Se pare că oamenii vor finaluri fericite, ca să aibă amintiri frumoase. O experiență bună, care durează câteva zile, dar care se termină prost, va fi uitată de creier, pe termen lung. Aceasta este concluzia unei echipe de cercetări conduse de Martin Vestergaard, neurolog cognitiv-comportamental la Universitatea Cambridge.

Într-un studiu publicat de curând, Vestergaard și coautorul Wolfram Schultz arată că participanții la experimente au preferat experiențele cu finaluri fericite mai mult decât experiențele care au devenit neplăcute la final.

Folosind imagistica fMRI (imagistică funcțională prin rezonanță magnetică), cei doi au demonstrat bazele mecanice ale acestei preferințe, arătând că diferite părți ale creierului păstrează și procesează diferite informații din aceeași experiență.

Păstrează tortul cel bun pentru finalul petrecerii

Acest fenomen, cunoscut sub numele de „efectul finalului fericit”, a mai fost înregistrat anterior de cercetători.

Într-un alt studiu, Daniel Kahneman, care a câștigat Premiul Nobel pentru Științe Economice, a făcut ca pacienții cu colonoscopie să-și clasifice durerea la intervale pe tot parcursul procedurii, apoi le-a cerut să evalueze cât de dureroasă a fost experiența după ce s-a terminat.

Kahneman a constatat că durata procedurii nu a afectat amintirile participanților. În schimb, intensitatea maximă a durerii și durerea din ultimele trei minute ale procedurii au influențat cel mai mult amintirile pacienților. Cu cât aceste minute finale sunt mai dureroase, cu atât este mai neplăcută amintirea.

Vestergaard și Schultz au conceput un scenariu de jocuri virtuale, pe care participanții le jucau pe un ecran, în timp ce erau într-un scaner fMRI, care măsura activitatea creierului prin modificările fluxului de sânge. La fiecare rundă, cei 27 de participanți au jucat două jocuri în care au aruncat monede de dimensiuni diferite în ghivece, mai întâi în stânga și apoi în dreapta ecranului. Cu cât era mai mare moneda, cu atât era mai mare valoarea ei. Apoi, participanții au fost nevoiți să aleagă ghiveciul care strânsese mai mulți bani. La sfârșitul jocului, li s-a dat o taxă fixă ​​(în bani reali, nu în monede de joc), plus niște premii suplimentare în funcție de cât de bine au ales.

Amigdala și insula anterioară, regiunile din creier responsabile cu plăcerea

În timp ce participanții alegeau ghiveciul, scanerul fMRI a dezvăluit ce regiuni din creier erau activate.

Cercetătorii au descoperit că toți participanții au procesat informații despre sarcina jocurilor în două locuri: primul a fost amigdala (două grupuri de migdale în emisferele dreaptă și stângă ale creierului), iar a doua a fost insula anterioară (pliată în fisura profundă dintre lobii parietal și frontal). Cei care au ales cel mai adesea corect vasul cu cei mai mulți bani au avut mai multă activare în amigdală, în timp ce aceia care au luat decizii suboptime au avut mai multă activare în insula anterioară.

O teorie este că putem uita doar părțile bune ale experienței, deoarece acestea s-au întâmplat mai devreme. În alte studii, insula anterioară este adesea asociată cu procesarea experiențelor negative, a dezgustului și a durerii. Există scenarii pe termen mai scurt în care cineva ar putea amâna intenționat efectul de final fericit. Practic, vrei să întârzii și să amâni o recompensă mare pentru mai târziu.

---