști și rezervări la mare pentru  mai. Citeam despre situația din China, dar ni se părea greu să realizăm că o să ne afecteze. Încercând să aflăm cum se vedea începutul crizei coronavirusului în Asia, am vorbit cu Alexandra Baranyi, o româncă care a locuit la începutul anului în Japonia, despre noua provocare sanitară, exemple de bune practici și ce putem învăța din experiențele țărilor asiatice.

Alexandra Baranyi, în Tokyo

Alexandra Baranyi, în Tokyo

Despre coronavirus

Ce înseamnă coronavirus? „În primul rând trebuie înțeles aspectul referitor la tipul de virus cu care ne luptăm. Nu știu cât de mulți cunosc acest fapt, așa încât aș dori să clarific, pe cât se posibil. Coronavirus este clasa de viruși, prima dată menționată în anii ‘60, din care face parte și SARS-CoV2, inițial numit CoV19 (coronavirus 2019). Numele de coronavirus provine de la forma proeminentă a particulelor virale infecțioase, asemănate cu o coroană. E o categorie de viruși care pot provoca boli fie la animale, fie la oameni, de la simple răceli (exemplu 229E) până la infecții respiratorii severe (exemplu SARS). De asemenea, nu este prima epidemie de acest fel. Din aceeași serie au făcut parte SARS-CoV (Severe Acute Respiratory Syndrome), în perioada 2002-2003, cu peste 8000 de persoane infectate și aproximativ 800 de decese raportate la finalul epidemiei, în iulie 2003. MERS-CoV (Middle East Respiratory Syndrome) a fost o a doua astfel de lovitură epidemică, primul caz fiind descoperit în Arabia Saudită în anul 2012, de unde și numele. Pentru că MERS-CoV nu și-a cunoscut vaccinul nici până în ziua de azi, evidența numărului de persoane infectate este în desfășurare, deși în ultimii ani, numărul noilor cazuri a fost nesemnificativ. Conform WHO, până la data de 1 noiembrie 2019 s-au sesizat 2494 de cazuri dintre care 858 s-au finalizat cu deces.”, explică tânăra.

Structura coronavirusului. Sursă: researchgate.net

„O pneumonie neobișnuită”

Care au fost primele relatări despre „noul virus corona”? „Despre SARS-CoV2 se știe că a fost descoperit în regiunea Wuhan, China, aceștia declarând că în decursul lunii decembrie au avut de-a face cu 41 de cazuri de pacienți ce manifestau o pneumonie neobișnuită. La momentul de față, numărul de persoane infectate depășește 1,8 milioane, cu o rată a mortalității de 6,2%, mult mai mică decât în cazurile de epidemie menționate anterior (SARS-CoV cu 9,6% și MERS-CoV cu 34,4%). Ce au în comun toți virușii din această categorie este faptul că sunt foarte ușor transmisibili, și deși nu toți virușii sunt mortali, SARS-CoV, MERS-CoV și SARS-CoV2 (coronaviruși non-umani) sunt diferiți de cei umani comuni (HCoV-229E, HCoV-NL63, HCoV-OC43, HCoV-HKU1). Căile de transmisie sunt aceleași, și anume, contactul direct cu alți purtători, toți cei trei viruși acționând în partea superioară a căilor respiratorii, iar puterea de transmisie este similată (2-4 persoane de la un singur purtător). Totuși, este însă o mare diferență între SARS și MERS care au fost cazuri izolate, motiv pentru care au fost mai ușor de ținut sub control, și SARS-CoV2 care s-a răspândit accelerat. Sunt foarte mulți factori la mijloc pentru care SARS-CoV2 s-a transmis atât de repede și masiv și cu siguranță, unul dintre aceștia este numărul de pasageri internaționali în creștere. Doar din punct de vedere turistic, din 2012 când au fost înregistrați cca. 1 mild. sosiri internaționale la nivel mondial, numărul a crescut la cca. 1,45 mild. de sosiri în 2019.”, transmite tânăra.

De unde a pornit totul?

O dezbatere pe placul conspiraționiștilor pleacă de la originile coronaviruslui. Nu există la momentul de față, după nenumărate cercetări, nicio dovadă clară care să ateste proveniența virușilor de tip coronavirus non-umani, mai exact, nu se cunoaște felul în care s-au transmis în corpul uman. În toate cele trei cazuri, cercetătorii au presupus că ar proveni de la o serie de animale exotice (precum enotul, castorul civeta de palmier sau liliecii) cu care primii pacienți ar fi avut contact. În urma testelor realizate pe câteva dintre aceste specii de animale, s-a demonstrat că o parte dintre erau purtătoare de viruși cel puțin similari, lucru care a rezultat teste pozitive (în mod special în cazul SARS-CoV, care a pornit tot din China). Ceea ce e sigur este că cei trei viruși non-umani pot fi regăsiți în animale, însă pe lângă faptul că nu există nicio dovadă că ar fi identici cu cei pe care corpul uman i-a dezvoltat, nici nu s-au putut demonstra cu exactitate căile de transmisie de la animal la om, chiar dacă acestea ar fi purtătoare.De aici provin celelalte presupuneri, conform cărora, cele trei cazuri de coronaviruși non-umani ar fi mutații dezvoltate în laborator, pornind de la virușii regăsiți în organismul animalelor.”, explică Alexandra.

Cum a arătat începutul crizei în Asia?

La începutul primelor semne ale crizei coronavirusului, Alexandra se afla foarte aproape de China. „Am fost acolo, în Japonia, când a început totul, mult mai aproape de locul unde a luat naștere situația. Însă, fiind la început, nu mulți erau cei care puteau bănui ce avea sa urmeze. Deși foarte multe ziare și programe TV vorbeau despre virus și sugerau un viitor scenariu negativ, nimeni din jurul meu nu era pregătit să creadă că el poate deveni realitate. Cei mai mulți dintre apropiatii mei din Japonia nu au luat in seamă virusul, dar au fost câtiva, poate cei care aveau cea mai mare grija de mine acolo, care mi-au atras atenția asupra gravitatii situației. Nemaitrăind astfel de vremuri nu le-am putut percepe impactul real, și mi-a fost greu să cred, dar pentru că știam că îmi vor binele, am luat toate măsurile preventive sugerate de ei. Primeam în fiecare zi mesaje de la reprezentanții Universității Ritsumeikan la care studiam, cu privire la anularea oricărei călătorii în China, despre cum ar trebui să ne întărim sistemul imunitar și să respectăm cu mare strictețe regulile de igienă. Chiar și profesorii ne spuneau la fiecare oră să nu mai închidem și deschidem ușile cu mâinile. Când îi întrebam despre părerea lor asupra posibilei crize, spuneau că nu știu ce să creadă, că probabil nu e nimic grav, dar dacă autoritățile ne spun să fim precauți, trebuie să le respectăm decizia.”, își amintește românca.

Primele țări afectate

După isteria din China, la jumătatea lunii ianuarie erau relatate primele știri despre pacienți testați pozitiv în alte țări din Asia. „Primele cazuri de pacienți testați pozitiv de SARS-CoV2 în afara Chinei au fost la jumătatea lunii ianuarie,în Tailanda, Coreea de Sud și Japonia, vorbind de continentul asiatic. Virusul s-a extins foarte rapid, în anumite zone din țările menționate pentru că persoane ulterior confirmate SARS-CoV2 pozitiv lucrau în corporații sau în servicii având contact direct cu publicul și consumatorii (câteva exemple biserici, evenimente etc). Astfel, în perioada în care virusul era încă în incubație, fără ca simptomele celor infectați să se manifeste, zonele sau locațiile respective deveniseră focare de infecție mai devreme ca autoritățile să poată acționa. Cu toate astea, s-au luat măsuri de carantinare imediat și s-a început testarea în masă, care a avut un rol și în creșterea accelerată a numărului de infectați în prima parte a perioadei. La fel s-a procedat și în Singapore și în alte țări asiatice care au mai trecut prin acest fel de criză pe timpul epidemiei de SARS-CoV, unde soluția care a oprit răspândirea virusului a fost izolarea. Pot spune că au fost într-un fel sau altul pregătiți și au știut cum să reacționeze, motiv pentru care procedurile lor ar trebui să fie un exemplu și pentru țările europene afectate de SARS-CoV2.”, crede Alexandra.

Țările asiatice, reacții similare

Țările din Asia au avut reacții similare în fața crizei medicale. „Majoritatea țărilor din Asia au acționat similar. Voi oferi câteva exemple. În Coreea de Sud, colega mea, Ana Rauta, a analizat identificarea și izolarea unui cluster SARS-CoV2, în cadrul unei corporații de tip call-center. La trei zile după ce a fost depistat un caz pozitiv de SARS-CoV2 în interiorul clădirii, autoritățile au testat 1143 de persoane care au avut legatura directă și au atenționat prin mesaje peste 16500 de persoane care au vizitat clădirea pentru a se auto-izola și pentru a se prezenta de urgentă la spital în cazul în care manifestau simptome. Atât în Taiwan, cât și în Singaore și în Coreea de Sud au fost create aplicații care să permită monitorizarea sănătății, dar și a locației persoanelor aflate în izolare sau carantină. În toate țările asiatice, inclusiv Japonia, s-au impus încă de la început restricții privind intrarea în țară și au întărit măsurile de control al sănătății în aeroporturi care au ajutat la depistarea cazurilor înainte ca posibilii suspecți să părăsească aeroportul. De asemenea, au întârziat pe cât posibil începerea anului școlar, iar în locurile în care a fost posibil, s-a introdus predarea online. Spre deosebire de alte țări, Japonia nu a fost atât de afectată de primul val al pandemiei, precum Coreea de Sud sau Tailanda și sunt mari șanse ca vârful să urmeze la ei cât de curând. Nu este un secret faptul că Japonia a avut foarte mari presiuni în lupta cu virusul, legate de organizarea Jocurilor Olimpice de Vară de la Tokyo, astfel că măsurile luate și numărul de testări nu au fost pe cât de eficiente ca în alte țări. Pe de altă parte, în Japonia o parte din școli nu sunt pregătite din punct de vedere tehnic pentru a introduce sisteme de predare online, dar tocmai de aceea, momentan se întârzie pe cât posibil orice fel de activități care presupun desfășurarea lor în colectivitate.În afara măsurilor luate în învățământ, autoritățile au introdus carantina doar în zonele care au reprezentat un focar, iar în rest au încurajat companiile să le permită angajaților să lucreze de acasă, iar unde nu e posibil, să lucreze în schimburi pentru a evita orele de vârf.”, explică tânăra.

 

Își revin țările asiatice?

Cifrele sunt încurajatoare pentru țările din Asia. „De curând, China și Coreea de Sud care se aflau în zona roșie, de cel mai înalt risc privind proveniența celor ce doresc să intre în țară au fost eliminate de pe listă. Tocmai pentru că au știut să gestioneze situația, o mare parte din țările asiatice au trecut de punctul maxim al curbei numărului de persoane infectate. Lucrul acesta se poate vedea clar din cifre. China, la momentul da față, din peste 82.000 de cazuri, doar aproximativ 1100 mai sunt active, restul având o finalitate (cu doar 4% decese). Știu că există scepticism la nivel mondial privind cifrele reale ale situației de pandemie în statul chinez, motiv pentru care voi continua exemplele. Coreea de Sud mai are aproximativ 2800 de cazuri active, dintr-un total de peste 10.500 (cu doar puțin peste 200 de decese). În cele două cazuri, diversele tratamente aplicate au avut succes, motiv pentru care nu doar că au reușit să țină valul sub control, dar sunt aproape de a elimina virusul de pe teritoriu. În Coreea de Sud s-a discutat zilele trecute la nivel de conducere daca să elimine din restricțiile de distanțare socială și s-a decis totuși să mențină pentru încă două săptămâni. Sunt însă pregătiți să deschidă școlile la finalul acestora. Testarea în masă este menținută în majoritatea țărilor asiatice, precum Taiwan, Tailanda, Singapore sau Israel, astfel că numărul zilnic de cazuri noi este în relativă descreștere, sau cel puțin destul de mic și constant.”, crede tânăra.

Obiceiuri 

Alexandra crede că avantajul Japoniei în lupta cu coronavirsului este sistemul medical. „Ca să mă refer întâi la situația generală din țările asiatice, revin la epidemia SARS-CoV, prin care aceste popoare au trecut acum 17 ani. Oamenii știu cum să reacționeze și înțeleg cât de importantă este respectarea regulilor în unanimitate pentru rezolvarea unor astfel de crize colective. Am să revin acum la cultura japoneză care îmi este foarte apropiată mie. În ciuda faptului că numărul de teste efectuate a fost mai mic decât în alte țări menționate, virusul nu s-a răspândit atât de puternic. Gestionarea cu mult calm a situațiilor de criză, respectarea cu strictețe a regulilor și controlul de sine sunt câteva elemente de cultură care au ajutat la reducerea riscului de răspândire a virusului. Dealtfel, distanțarea socială nu este ceva nou printre japonezi. În afara cercurilor restrânse de familie și apropiați, japonezii sunt un popor care respectă o anumită distanță față de persoanele străine lor. Desigur, aici nu vorbim de zonele foarte aglomerate (puncte cheie de tranzit al mijloacelor de transport, liniile principale sau zonele în care este foarte mult trafic de persoane) unde aceeași distanță nu este fizic posibilă în condiții de normalitate. Acolo s-au luat măsuri pentru gestionarea cât mai eficientă a situației. Japonezii, precum și alte popoare asiatice, sunt obișnuiti să poate măști de protecție, știu să le folosească în mod corespunzător și respectă recomandările autorităților privind maxima importanța igienei în această perioadă. De asemenea, în Japonia, un factor care a ajutat la minimizarea riscului de răspândire este faptul că foarte multe persoane locuiesc singure (34,5% arată cifrele din 2015, care statistic sunt în creștere). Foarte mulți japonezi lucrează în alte orașe decât cele unde s-au născut și sunt nevoiți să trăiască singuri de cele mai multe ori. Astfel, în cazul în care o persoană prezintă simptome, este foarte ușor de izolat și nu există riscul de a transmite mai departe virusul altor persoane de sub același acoperiș. Un factor extrem de important ce a limitat foarte tare numărul de decese provocate de SARS-CoV2 în Japonia, poate cel mai important, este sistemul medical extrem de bine pus la punct, dar și relația cetățenilor cu acesta (analize făcute regulat, procent semnificativ de persoane vaccinate, etc). În Japonia sistemul medical a tratat foarte serios această epidemie încă de la început. Pentru cazurile ușoare tratamentul cu Avigan a dat rezultate foarte bune. Cazurile severe au fost tratate ca pneumonii din start, fără a se aștepta testarea.”, transmite tânăra.

Cum a procedat România?

Alexandra apreciază că țara noastră a procedat corect în ceea ce privește măsurile inițiale de distanțare socială. „România a procedat bine, momentan, în ceeace privește măsurile de distanțiere socială și auto-izolare, comparativ cu multe țări europene. Au fost luate din timp și se poate observa din cifre eficiența lor. Ceea ce ne lipsește și ar trebui preluat din exemplul țărilor asiatice, la nivel de măsuri, este testarea în masă. Foarte important de observat aici este procedura. Testele trebuie efectuate, pentru început,în număr mare acolo unde există posibile focare, iar în cazul nostru, acele locuri au ajuns să fie multe dintre spitale, din lipsa măsurilor de protecție. Pentru că știm foarte bine că virusul are o perioadă de incubație în care se poate transmite ușor, cadrul medical din aceste spitale unde au existat deja cel puțin un caz, este primul care trebuie testat, fie că prezintă simptome sau nu, după modelul coreean. Dacă ar fi să mă refer la ceea ce putem să învățăm fiecare dintre noi, un prim aspect ar fi respectarea regulilor de către toți cetățenii, responsabilitatea socială. Dacă nu se va întâmpla așa, ele nu vor fi eficiente. Este suficient ca o persoană să iasă din casă atunci când deplasarea nu este necesară sau, mai grav, fără măsuri de protecție, ca ea să se infecteze și să transmită virusul familiei și multor alte persoane în lanț. Un alt aspect pe care ar trebui să îl învățăm este seriozitatea și controlul de sine. Faptul că multe persoane nu raportează atunci când au simptome din frică și încearcă să se trateze singuri acasă, ne pune în pericol și pe noi. Iar la celălalt pol se află cei care abuzează de liniile speciale de comunicare pentru informații și asistență SARS-CoV2. Trebuie să ne informăm foarte bine, mai ales că nu există nicio problemă a timpului la mijloc, și să tratăm cu maximă seriozitate criza.”explică tânăra.

Cum se implică tinerii din România în lupta cu coronavirusul?

Întrebată cum văd tinerii români lupta cu coronavirusul, Alexandra prezintă modul în care s-a implicat alături de Departamentul de Studii Asiatice al Universității Română-Americane în proiectul Future is Now. „Sperăm ca numărul testelor să crească și să fie folosite eficient ulterior. În altă ordine de idei, s-au înființat diverse proiecte private, organizații non-guvernamentale, care se ocupă cu găsirea de furnizori și de fonduri pentru a acoperi constant necesarul de materiale de protecție și echipamente speciale al spitalelor din țară. Un exemplu este proiectul The Future is Now, în care suntem împlicați și o parte din echipa Departamentului de Studii Asiatice al Universității Româno-Americane. Proiectul are ca scop colectare în baze de date a necesarului despre care vă vorbeam, pentru a putea fi ușor accesibil și vizibil de partea cealaltă, pentru toți posibilii furnizori. Astfel de proiecte sunt bune exemple despre cum funcționează o comunitate și cât de important e să fim uniți în astfel de situații, precum popoarele asiatice o dovedesc.”, transmite Alexandra Baranyi.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.