Pentru cineva venit din provincie și plimbat prin zonele vechi ale orașului, pe străduțe umbrite de copaci și plante agățătoare, cufundate într-o liniște aproape ireală, Bucureștiul este un oraș uimitor. Trebuie doar să îl descoperi.

Pentru bucureșteni, obișnuiți cu hărmălaie, gaze de eșapament, gropi, clădiri șchioape și blocuri cu arhitectură cazonă și ponosită, uneori este un coșmar. De cele mai multe ori, un oraș perfectibil, mutilat de comunism, din care a rămas prea puțin frumos și pe care nu am fost capabili să îl reabilităm decât în mică parte.

Un exemplu de arhitectură a Bucureștiului interbelic

Dacă ridici ochii, și te lași purtat pe străzile orașului, nu ai cum să nu-i descoperi simbolurile: nu sunt doar monumente și muzee, sunt și clădiri care au rezistat trecerii anilor.

În centrul Capitalei, pe bulevardul Nicolae Bălcescu nr. 25, se află blocul Wilson, un exemplu de arhitectură reprezentativă a Bucureştiului interbelic şi un martor important al istoriei oraşului.

Stil Art Deco

Ridicat în anul 1933 de către arhitectul State Baloşin  în stil Art Deco, finanțat de Compania Creditul Agricol, blocul are o structură interioară care reflectă împărţirea socială a vremii.

Cutremurul din 1940 şi cel din martie 1977, al Doilea Război Mondial şi Revoluţia din decembrie 1989 şi-au pus, însă, amprenta asupra construcţiei, aceasta fiind supusă unei consolidări, efectuate în perioada anilor 2002-2006, notează agerpres.ro.

 

Cu blocuri sau fără?

În perioada respectivă s-a purtat o vie dezbatere despre felul în care ar trebui să arate construcţiile viitorului: dacă ar trebui să fie mici, de tip individual sau dacă ar fi mai utile clădirile de tip bloc.

A existat o dezbatere foarte amplă, erau articole în care se arăta că nu e bine să facem blocuri înalte, pentru că nu sunt în spiritul nostru naţional, precum casa individuală; că dacă facem blocuri mari, nu facem decât să atragem avioanele inamice, iar clădirile respective devin ţinte sigure.

În acelaşi timp, prin investiţiile băncilor, care încercau să „modifice gustul pentru locuire al bucureştenilor”, au început să fie construite blocuri.

Încurajări fiscale pentru cei mutați la bloc

La început, majoritatea celor care locuiau în astfel de construcţii nu erau de etnie română. Băncile ofereau încurajări fiscale celor care se mutau la bloc, iar ulterior, foarte multe instituţii publice care aveau responsabilitatea de a asigura locuinţe pentru funcţionarii lor au apelat la acest mod de a locui.

Întotdeauna se apela la un arhitect cu renume în materie, în cazul de față State Baloșin.

Imobilele Wilson, Creditul Minier și Pherekyde, de pe Bd. N. Bălcescu, sunt clădiri-reper ale Bucureștiului, numărându-se printre cele mai cunoscute lucrări ale arhitectului State Baloșin (1885-1953).

Pentru proprietari și menajere

Clădirile de acest tip erau proiectate pentru uzul unor familii care beneficiau de personal ajutător în gestiunea gospodăriei. Proprietarii foloseau scara de acces principală, în timp ce menajerele sau bucătăresele utilizau o altă scară, care trecea în dreptul bucătăriilor, dar şi al camerelor destinate personalului.

În blocul Wilson, la fiecare scară sunt două lifturi, dintre care unul de serviciu. Multe dintre apartamente – nu majoritatea – dar multe dintre ele sunt apartamente mari, cu acces dublu.

Arhitectură neobișnuită

Intrarea proprietarilor se face pe una dintre scări, dar locuinţa se extinde până la scara următoare, unde se află bucătăria sau cămara şi pe unde intra femeia de serviciu.

Blocul are două niveluri de subsol, acestea cuprinzând inclusiv zece garaje, proiectate în momentul realizării blocului.

Vecinătatea cu CC al PCR

În perioada regimului comunist, vecinătatea fostului Comitet Central al PCR şi amplasarea pe una dintre arterele principale ale Capitalei au impus în blocul Wilson un regim mai strict în ce priveşte locatarii, dar şi vizitatorii.

„Este un bloc în care în perioada lui Ceauşescu nu puteai să intri oricum. Dacă, de exemplu, se organizau manifestaţii, defilări, puteai intra doar legitimat. Şi, la fel, nu se putea ieşi, trebuia să prezinţi un buletin. Era un regim foarte strict. Aici au stat oameni cu funcţii”, explică locatarii, citați de agerpres.ro.

La cutremurul din 1977

La cutremurul din 1977, colţul blocului s-a prăbuşit, ducând la dispariţia şirului de garsoniere duble. Lucrările de reabilitare au durat aproximativ un an şi au avut ca rezultat o retragere de aproximativ patru metri faţă de linia iniţială a blocului, în urma dispariţiei garsonierelor prăbuşite.

Pereţii au fost foarte crăpaţi, uşile şi geamurile nu se mai închideau. Era de nelocuit. Locatarii au fost imediat evacuaţi, pe perioada consolidării.

Modificarea de la parter

Bogdan Suditu, conferenţiar la Facultate de Geografie – Departamentul de Geografie Umană şi Economică al Universităţii din Bucureşti, autor al cărţii „Bucureştiul în locuinţe şi locuitori de la începuturi până mai ieri (1459-1989)”,  explică prăbuşirea garsonierelor prin faptul că în interiorul restaurantului de la parter fusese segmentat un stâlp de susţinere, pentru a permite mai multă vizibilitate.

În timpul Revoluţiei din decembrie 1989, locatarii nu s-au putut apropia de geamuri timp de două-trei zile.  S-a tras continuu în acea zonă. Urmele gloanţelor se pot observa şi astăzi pe faţada clădirii.

Consolidarea antiseismică din 2002-2006

În bloc există 100 de apartamente, cărora li se adaugă câteva spaţii comerciale. Apartamentele sunt spaţioase, confortabile, cu trei-patru, chiar şi cinci camere.

Lucrările de consolidare, desfăşurate în perioada 2002-2006, s-au realizat prin intervenţia Primăriei, care a asigurat banii necesari, urmând ca proprietarii să îi returneze timp de 25 de ani, în rate egale, fără dobândă. De asemenea, pasul următor este refacerea faţadei imobilului, pentru care se poartă discuţii cu reprezentanţii Municipalităţii.

Modificări arhitectonice

În timpul consolidării, arhitectura blocului s-a modificat destul de mult. Cu această ocazie au dispărut unele boxe, au fost afectate unele garaje, s-au micşorat spaţiile utile ale locuinţelor, prin extinderea stâlpilor, s-a modificat puţin arhitectura acestor apartamente.

Bogdan Suditu subliniază faptul că asociaţia de locatari din blocul Wilson a fost una dintre puţinele din Bucureşti care a reuşit să se mobilizeze pentru a realiza consolidarea, înţelegând că proprietatea implică şi responsabilităţi, nu doar drepturi.

Testamentul lui State Baloșin

State I. Baloșin a fost membru în Societatea Arhitecților Români, în Corpul Arhitecților și în Colegiul Arhitecților Români, potrivit arhitectura-1906.ro.

În testamentul său, arhitectul a lăsat întreaga bibliotecă și arhivă de proiecte Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”: „În calitate de moștenitor testamentar i se cuvin următoarele bunuri: un dosar plan Ministerul de Finanțe, un dosar Administrația Sector II, București, 469 suluri diferite planuri, 103 dosare cu planuri și acte diferite, 641 cărți, reviste și broșuri diferite, care toate compuneau biblioteca defunctului”.

---