Criza energetică provocată de războiul din Ucraina obligă tot mai multe state europene să ia în calcul posibila revenire la surse tradiționale de obținere a energiei. România a anunțat deja că va demara construirea unei mici centrale nucleare cu sprijin american până în 2028. Olanda grăbește pașii și va construi două centrale nucleare în viitorul apropiat.

După dezastrele de la Cernobîl și cel de la Fukushima, teama populației în ceea ce privește funcționarea unei astfel de centrale, dar și stocarea pe termen lung a deșeurilor radioactive, este foarte ridicată.

Pentru a obține acordul populației în vederea construirii unor noi centrale nucleare, olandezii au decis să deschidă porțile centrului de depozitare a deșeurilor radioactive COVRA. Centrale Organisatie Voor Radioactief Afval a fost fondat de statul olandez în 1982 în localitatea Nieuwdorp, Vlissingen, in aproprierea centralei nucleare de la Borssele.

Editiadedimineata.ro a beneficiat de un tur la fața locului, în care experți de la COVRA, dar și externi, cum ar fi Manuel Sintubin, profesor de geodinamică la Universitatea KU Leuven, Belgia, au vorbit deschis despre riscurile managementului deșeurilor radioactive.

“O proprietate a radioactivității este că radiațiile scad odată cu trecerea timpului. Acest fenomen are la bază descompunerea radioactivă a unui atom instabil într-o substanță radioactivă. Atomii instabili emit radiații până devin stabili. Într-un ciclu de viață, radioactivitatea scade cu 25%. Fiecare materie radioactivă are propriul ciclu de viață dinainte cunoscut. Pentru unele substanțe, vorbim de câteva secunde, pentru altele de mii de ani. De aceea, trebuie să le stocăm în spații sigure pentru mii de ani”, au subliniat experții.

În depozitul cu risc ridicat de radiații lucrează doar roboți

Aceștia arată că procesul este sigur, se lucrează la cele mai avansate standarde, în depozitul cu risc ridicat de radiații lucrează doar roboți controlați de la distanță. Odată ce substanța radioactivă este îngropată în beton, aparatele indică nivel de zero radiații în încăperea în care s-a lucrat.

Din acest motiv, principala grijă o reprezintă transportul substanțelor de la sursă la centrul de stocare, însă ni se dau asigurări că și aici sunt respectate cele mai inalte standarde și sunt impuse zeci de măsuri intermediare de siguranță, astfel încât dacă ceva nu a funcționat conform planului A, atunci au rămas planurile de siguranță B, C și D, până să se ajungă la ceva grav.

“Radiațiile sunt problema deșeurilor radioactivere, însă și soluția în același timp. Ele sunt periculoase pentru oameni și mediu, dar tocmai radiațiile reduc radioactivitatea substanței. La un anumit moment, acestea nu mai emit radiații și devin inofensive. Obiectivul Covra este să stocăm și să depozităm în siguranță aceste deșeuri până când nu mai emit radiații”, au subliniat aceștia.

Criterii pentru alegerea locului

Tocmai de aceea s-au luat în calcul mai multe criterii la alegerea locației. În primul rând să nu se afle vreo placă tectonică în zonă, astfel încât riscul unui cutremur să fine minor. Chiar și în cazul unui cutremur de 7 grade pe scara Richter, centrul de depozitare a deșeurilor nu va fi afectat, ne dau asigurări experții. Acestia preconizează, că fiind construit pe malul Oceanului Atlantic, centrul va fi în siguranță, sub apă, pe cale naturală, încă de la finalul acestui secol.

Experții atrag atenția că într-adevăr o centrală nucleară este cel mai mare producător de deșeuri radioactive, însă în paralel sunt alte aproape 1000 de companii mai mici în Olanda care lucrează cu materiale radioactive și produc deșeuri care ajung tot la Covra.

Până și cutiile de suc sunt rezultatul unui proces cu emitere de substanțe radioactive

“Noi avem o licență de funcționare de la statul olandez pentru 100 de ani. Deșeurile de la centrala nucleară nu ajung direct la noi, ci sunt reprocesate în Franta pentru a valorifica componentele reutilizabile, abia ce rămâne este livrat și stocat la COVRA. Noi primim deșeuri de la aproape 1000 de companii. Materiale radioactive sunt folosite în producerea de electricitate, diagnostic medical, tratarea diferilor boli, restaurearea unor picturi prin uscarea vopselei sau verificarea sudurii la turbinele eoliene.

Până și cutiile de suc sunt rezultatul unui proces cu emitere de substanțe radioactive. Noi primim din spitale și laboratoare, tot felul de consumabile precum mănuși, echipament, seringi, ochelari de protecție, detectoare de fum, țevi, pompe sau filtre. Deșeurile radioactive pot fi solide sau lichide, inflamabile sau neinflamabile, compresibile sau necompresibile. Fiecare dintre aceste materiale are nevoie de un tratament specific care să permită stocarea deșeurilor în maximă siguranță”.

În ceea ce privește cantitatea de deșeuri radioactive stocate la Covra, ”doar” 110 metri cubi sunt încadrați la nivel ridicat de radiații și 34.000 la nivel mediu și scăzut. Din punct de vedere al volumului, asta înseamnă  1,5 containere transportate pe un vas de marfă pe mare. Anual se adaugă aproape 4,5 metri cubi de deșeuri de risc înalt și 1100 de nivel mediu și scăzut.

“HLW sunt deșeuri cu nivel ridicat de radiații. Procesarea presupune o serie de măsuri speciale. Roboți controlați prin telecomandă, pereți cu o grosime de 1,7 metri, și uși cu o grosime de un metru. Astfel de deșeuri sunt produse de reactoare nucleare, cum ar fi reactoarele de cercetare, producerea de izotopi medicali, dar și de centrala nucleară de la Borselle. Combustibilul folosit la centrală este reciclat în Franța, iar ce rămâne ajunge la noi”, spun experții.

HABOG

Aceasta este denumirea clădirii in care sunt stocate deșeurile HLW. A fost ridicat în 2003 în portocaliu și se preconizează că până în 2103, culoarea finală a clădirii va fi complet albă. Designul clădirii a fost realizat de artistul William Verstraeten.

Depozit pentru opere de artă

Pentru a da o lovitură de imagine și a arăta că nu este nimic periculos, Covra a închiriat spațiul liber din depozitul pentru substanțe radioactive de nivel mediu și scăzut către muzee Zeeland, acestea urmând să își depoziteze aici operele de artă.

În acest spațiu este stocat și radiumul pe care Marie Curie l-a transportat cu trenul în urmă cu o sută de ani din Franța în Olanda, cu scopul de a studia influența temperaturii asupra radioactivității.

Sala de arme?

Experții de la Covra mărturisesc că de fiecare dată când primesc vizita unor persoane din SUA, acestea doresc să vadă sala de arme. Nu mică le este mirarea când află că nu există așa ceva.

“Sunt foarte dezamăgiți când aud că nu există nicio sală de arme. Suntem în Europa, în UE, nu umblăm cu arme. Centrul este securizat la cele mai înalte standarde. Oricărui intrus îi va fi imposibil să treacă dintr-o zonă în alta. Trupele de intervenție sunt pregătite pentru o reacție în doar câteva secunde, deci nu avem nicio emoție din acest punct de vedere. Evident că există întotdeauna riscul unor atacuri cibernetice, dar suntem pregătiți pentru toate riscurile”, au încheiat experții de la Covra.

La final, ne arată mândri că după două ore petrecute la COVRA, nivelul de radiații a rămas zero.

Când vine însă vorba despre ce se va întâmpla peste 100 de ani, când expiră licența Covra, nimeni nu vrea să vorbească public. Primim asigurări că noi și următoarea generație sigur nu vom avea de suferit.

Însă din 2050, Covra ar urma să fie înghițit pe cale naturală de apă, așa ca ni se recomandă ca mai bine să “uităm” că e ceva acolo și să nu ne mai preocupe asta…

Sursa foto: COVRA, Istvan Deak

---