CITIRE

Cristian Bajora, regizorul dezbrăcat de tabuuri. S...

Cristian Bajora, regizorul dezbrăcat de tabuuri. Spectacolul ce ne pune față-n față cu noi înșine

Teatrul independent din România începe să fie din ce în ce mai cunoscut și mai căutat de publicul devorator de piese de teatru. Subiectele pe care regizorii le abordează în producțiile lor sunt mai apropiate de spectatori, sunt adaptate zilelor în care trăim și ne fac să reflectăm asupra a ceea ce suntem, ridicând de asemenea întrebări despre sine.

Una dintre aceste piese este The Blue Room, în regia lui Cristian Bajora, care se joacă la Godot Cafe-Teatru. Avanpremiera producției a avut loc vineri, 29 septembrie, publicul venind în număr mare să vadă piesa notată cu +18.

Duminică, 8 octombrie, The Blue Room invită din nou pasionații de teatru, și nu numai, la jocul pus în scenă ce te va face să te vezi ca într-o oglindă. Redacția Edițiadedimineață.ro a stat de vorbă cu regizorul Cristian Bajora despre această producție, despre istoricul și importanța ei, dar și despre teatrul independent, la modul general.

Sursă imagine: Arhivă Cristian Bajora

Manuela Dinu: Care este povestea producției The Blue Room?

Cristian Bajora: Textul își are istoria undeva la începutul secolului trecut, fiind scris de către un medic care era fascinat de lumea puterii, a sexului, inclusiv despre bolile care se transmit prin relațiile sexuale, deci despre un subiect tabu. Piesa a fost interzisă, producția la fel, iar ulterior David Hare a preluat textul și a făcut o adaptare liberă, după cum spune chiar el. Sunt multe elemente care se regăsesc din textul original, dar personajele sunt schimbate, le-a adus mai aproape de noi, ca timp istoric toată întâmplarea. Producția noastră de la Godot pornește din dorința mea de a continua să existe spectacolul acesta pentru că l-am lucrat la În Culise și a avut un mare succes, iar după ce În Culise s-a închis, George Remeș de la Godot mi-a oferit ocazia să-l montăm din nou aici, în altă distribuție și cred că a fost o idee foarte bună.

 

Manuela Dinu:  Se potrivește piesa „The Blue Room” cu atmosfera de la teatrul Godot? Ați gândit punerea  piesei astfel încât să fie potrivită cu atmosfera de acolo?

Cristian Bajora: Cred că se potrivește, chiar am încercat să integrăm atmosfera spațiului în spectacol și să fim puțin mai neconvenționali în ceea ce privește spațiul. Mai mult decât atât, drept concept am încercat să facem o piesă în piesă, practic piesa are mai multe finaluri și îi lăsăm pe spectatori să descopere toate poveștile incluse în povestea mare.

 

Manuela Dinu:  Are România inițiative de piese de teatru care sunt  notate cu +18? Mai sunt ele un subiect tabu? Din câte știm, teatrele de stat se feresc de temele erotice, ar putea acesta să fie un avantaj al teatrelor independente?

Cristian Bajora: Din punctul meu de vedere este o problemă aproximativă, adică sunt și foarte subiectiv, dat fiindcă sunt implicat în fenomenul acesta și văd lucruri poate altfel decât oamenii obișnuiți, consumatori de teatru. Nu cred că mai este un subiect tabu, în sensul că s-a tot încercat, s-a tot făcut, s-a tot explorat, există chiar teama de a nu fi chiar redundant: „Ok, un nou spectacol cu oameni în fundul gol”. Spectacolul nostru nu este despre a încerca să fim 18+, ca să vină lumea la teatru. Desigur, orice poveste trebuie tratată în spiritul poveștii, în spiritul în care a fost scrisă, iar atunci spiritul în care a fost scrisă The Blue Room m-a determinat să o abordez cu ceea ce aveam deja acolo dat, dar în spatele lucrurilor poate vulgare, sunt foarte multe lucruri frumoase, cu care spectatorul trebuie să plece în gând. E doar o chestiune de cum arăți publicului ceva frumos, poți să le arăți în mai multe feluri: grotesc, urât, frumos. La noi am încercat să nu fie erotic, să nu fie pornografic, ci să fie sincer.

Cristian Bajora: În ceea ce privește teatrele independente, nu cred că este vorba despre un avantaj, ci este vorba despre un crez, consider că atâta timp cât există un teatru independent, înseamnă că ne putem exprima orice anume considerăm că este folositor pentru societate în momentul acesta, pentru a spune povestea așa cum ne dorim, fără nici un fel de constrângeri. Cam acesta ar fi premisa de la care pleacă a pune un spectacol independent pentru că da, ne-am cumpărat singuri decorul, costume, vorbesc în general. Venim cu un spectacol în independent, teatrul ne ajută din surse proprii să finanțăm proiectul sau să-l autofinanțăm și apoi bucuria este că nu vine nimeni să ne spună că anumite aspecte sunt împotriva unor reguli de conduită. Cel care îți poate da cu părerea este publicul, care va constata și dacă e cazul ne va taxa prin lipsa prezenței. Cam așa ar trebui să funcționeze sănătos fenomenul acesta de teatru independent.

 

Manuela Dinu: În opinia dvs, este bine ca teatrul să aibă un mesaj subliminal sau să fie unul direct, clar?

Cristian Bajora: Eu sunt pentru mesaj direct, clar pentru că mesaje subliminale avem peste tot în jurul nostru, iar teatrul ar trebui să fie un facilitator, pentru ca mesajul să ajungă la oameni. De ce să-l iau să-l complic, când totul este complicat în jurul nostru. Vreau să vin la teatru și să primesc la schimb o cheie. Unii dintre colegii mei consideră altceva. Aș putea spune că este ca diferența dintre filmul european și cel american. Primul mă lasă să mă gândesc două săptămâni dacă și ce a vrut să spună regizorul cu filmul respectiv, pe când filmul american îmi spune cum stau lucrurile. Deci dacă facem paralela asta cu filmul, eu sunt în zona asta de mesaj direct.

 

Manuela Dinu: De ce trebuie să vedem The Blue Room?

Cristian Bajora: Pentru că e imposibil să nu te regăsești în personaje, personajele din The Blue Room sunt ca un om cu mai multe personalități, sunt 10 personaje în piesă și în spectacol. Este ca un singur om descompus și atunci, cu siguranță intri în sală și găsești ceva ce ai în comun cu oamenii de acolo, e ca și cum ți se pune o oglindă în față. Dacă mergem mai departe cu explicațiile, am făcut și un joc în piesă, spectacolul vorbește despre dualitate și atunci putem vedea cum ne transformăm în funcție de persoana cu care vorbim, de situația în care suntem. E interesant la nivel psihologic să vezi un astfel de text pus în scenă, cred că este un text foarte valoros.

[Sursă imagine: Arhivă Cristian Bajora]


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.