Belgianul Ernest Solvay a înființat Institutul Internațional Solvay pentru fizică și chimie, în urma inițiativei istorice a lui Conseil Solvay din 1911. Trei conferințe s-au evidențiat în Institutul Solvay:

Prima Conferință

Hendrick A. Lorentz a fost președintele conferinței Solvay ce a avut loc la Bruxelles în toamna anului 1911. „Radiația și Quanta” a reprezentat subiectul întâlnirii, analizând două abordări: fizica clasică și teoria cuantică. Albert Enstein, Marie Curie și Henri Poincare se numără printre personalitățile prezente la conferință.

A treia Conferință

A avut loc în aprilie, 1921, după Primul Război Mondial. Majoritatea oamenilor de știință germani au fost împiedicați să participe. Fiind împotriva acestei acțiuni, Albert Einstein a protestat refuzând participarea la conferință.

A cincea Conferință

Cea mai faimoasă conferință, desfășurată în 1927, unde cei mai notabili fizicieni din lume s-au întâlnit pentru a discuta noua teorie cuantică formată. Cei ce au codus discuțiile au fost Niels Bohr și Albert Einstein. Câștigători ai Premiului Nobel au fost 17 din 29 de participanți.

Punctul culminant a fost discuția dintre Einstein și realiștii științifici, care doreau reguli stricte așa cum au fost formulate de Charles Pierce și Karl Popper, față de Bohr și instrumentiștii, care doreau reguli mai libere bazate pe rezultate.

Conferința s-a încheiat cu succesul instrumentiștilor, ideeile lor devenind o normă dezbatută mai târziu de către Alan Mugrave.

---