12 noiembrie 2023, 19:31

Cercetătorii ar fi găsit soluția combaterii răului de mișcare

Cercetătorii au încercat, într-un nou studiu preclinic, să identifice celulele cerebrale responsabile de răul de mişcare.

O echipă de cercetători spanioli a folosit într-un experiment şoareci pe care i-a amplasat într-un tub de plastic, legat de un spinner rotativ, pentru a identifica ce neuroni se activează în timp ce animalele se aflau în acest carusel care provoacă greaţă.

Temperatura corporală a animalelor a scăzut, iar acestea au evitat mâncarea și s-au ghemuit în cuștile lor, toate acestea fiind semne clare că au experimentat ceva asemănător cu răul de mișcare pe care îl au oamenii.

Pe baza cercetărilor anterioare, specialistul în neuroștiințe, Pablo Machuca-Márqueza, de la Universitatea Autonomă din Barcelona, și colegii săi s-au gândit să examineze celulele din nucleul vestibular, un mănunchi de fibre nervoase din trunchiul cerebral care transmite semnale de la ureche la creier.

Senzorii din urechea mijlocie, precum și membrele și ochii, transmit informații creierului pentru a ne orienta în timp ce ne mișcăm, scrie News.ro.

Se crede că o nepotrivire senzorială provoacă răul de mișcare: ochii și urechea internă îi spun creierului nostru că ne mișcăm, când nu este așa.

Mai multe părți ale creierului procesează intrările senzoriale de la ureche, ochi și membre, dar se știu puține lucruri despre neuronii care provoacă de fapt răul de mișcare.

Identificarea acestora ar putea fi un pas înainte în dezvoltarea unor medicamente mai eficiente pentru răul de mișcare, cu mai puține efecte secundare.

Pentru a afla care celule anume se declanșează ca răspuns la răul de mișcare, echipa a inhibat diferite subseturi de neuroni din nucleele vestibulare și apoi au legat șoarecii din nou pe spinner pentru a vedea dacă aceste schimbări ameliorează răul de mișcare.

Inactivarea unui grup de neuroni vestibulari care exprimă o proteină numită VGLUT2 a prevenit răul de mișcare indus de rotire a animalelor.

Activarea acelorași neuroni a declanșat comportamente asemănătoare cu răul de mișcare la șoarecii care nu se învârteau.

Dintre acei neuroni care exprimă VGLUT2, celulele care au dezvoltat un receptor numit CCK-A au fost responsabile de cele mai multe comportamente de rău de mișcare în cadrul experimentelor, au constatat cercetătorii.

Ei au cartografiat circuitele acestor neuroni, găsind proiecții dense de neuroni CCK-A conectați la nucleele parabrahiale ale creierului, o zonă cunoscută pentru reglarea suprimării apetitului, a temperaturii corporale și a letargiei.

Stimularea acestor receptori a provocat unele, dar nu toate semnele de rău de mișcare la șoareci. Studiul a fost publicat recent, online, în revista PNAS.

Temperatura corporală a animalelor a scăzut și acestea au evitat alimentele dulci, dar au continuat să mănânce și să se miște normal.

Cercetătorii au emis ipoteza că, alte conexiuni care provin din nucleele vestibulare induc probabil aceste răspunsuri corporale la răul de mișcare.

Atunci când echipa a blocat receptorul CCK-A cu un compus medicamentos înainte de a începe mișcarea la șoareci, jumătate din numărul de celule cerebrale din nucleii parabrahiali au fost active și au ameliorat unele comportamente de rău de mișcare.

Majoritatea medicamentelor împotriva răului de mișcare funcționează în mod similar, pentru a reduce activitatea în sistemul de echilibru al creierului sau pentru a limita semnalele trimise între creier și intestin, ajutând astfel la oprirea grețurilor și a vărsăturilor.

Dar aceste medicamente reușesc, în cel mai bun caz, doar să amelioreze senzația. Ele blochează mesagerii chimici care acționează în tot corpul, provoacă somnolență și tind să funcționeze doar dacă sunt luate înainte de instalarea răului de mișcare; după aceea, sunt rareori eficiente.

În 2012, NASA a anunțat că dezvoltă un spray nazal cu acțiune rapidă pentru a combate răul de mișcare, dar încă nu a anunțat rezultatele testelor clinice pe care le aveau planificate.

Dacă aceste căi descoperite în noul studiu pe șoareci funcționează în același mod și la oameni, atunci cercetătorii ar putea avea o țintă nouă și mai clară pentru a opri simptomele induse de mișcare.

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol