20 mai 2022, 18:17

Conflictul din Ucraina. Ar putea să fie acesta sfârșitul erei tancurilor?

Pe de-o parte armata lui Vladimir Putin, la care, posibil, s-ar alia cea a Belarusului. Pe de cealaltă parte, Ucraina, sprijinită de armament defensiv occidental.

O posibilă luptă dintre David și Goliat

Cea mai înfricoșătoare armă în acest context, folosită chiar în aceste momente ca mijloc de propagandă (nu degeaba Putin le-a alianiat ca la defilare să fie văzute din satelit) sunt tancurile. Vechile T72, ieșite de pe planșa de proiectare în anii ’60, T80, T90A”Vladimir” (unii spun că denumirea ar fost pusă după numele inginerului proiectant) și T-14 „Armata”.

Împotriva tancurilor ai doar câteva soluții

  1. Să vii cu și mai multe unități de acest tip. Pare grosier, dar aceasta este strategia în cazul tancurilor. Și nu este cazul Ucrainei, nu are suficiente unități.
  2. Să le ataci din cer, în cazul în care tancurile nu au și ele acoperire aeriană. Putin știe asta și probabil se va axa inițial pe cucerirea spațiului aerian ucrainean. Odată consumat acest episod, mai rămâne o singură soluție…
  3. … cea a unor grupuri de gherilă, mobile, înarmate antitanc, care să “toace” permanent frontul.

Și sunt indicii, rezonabile, că ne îndreptăm către un astfel de tip de luptă.

Experiența din Siria

În Siria, sistemele antitanc folosite de rebeli s-au dovedit a fi foarte eficiente împotriva tancurilor rusești.

Chiar și cele cu sisteme avansate de protecție ca armuri reactive sau sisteme de bruiaj în infraroșu cum sunt T-90A. Deși armele folosite acolo erau mai puțin avansate decât Javelin sau NLAW, pierderile armatei siriene au fost impresionante.

Desigur, mulți experți pun aceste pierderi pe seama folosirii necorespunzătoare a tancurilor în teatrele de luptă: de multe ori, vehiculele nu erau apărate de infanterie și în ipostaze tactice pe care orice comandant decent le-ar evita.

E destul de greu de anticipat care ar fi rezultatul în Ucraina, unde comandanții ruși nu pot fi acuzați de amatorism.

Javelin, Stinger, NLAW

Țările Baltice au primit permisiunea Statelor Unite de a livra Ucrainei rachete antitanc Javelin și rachete antiaeriene portabile Stinger. La acestea se adaugă circa 2000 de rachete antitanc NLAW.

Totul se îndreaptă, dacă este să analizăm armamentul pus în joc, către un război de guerilă.

Rachetele antitanc Javelin sunt puternice și lethale. Și foarte scumpe. Un sistem costă în jur de 126.000 de dolari, iar fiecare rachetă aproximativ 80.000 de dolari. Acționează pe sistemul “fire and forget”. Nu trebuie să ai decât o minimă instruire militară, să tragi…apoi își face singură treaba. Rachetele se orientează singure către sursa de căldură și detonează deasupra țintei, cupola superioară a turelei fiind locul unde blindajul este cel mai sensibil.

Dezvoltată de Lockheed Martin, Javelin are o rază impresionantă de tragere, de la 2.500 la 4.750 de m, și străpunge un blindaj de până la 750mm.

Rachetele Javelin au fost folosite cu succes în Afghanistan, Irak etc.

Din aceeași categorie este și racheta antitanc NLAW.

Next generation Light Anti-tank Weapon. Este sora mai mică a Javelinului și a fost dezvoltată de suedezii de la Saab, în cooperare cu Marea Britanie. Face parte din aceeași categorie de arme “fire and forget”, având totuși o rază de acțiune mai mică, de 1.000m. Există și avantajul de a putea fi folosită de aproape – dar cine își dorește să tragă ântr-un tanc de la o distanță de 20 de metri?

Vorbeam mai devreme și de acoperirea aeriană pe care ar trebui să o aibă tancurile.

FIM-92 Stinger este un sistem portabil de rachetă sol-aer și are o carte de vizită impresionantă, participând la mai toate războaiele din 1981 încoace. Are o rază de acțiune de pînă la 4.500m și poate atinge ținte în înaltul cerului de până la 3.800m. Este și ea extrem de scumpă, numai racheta (fără sistemul de tragere) este 38.000 de dolari.

Este extrem de eficientă împotriva elicopterelor de atac Mi-24 și Mi28 (mult mai ușor de nimerit decât rapidele avioane Su-25 sau Su-34) care se presupune că ar putea proteja contingentele de tancuri.

Război hibrid. Drone vs tancuri

Nu în ultimul rând, ucrainenii au achiziționat drone Bayraktar TB2 turcești. Aceste drone și-au dovedit deja eficiența în Libia, Siria sau Nagorno Karabakh. Au fost cumpărate câteva zeci, nu se știe exact câte, și ar putea reprezenta un atuu important. Deși, având în vedere superioritatea aeriană clară a Rusiei, e de asemenea posibil să devină irelevante foarte rapid. Totul depinde de desfășurarea acțiunilor în teren.

În principal, scopul este ca, în această configurație, dronele să fie utilizate pentru marcarea țintelor navale și ghidarea noilor rachete de croazieră antinavă ucrainene R-360 ale sistemului de rachete de coastă 360 MTS „Neptun” (cu o rază de acțiune de aproximativ 200 km).

În mod normal, dronele nu pot fi înarmate antitanc. În plus viteza maximă nu foarte mare (220kmh) le face suficient de vulnerabile. Dar ele pot marca țintele pentru alte tipuri de rachete, care să acționeze „chirurgical”.

Ar putea fi conflictul din Ucraina sfârșitul erei tancurilor? Să sperăm că nu vom afla acest lucru prea curând.

 

 

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE