24 octombrie 2020, 3:37

Copii, povești de viață și o terapie altfel. Psi Armonie, conceptul din spatele reușitei

Astăzi punem reflectoarele pe 4 oameni, 4 specialiști, 4 psihologi care și-au pus cunoștințele cap la cap și au văzut soluțiile, nu problemele, pentru a integra ce e mai frumos în terapia copiilor cu autism.

De ce?

Pentru a-i ajuta să devină cât mai funcționali și ancorați în realitatea ce-i înconjoară. Ei fac parte din organizația PsiArmonie și merg pe o idee tare frumoasă #împreunăreușim.

Cum a început totul?

Totul a pornit dintr-o dorință de a face un soi de terapie altfel – una umană, una funcțională pentru copii cu astfel de probleme. S-a dorit îmbinarea informațiilor astfel încât terapia senzorială – concept nu foarte cunoscut în România, logopedia și terapia ABA să se completeze și să formeze un tot unitar, care să ajute copiii să evolueze unitar, adaptat și firesc.

Se știe că muzica vindecă sufletul. Acesta este și motivul pentru care specialiștii au combinat elemente de muzică, fie că e vorba de chitară sau pian, cu elemente de artă (pictură), ca metodă nouă în procesul de terapie pentru obișnuirea cu mediul.

Cine se află în spatele conceptului?

Alina Iliescu, psiholog clinician, psihoterapeut și coordonator în cadrul centrului PSI ARMONIE a răspuns câtorva întrebări redacției noastre în cadrul unui interviu, explicându-ne cum s-a născut conceptul și cum s-a transformat într-o adevărată poveste.

„După cei 4 ani de facultate în Sibiu știam că îmi va plăcea domeniul psihologiei, eram încântată să cunosc cât mai multe, însă nu mă gândeam să lucrez în special cu copii. Totul a început acum 13 ani, când eram psiholog debutant în cadrul DGASPC, unde, din păcate erau foarte mulți copii cu diverse întârzieri în dezvoltare. Pentru a reuși să îi evaluez și să le fac un plan terapeutic care să le fie de ajutor, îmi trebuiau cunoștinte mai aprofundate decât cele dobândite în timpul facultății, așa că am început să fac voluntariat, să lucrez cu copii încadrați în spectrul autist.
Atunci nu existau atât de multe centre și lucram cu copiii acasă, în mediul lor familial, având asigurată coordonare atât din țară cât și din Anglia sau America, ghidaj terapeutic la fiecare pas. Ușor, ușor, cu pași mici, dar siguri, au început să se vada rezultatele și am descoperit că asta este ceea ce vreau să fac în continuare. Au urmat ani de cursuri și perfecționări, experiența m-a ajutat să reușesc să îmbin diferite metode, astfel încât să avem cele mai bune rezultate”, ne-a explicat aceasta.

De ce PSI ARMONIE?

„Azi, suntem o echipă, ne numim PSI ARMONIE: PSI – pentru că suntem o echipa de specialiști, psihologi clinicieni, psihoterapeuți, cu experiență în lucrul cu copiii cu nevoi speciale. Avem în spate pregătirea necesară prin studii de specialitate și formare continuă pentru a ne asigura că putem cuprinde fiecare arie de intervenție. ARMONIE – pentru că avem nevoie să fim în armonie intern și extern, din punct de vedere senzorial, cognitiv și comportamental. Avem nevoie de o integrare funcțională ca să ne putem adapta la norme în general.

ABA și Senzorial (terapia senzorială fiind imperios necesară în lucrul cu orice copil cu TSA) – este modul nostru de lucru și fiecare intervenție pe care noi o facem le are la bază”, ne-a dezvăluit Alina Iliescu în cadrul interviului.

#ÎMPREUNĂREUȘIM

„Este o terapie altfel, care presupune munca de echipă, părinte-copil-terapeut. Avem nevoie să lucrăm împreună pentru o dezvoltare armonioasă a copilului. Au libertatea să participe la terapie în mod direct pentru  a învăța cum se lucrează deoarece ne dorim ca atunci când terapia se termină părintele să fie pregătit pentru orice se întâmplă în afara cabinetului.
MODULE SPECIALE – Avem parte de logopedie, grupuri de socialize, desensibilizare alimentară , module de muzică(pian și chitară) plus abilități(art and craft și pictură).
ZONA DE MUZICĂ – Este cel mai nou proiect de la noi din centru, care prinde contur  din ce in ce mai frumos. Acesta a apărut urmând sistemele de intervenție din afară. Beneficiile muzicii asupra dezvoltării sunt incontestabile și validate ștințific. Avem o colegă atestată și în domeniul muzical, care combină principile terapiei ABA cu cele senzoriale în modul ei de predare al instrumentelor muzicale, ori a muzicii în general. Majoritatea copiilor sunt recepitivi și deschisi, iar pentru cei care sunt reticenți la început, după ce se desensibilizează în registrul auditiv, ușor-ușor, sunt dornici să încerce ori să asculte diverse fragmente muzicale.

În cadrul asociației noastre părinții beneficiază de consiliere gratuită, pentru că înțelegem că este un proces dificil de digerat pentru un părinte și că au nevoie de îndrumări, de conștientizare, au nevoie să fie și ei susținuți și încurajați pentru a reuși să mergem cu pași mici, dar repezi spre o dezvoltare optimă a copilului.
În concluzie, povestea noastră a început din dorința de a face ceva altfel pentru copii.  Am vrut să renunțăm la acel stil de lucru rigid, de a sta pe un scaun și a face diverse sarcini deoarece mediul înconjurător este plin de stimuli și aici apare diferența. Ne dorim să-i pregătim pentru mediul exterior. Nu ne limităm doar la cabinet, de aceea avem un stil de lucru diferit și natural. Lucrăm integrat pe toate palierere de dezvoltare, într-un stil natural ca cei mici să se dezvolte echilibrat și în permanență facem activități diferite, care să respecte planul de terapie. Avem chiar și 2 pisicuțe care sunt terapeute cu noi și ne ajută sa dezvoltam partea emoțională, motivează copiii și de asemenea îi desensibilizează pe parte senzorială. De asemenea, legătura cu animalele, după cum știm este una speciala, care calmează foarte mult copiii, ceea ce este de un real ajutor în terapia cu copiii cu TSA”, ne-a dezvăluit Alina Iliescu.

Povești de viață

Rugată să împărtășească cu site-ul  Ediția de Dimineață povești de viață ale copiilor care au făcut primul pas spre terapie, Alina Iliescu ne-a povestit:

„T. când a venit prima oară în terapie, copil diagnosticat cu TSA fiind, de la evaluare s-au observat o întreagă serie de deficiențe. Nu avea contact vizual, era cu întârziere în limbaj (scotea mai mult sunete și imita la nivel auditiv anumite cuvinte, dar fără să fie funcțional – adică le spunea fără un sens). Folosea pampers, avea probleme la nivel comportamental deoarece nu suporta să fie condiționat (se juca haotic cu tot ce prindea la îndemână fără să stea măcar câteva minute într-o sarcină). Existau probleme de coordonare , orientare în spațiu, motricitate fină și motricitate grosieră.  De asemenea avea o sensibilitate tactilă la diverse texturi. Îi era foarte greu să execute sarcini simple (pune x pe masă, ori da-mi y). Nu socializa cu alți copii și cu alte persoane în general. Mic fiind, părinții erau obosiți, îngrijorați pentru viitor, nu știau cum sa-l gestioneze și cum să-l învețe lucruri noi. Jocuri obișnuite pentru un copil de până în 4 ani (ex:cu mingea, prinselea…etc) păreau un vis îndepărtat. Acest lucru se întampla în ianuarie anul acesta.  În prezent, T este verbal, chiar foarte verbal, socializează cu persoanele din jur, are contact vizual. Poate să facă sarcini duble, sau complexe. Are inițiative, s-a dezvoltat din punct de vedere cognitv foarte mult, cu el în prezent lucrându-se pe zona de inervenție comportamentală predominant. Stă într-o sarcină și o poate duce la bun sfârșit. Mai este de lucru , dar evoluția este evidentă. Desigur, la aceasta au contribuit foarte mult și părinții care  au fost foarte implicați”.
„P. are 5 ani, este la noi în centru de aproximativ 2 ani, este genul de progres exemplu pentru toți părinții deoarece îți dă curaj. Hipersensibil la texturi, sunete, nonverbal. Pe zona de alimentație mânca doar pasat. Nu putea să stea într-o sarcină, și existau probleme la nivel cognitiv. În prezent P. mănâncă normal, s-a lucrat foarte mult pe desensibilizare alimentară, pe zona de achiziții cognitive, pe coordonare, pe motricitate fină și grosieră. Se joacă cu alți copii, poate să spună povești cu suport vizual, are inițiativă și dorință de socializare cu alți copii. Are discurs, vorbește și înțelege mult mai bine mediul înconjurător. Este spontan și inițiază singur interacțiuni cu alte persoane, adulte sau copii, ceea ce este o dovada de prezență extraordinara în mediu, de dorință și abilități de socializare”.
„D. are 4 ani și este un copil aparte. Când a venit în centru era hipersensibil la aproape orice. în special pe zona emoțională, fiind foarte anxios. Îi era greu să se exprime verbal, nu făcea cereri, în permanență agitat, frecându-si mânuțele din anxietatea pe care o avea la orice contact cu o persoană nouă. Capacitatea lui de concentrare era extrem de scăzută. Nu putea să stea într-o sarcină și să se joace cu alții copii. Nu socializa, se speria foarte ușor. Prezenta o sensibilitate crescută tactilă și auditivă, fiind aproape imposibil părinților să îi taie unghiile sau să îl usuce cu feonul. Contactul vizual cu alte persoane era foarte slab, aproape inexistent. Avea probleme de coordonare motrică și era sensibil la diferite texturi (nisip,…etc). Limbajul era și el deficitar. Avea nevoie de foarte multă logopedie. Nu era interesat de mediul înconjurător. Părinții lui erau descurajați și nu știau ce este de făcut. Vedeau că D. nu este ca ceilalți și nu înțelegeau de ce, ce e de făcut și cum să-l ajute. Parcursul lui D. este uimitor. Noi am avut încredere în el și familia lui în noi. În primul rând D socializează, este un copil vesel și vorbește cu cei din jur. Ne aducem aminte de primele ore când nu se putea concentra să facă nimic. Nu răspundea verbal deloc și era foarte greu să găsești activități care să-l stimuleze fără să plângă și diferența este enormă. D. si-a făcut prieteni. Se joacă cu familia lui, se integrează fără probleme la grădiniță și nu este nevoie de însoțitor. Vorbește mult mai bine și răspunde funcțional. Se poate coordona. De asemenea îi place să cânte la chitară și cere singur acest lucru. Se bucură de mediul înconjurător”.

Efectul pandemiei?

„Această perioadă este diferită din multe puncte de vedere deoarece încă se resimt urmările stării de urgentă. Și când spun urmări ma refer la situațiile în care familiile nu și-au mai permis terapia copiilor, deoarece și-au pierdut locurile de munca.
Sunt familii care-și doresc, copii care pot avea o șansă, dar suntem blocați de aspecte financiare de multe ori și încercăm să oferim maximul cu posibilitățile financiare actuale în așa fel încât ei să  evolueze și să se vadă acel progres.  Nu am vrut și nu vrem să lăsăm niciun copil în urmă, de aceea facem cat se poate și ore probono. De asemenea, ținem tot timpul motivația copiilor treaza, aducând permanent noi materiale în care investim mare parte din venituri.
Un copil în timpul unei ore este expus, astfel, să fie pregătit pentru mediul de afară, spre  ex: construim trasee sportive, avem leagăn senzorial, masă cu lumini și clepsidre senzoriale, diferite texturi senzoriale, trambulină. Pe lângă jocurile, cărțile și planșele clasice care se aplică în terapia ABA avem și un mini-sistem de cățărare pe pereți.  Cuprindem activitățile de bază (self care training, activități casnice, până la logopedie care este esențială, terapie cognitiv comportamentala, terapie senzoriala). Tot în cadrul unei terapii copiii sunt expuși la diverse activități, avem o orgă electrică unde pot învăța în sistem ABA la pian și ne-am achiziționat o chitară să putem cânta ori să-i expunem la stimuli.  Da, sunt multe lucruri, dar toate în funcție de nivelul copilului se întâmplă în cadrul ședințelor”, ne-a explicat Alina Iliescu în cadrul interviului.

Fiindcă #împreunăreușim, dacă ai posibilitatea să ajuți printr-o donație, o poți face în contul: RO52BTRLRONCRT0425347601


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

By using this form you agree with the storage and handling of your data by this website.

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.