Micropicăturile de salivă generate prin vorbire pot rămâne suspendate în aerul dintr-un spaţiu închis peste zece minute, conform unui experiment publicat în jurnalul ştiinţific Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America (PNAS), care evidenţiază rolul acestor particule potenţial periculoase în pandemia de COVID-19.

Răspândirea noului coronavirus SARS-COV-2 prin tuse şi strănut este binecunoscută, însă şi atunci când vorbim proiectăm micropicături invizibile de salivă care pot conţine particule virale. Cu cât sunt mai mici, cu atât acestea rămân mai mult timp în suspensie în aer, în timp ce cele mai grele, prin efectul gravitaţiei, vor ajunge mai repede pe sol.

Transmiterea prin aerul expirat a fost studiată în cazul unor virusuri, precum cel al rujeolei, unul dintre cele mai contagioase cunoscute, capabil să se depună în picături microscopice, însă cercetătorii încearcă în continuare să cuantifice acest mod de contaminare în cazul SARS-COV-2.

În cadrul experimentului desfăşurat de o echipă de cercetători de la Institutul Naţional de Diabet şi Boli Digestive şi Renale (NIDDK), s-a vorbit cu o persoană într-o cutie închisă, în interiorul căreia a fost proiectat un laser.

Fiecare picătură expulzată a trecut prin unda laser, ceea ce a făcut posibilă calcularea numărului acestora, în timp. În experiment, o persoană a repetat, cu o voce tare „Rămâi sănătos” („Stay healthy”), timp de douăzeci de secunde.

Picăturile au rămas în aer, în medie, douăsprezece minute.