Ce motiv de mândrie și de bucurie mai mare să aibă o nație decât acela de a-și regăsi parte din ”amprente” consemnate în patrimoniul mondial UNESCO. Patrimoniul Cultural Imaterial include tradiţiile şi expresiile orale, limba ca vector principal, artele spectacolului, practicile sociale, ritualurile şi evenimentele festive, cunoştinţele şi practicile referitoare la naturã, la univers şi la tehnicile legate de meşteşuguri tradiţionale.

Lista Patrimoniului Cultural Imaterial UNESCO a luat naştere oficial în anul 2008, potrivit unei Convenţii pentru Salvgardarea Patrimoniului Cultural Imaterial, încheiatã la Paris la 17 octombrie 2003.

Ea este îmbogățită permanent, iar sfârșitul lui 2020 i-a adus noi elemente, pe care le consemnăm și noi aici, într-o sinteză realizată pe baza unor informații difuzate de agenția AGERPRES.

Ceasornicăria și arta mecanică

La 16 decembrie, UNESCO a înscris ceasornicăria şi arta mecanică, meserii care sunt mândria Elveţiei şi a oraşului Besançon din Franţa, pe lista reprezentativă a patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.

Această reuşită reprezintă o recunoaştere a know-how-ului situat ”la răscrucea ştiinţei, artei şi tehnicii” pe un ”arc de ceasornic” ce transcende frontiera franco-elveţiană, de la Geneva la Schaffhausen, trecând prin Bienne (Biel) şi Besançon, până în Sainte-Croix, în Munţii Jura, a declarat Biroul Federal de Cultură din Berna.

În acest spaţiu franco-elveţian, o mare diversitate de meşteşugari, companii, şcoli, muzee şi asociaţii valorifică şi transmit tehnici manuale atât tradiţionale, cât şi inovatoare, a indicat Ministerul Culturii din Elveţia.

Arta mecanică înglobează fabricarea mecanismelor şi a cutiilor muzicale, strâns asociate profesiei de ceasornicar.

În Elveţia, sectorul are aproximativ 57.500 de angajaţi, conform Convenţiei patronale a industriei ceasurilor.

Producerea și consumarea cușcușului

Cunoştinţele, expertiza şi practicile legate de producerea şi consumarea cuşcuşului, muzica şi dansul tradiţional chamame, din nordul Argentinei, precum şi tradiţia servirii mesei la centrele ”hawker” din Singapore, au fost incluse miercuri de UNESCO pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii.

Dosarul intitulat ”Cunoştinţele, expertiză şi practicile legate de producţia şi consumul cuşcuşului” a fost iniţiat de Algeria, Maroc, Mauritania şi Tunisia, ţări care îşi dispută de multă vreme paternitatea acestui preparat ancestral, obţinut din griş din grâu dur, orz sau porumb şi servit cu legume, carne sau peşte condimentate ingenios.

Muzica chamame

Muzica chamame, interpretată în principal la acordeon şi chitară, este tipică pentru celebrările festive şi religioase din provincia argentiniană Corrientes (în nord-est).

Acest stil muzical popular, pe care se dansează în perechi, s-a născut la sfârşitul secolului al XIX-lea, când cultura amerindienilor guarani a fost influenţată de polca, mazurca şi valsul imigranţilor europeni.

Este totodată dansat şi în unele regiuni frontaliere din Brazilia, Paraguay şi Uruguay.

Muzicienii Raul Barboza, Ramona Galarza, Chango Spasiuk, Teresa Parodi, Peteco Carabajal, Antonio Tarrago Ross, se numără printre cei mai cunoscuţi reprezentanţi ai genului chamame.

”Hawker”

Centrele ”hawker” din Singapore, spaţii pentru servirea mesei în aer liber, au fost înfiinţate în anii 1970 pentru a găzdui foştii vânzători stradali, denumiţi şi ”hawkers”, în dorinţa autorităţilor de a organiza activităţile comerciale de pe insulă şi de a oferi localnicilor o varietate de mâncăruri ieftine, fără pretenţii, precum şi un cadru de socializare, potrivit Reuters.

”Aceste centre funcţionează asemenea unor ‘sufragerii comunitare’, unde persoane din diverse medii se reunesc şi împărtăşesc experienţa servirii mesei la micul dejun, prânz şi cină”, a precizat UNESCO.

Bucătari celebri precum Anthony Bourdain şi Gordon Ramsay au vorbit în repetate rânduri despre preparatele lor preferate servite la centrele ”hawker” cum ar fi puiul cu orez. Filmul ”Crazy Rich Asians”, din 2018, cuprinde scene în care personajele se înfruptă din farfurii pline până la refuz într-o celebră piaţă deschisă pe timpul nopţii, iar unele tarabe din centre ”hawker” au primit chiar stele Michelin pentru preparate ale căror preţuri nu depăşesc câţiva dolari.

Cultura saunei finlandeze

În patrimoniul UNESCO a ajuns și cultura saunei finlandeze. „Sauna reprezintă o parte integrantă atât a vieţii de zi cu zi şi a sărbătorilor, cât şi bunăstare şi stil de viaţă pentru finlandezi”, a declarat Annika Saarikko, ministrul Ştiinţei şi Culturii din Finlanda.

„Acesta va face cultura noastră a saunei şi mai cunoscută în întreaga lume. Toţi practicanţii saunei pot fi mândri de acest lucru”, a adăugat ea.

Sesiunile la saună pot fi efectuate atât acasă, cât şi în locuri publice şi pot avea dimensiuni şi forme diverse.

Acestea implică mai mult decât simpla curăţare a corpului. „Oamenii îşi curăţă corpul şi mintea şi se bucură de o senzaţie de pace interioară”, a argumentat UNESCO.

Aproape 90 de procente dintre cei 5,5 milioane de locuitori ai Finlandei practică o sesiune de saună o dată pe săptămână, iar în această ţară există aproximativ 3,2 milioane de saune.

Aceasta a fost pentru prima dată când Finlanda a fost inclusă pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii UNESCO, care cuprinde diverse tradiţii culturale şi cunoştinţe. Acestea sunt transmise prin tradiţii orale, arte performative, ritualuri şi festivităţi.

Artă marțială sub formă de gimnastică lentă

Transmisă din generaţie în generaţie din secolul al XVII-lea în China, Taijiquan, o artă marţială sub formă de gimnastică lentă, a fost înscrisă pe lista pe lista patrimoniului cultural imaterial al umanităţii UNESCO.

Dosarul prezentat de China a fost aprobat în cadrul celei de-a cincisprezecea sesiuni interguvernamentale reunită prin videoconferinţă sub preşedinţia statului Jamaica, care dezbate începând de miercuri înscrierea a aproximativ patruzeci de noi elemente.

Inspirată de filosofia tradiţională chineză şi noţiunile sale de menţinere a sănătăţii (ciclurile Yin şi Yang, unitatea cerului şi a umanităţii), Taijiquan este o practică fizică tradiţională ce se caracterizează prin mişcări flexibile şi circulare, realizate păstrând un spirit neutru şi vertical. Pune accentul pe controlul minţii şi al respiraţiei”, a explicat China în dosarul de înscriere.

Taijiqan, mai cunoscută în Occident sub numele de Tai Chi Chuan, „exercită o funcţie importantă în promovarea sănătăţii fizice şi mentale, precum şi a armoniei în viaţa comunităţii. Oferă un sentiment de identitate şi continuitate comunităţilor vizate”, a pledat ţara.

Aceasta este artă marţială „internă”, spre deosebire de artele marţiale „externe”, mai dinamice. Prin mişcări lente şi relaxate, vizează dezvoltarea robusteţii prin flexibilitate.

Avându-şi sursa în înrădăcinare şi fluiditate, această energie internă, invizibilă cu ochiul liber pentru neiniţiaţi, ia forma unei unde de şoc sau a unui bici în aplicaţiile sale din artele marţiale.

Tai Chi este practicat pe scară largă în China, unde bărbaţi şi femeile de toate vârstele pot fi văzuţi zilnic în parcuri şi grădini realizând mişcări lente şi controlate despre care se spune că ajută atât mintea, cât şi corpul.

Această artă marţială a depăşit în prezent frontierele chineze şi asiatice şi s-a răspândit în Occident.

„Studierea Taijiqan permite aprecierea viziunii cosmologice a chinezilor şi punerea în practică noţiunilor acestora privind menţinerea sănătăţii”, după cum notează promotorii tehnicii, potrivit cărora apariţia acesteia a fost documentată „în secolul al XVII-lea”, în Henan, o provincie din centrul Chinei, fiind influenţată de gândirea taoistă şi confuciană şi de noţiunile medicinei tradiţionale chineze.

Meșteșugul mărgelelor din sticlă de Veneția

Părăsită de turişti încă de la începutul pandemiei, Veneţia speră ca înscrierea artei confecţionării mărgelelor din sticlă, alături de meşteşugul sticlarilor francezi în patrimoniul cultural imaterial UNESCO va ajuta la redresarea acestui sector de activitate aflat în criză.

În urma acceptării dosarului de candidatură, iniţiat de Italia în colaborare cu Franţa, a fost de asemenea distinsă Asociaţia mărgelarilor de artă din Franţa.

Delicatele mărgele cu o istorie de câteva secole sunt o specialitate a insulei Murano, situată în laguna veneţiană.

”Această prestigioasă recunoaştere a uneia dintre tradiţiile noastre de excelenţă este o sursă de mare mândrie”, a declarat într-un comunicat Luigi Brugnaro, edilul Veneţiei, oraş înscris la rândul său în patrimoniul mondial UNESCO.

Pentru Luca Zaia, preşedintele regiunii Veneţia, excelenta veste ”vine într-un moment deosebit de dificil pentru artizanatul veneţian”.

”Activităţile cuptoarelor de sticlă şi ale artizanilor de mărgele au fost grav afectate de efectele crizei sanitare, mulţi sunt pe marginea prăpastiei din cauza prăbuşirii turismului, dar şi din cauza închiderii pieţelor şi a târgurilor internaţionale”, a precizat acesta, exprimându-şi speranţa că această distincţie ”va deveni un motor al redresării”.

În mod obişnuit inundată de turişti, Veneţia a devenit un oraş fantomă în aceste ultime luni din cauza pandemiei de coronavirus.

UNESCO a subliniat ”bogăţia cunoştinţelor şi meşteşugului unui material (sticla) şi a unui element (focul)”, apreciind în acelaşi timp tehnicile particulare ale prelucrării sticlei.

---