23 martie 2024, 22:18

Cea mai neagră zi din istoria recentă, pentru Timișoara. A tras frate în frate

Au trecut 31 de ani și tot nu se poate uita. Joi este zi de doliu. N-ai cum să ștergi cu buretele o rană adâncă de glonț, lovitură provocatoare de moarte. 17 decembrie 1989, Timișoara. Una dintre cele mai sângeroase date ale Revoluției. Cea mai negră zi din istoria recentă a orașului de pe Bega.

A fost ziua în care Armata şi trupele de Securitate au deschis focul împotriva manifestanţilor din Timişoara.

Acum 31 de ani, o manifestație pro-pastorul Tőkés László din Piaţa Maria din Timişoara, începută în 15 decembrie, avea să se trasforme a doua zi, pe 16 decembrie, într-un protest anti-Ceauşescu şi anticomunist. Dacă în 16 s-a lăsat cu arestări, în 17 frații au tras în frați.

Manifestații au cerut socoteală autorităților pentru arestările din ajun. Nu au primit răspuns, așa că au năvălit în sediul PCR din oraș. La București, Nicolae și Elena Ceaușescu dau ordin să se tragă asupra protestatarilor.

Potrivit lucrării „Enciclopedia Revoluției din Timişoara”, (3 vol.), editată de „Asociaţia Memorialul Revoluţiei 16-22 Decembrie 1989 Timişoara”, în 17 decembrie au murit 62 de persoane şi au fost rănite 188.

“La cât s-a tras, noi ne imaginam că sunt mult mai multe victime”, spunea acum un an, la 30 de ani distanță de Revoluție, istoricul și revoluționarul Gino Rado, la rfi.ro.

Dacă în 16 decembrie soldații trimiși în stradă nu aveau încă muniție letală, o zi mai târziu, pe măsură ce revolta socială lua amploare, lucrurile aveau să se schimbe radical. Mai ales că Nicolae Ceaușescu considera că arătase deja destulă clemență: „Nu pleacă nicăieri fără muniție de luptă. Toate trupele priumesc imediat muniție de război, de front. Se somează. Oricine nu se supune se socotește stare de necesitate și se aplică legea. În Timișoara a fost atacat și sediul. Nu s-a reacționat, s-a întors și obrazul celălalt de parcă am fi fost Iisus Hristos.”În acea seară începea operaţiunea „Radu cel Frumos”, la ordinul lui Nicolae Ceuşescu.

Pe 17 decembrie 1989, la Timișoara au ajuns generalii Mihai Chițac, Victor Atanasie Stănculescu și Ștefan Gușe, alături de secretarul Comitetului Central al PCR.

Au fost trimiși pentru a supraveghea represiunea și 11 ofițeri superiori de la Miliție și Armată. Prezența militarilor înarmați pe străzile din centrul orașului i-a incitat și mai tare pe timișoreni, care au continuat să se adune în număr din ce în ce mai mare, notează stiri.tvr.ro.

CITIȚI AICI Lista răniţilor în Revoluţia din Timişoara, prezentată de Asociația 17 decembrie 1989 Timișoara

Mulțimea a plecat acasă abia târziu în noapte, când a început o ploaie torențială. În dimineața zilei de 18 decembrie 1989, la ora 03.00, pe străzile Timișoarei nu mai era niciun demonstrant.

Generalii Gușă și Coman, împreună cu secretarul județean PCR Ilie Matei au inspectat zonele centrale.  Pentru aparatul de represiune situația părea să fie sub control. Zilele următoare vor dovedi însă contrariul.

CITIȚI AICI Cronologia Revoluţiei de la Timişoara din 1989, 17 decembrie – duminică

Viețile celor aproape 400 de răniți în timpul Revoluției din Decembrie 1989 la Timișoara au fost salvate și datorită unor oameni care, deși se aflau într-o situație critică, au ales să-și riște viața și să-și facă meseria. Printre eroii Revoluției se numără și Liliana Dohotariu, asistentă în cadrul Serviciului Județean de Ambulanță Timiș care, datorită curajului de care a dat dovadă, a salvat din ghearele morții mai mulți oameni, scrie pressalert.ro.

Astfel, în total, în noaptea de 17 decembrie, Liliana Dohotariu a fost solicitată să intervină în peste 30 de cazuri dar, de cele mai multe ori, cei împușcați erau deja morți în momentul în care ajungea echipajul de pe Salvare. Deși a văzut zeci de oameni împușcați în acea noapte, Liliana Dohotariu a păstrat în minte chipul unui tânăr pe care l-a găsit împușcat în scara unui bloc.

„O colegă a anunțat că nu poate intra să-l ridice pe cel împușcat pentru că pe Calea Girocului se trăgeau focuri de armă și atunci am zis că o să meargă echipajul meu. Îmi amintesc că se trăgea pe lângă noi și de frică să nu fiu lovită mi-am aplecat capul sub bord mașinii. Am văzut niște oameni care ne făceau agitați cu mâna și mi-am dat seama că acolo se află cel rănit. Acesta a fost cazul care m-a impresionat cel mai tare, pentru că am găsit un tânăr împușcat în abdomen, cu intestinele afară, care trăia. L-am luat și l-am dus la spital”, povestea Liliana Dohotariu pentru sursa citată.

Fotograful revoluției timișorene, Constantin Duma, retrăiește cu emoție la Radio România Cultural, în cadrul emisiunii online “Amintiri cu și despre artiști plastici”, câteva momente semnificative ale zilei de 17 decembrie 1989. Unele dintre fotografiile sale – care apar acum pentru prima dată pe www.radioromaniacultural.ro – sunt reprezentative pentru ceea ce s-a petrecut la Timișoara în acea zi istorică.

Într-o înregistrare audio din acele zile se pot auzi vocile unor oameni uluiți că frații lor pot trage și ucide. ”Nu vă e rușine, băi? Români? Români, ca noi?”, se aude în înregistrare. Da, români ca noi. Adevărul, chiar dacă doare, există în documente, în memoria colectivă, în memoria fiecărui supraviețuitor, la martorii oculari. Adevărul trebuie spus.

La Procuratura Militară au fost inregistraţi atunci 66 de morţi şi 196 de răniţi, scrie sursadevest.ro.

La Cimitirul Eroilor din Timișoara, acolo unde au fost înmormântați eroii Revoluției, se vor depune coroane de flori.

De asemenea, pe parcursul zilei se vor susține slujbe de pomenire.

Ziua de 17 decembrie a fost declarată zi de doliu, conform Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Timişoara nr. 112/14.12.1993. În acestă zi toate instituţiile şi autorităţile publice de pe raza municipiului Timişoara sunt obligate să arboreze drapelul de stat al României în bernă.

ASCULTAȚI AICI ÎNREGISTRAREA:

UPDATE

Ministrul Apărării, Nicolae Ciucă, și-a cerut joi „iertare” de la „familiile rămase în suferință în Decembrie 1989” din cauza „greșelilor, erorilor sau abuzurilor săvârșite de unii dintre angajații Ministerului Apărării Naționale” în timpul Revoluției.

„Pentru greșelile, erorile sau abuzurile săvârșite de unii dintre angajații Ministerului Apărării Naționale în desfășurarea acelor evenimente, dincolo de răspunderile care au fost sau vor fi stabilite de instanțele judecătorești, este o datorie morală ca noi, cei de acum, să cerem iertare familiilor rămase în suferință în Decembrie 1989 și să îi asigurăm pe toți cei de astăzi și, mai ales, pe cei care vin după noi, că vom face tot ce se va putea pentru ca asemenea situații să nu se mai repete vreodată în istoria României”, se arată într-un mesaj publicat de ministrul Apărării, care îndeplinește și funcția de premier interimar, după demisia lui Ludovic Orban.

Acesta și-a exprimat regretul că, după 31 de ani, evenimentele de atunci nu au fost elucidate: „Trebuie să ieșim din logica aruncării răspunderii pe umerii altora. Fiecare instituție implicată în evenimentele dintre 16 și 22 decembrie, dar și după acea dată, trebuie să facă tot ce se poate pentru a clarifica deciziile luate în acele zile și, mai ales, să ajute justiția în stabilirea responsabilităților și consecințelor acestora”.

„La 31 de ani de la Revoluția din 1989, sunt încă răni deschise, lacrimi neuscate, suferințe nealinate. În numele celor peste 1.000 de oameni căzuți din sete de libertate, dintre care peste un sfert au fost militari și salariați civili din Ministerul Apărării Naționale, avem datoria morală de a aduce lumina în toate ungherele umbrite sau întunecate care mai există în legătură cu evenimentele de atunci.

Fiecare viață pierdută în vâltoarea evenimentelor de atunci este neprețuită, de aceea, pentru a putea ierta, pentru a ne putea împăca noi înșine cu istoria noastră, avem datoria de a căuta adevărul și de a-l prezenta așa cum a fost”, se arată în acest mesaj, care este difuzat în calitate de ministru al Apărării, și nu de premier interimar.

Nicolae Ciucă afirmă că, în ceea ce privește Ministerul Apărării Naționale, a „dispus asigurarea transparenței totale și cooperării necondiționate cu organele judiciare, în legătură cu acțiunile întreprinse, în acele săptămâni, la Timișoara, București și în restul țării”.

”Nu putem judeca acțiunile de atunci, deciziile luate de conducerea comunistă a statului și de conducerea armatei de la acea vreme, după standardele democratice de astăzi, dar este evident că este nevoie, măcar acum, la atâta vreme de la acel Decembrie însângerat, ca fiecare responsabilitate să fie stabilită, fără echivoc, de instanțele de judecată. Fiecare abuz trebuie dovedit și fiecare vinovat trebuie tras la răspundere prin sentințele care vor fi date”, se mai arată în acest mesaj.

Sursa foto: radioromaniacultural.ro


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE