”Ce caută steagul Ucrainei pe o clădire oficială a statului nostru? De ce trebuie să arborăm noi steagul altui stat? De ce trebuie să ne afișăm noi cu steagul unei țări într-un război care nu e al nostru?”. Vă sună cunoscut, probabil, le-ați auzit din gurile multor sceptici în privința veridicității tragediei umanitare din Ucraina, care este, de fapt, în primul rând, acest război în desfășurare în coasta României.
Tocmai de la reușita propagandei în cazul unora, care face războiul incredibil și tragedia milioanelor de oameni nevoiți să fugă din calea prăpădului (cea mai gravă criză umanitară de după război, căci într-un timp atât de scurt, de numai o lună, peste 3,5 milioane de oameni au fost nevoiți să își părăsească țara) vine și această neîncredere în realitatea războiului. Incredibil, dar adevărat, sunt persoane care încă nu pot realiza dimensiunea acestei tragedii.
Solidaritatea, din fericire, a venit din partea multor oameni simpli, dar și a autorităților. S-a exprimat în teren, prin intervenții directe în sprijinul refugiaților, s-a exprimat la nivel politic, prin diverse acțiuni și intervenții. Rămăsese să fie exprimată și simbolic, prin gesturi pe care alții le-au făcut încă din primele momente ale invadării Ucrainei de către trupele Armatei Federației Ruse.
Clădiri importante, oficiale sau simboluri culturale din țări occidentale au arborat drapelul Ucrainei sau s-au ”îmbrăcat” în culorile acestuia, în fel și chip. Este unul dintre nenumăratele moduri în care se poate exprima, simbolic, solidaritatea. Prin asumarea acesteia și afișarea ei în public.
Reticența în a face asta nu își mai are locul, la o lună de la declanșarea unui război nemilos, care pune între paranteze vieți, economii, relații bilaterale.
Ministerul român al Afacerilor Externe și-a afișat public această solidaritate cu Ucraina.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol