Obiectivul principal al acestui „decodor de limbaj” este de a ajuta pacienții care și-au pierdut capacitatea de a vorbi să își comunice gândurile prin intermediul unui computer.

Se încalcă ”intimitatea mentală”?

Deși acest nou dispozitiv are un scop medical, el ridică totuși întrebări cu privire la încălcarea „intimității mentale”, recunosc autorii studiului publicat în revista Nature Neurosciences.

Pentru a răspunde criticilor, ei subliniază că dispozitivul lor funcționează numai după ce creierul a fost antrenat timp de ore îndelungate într-un aparat IRM (imagistică prin rezonanță magnetică).

Interfețele anterioare de tip creier-mașină, concepute pentru a permite persoanelor cu handicapuri majore să își recâștige independența, și-au dovedit deja utilitatea. O astfel de interfață a fost capabilă să transcrie propozițiile unui paralitic incapabil să vorbească sau să tasteze la o tastatură.

Dar aceste dispozitive necesită o intervenție chirurgicală invazivă, cu implantarea de electrozi în creier și se concentrează doar pe zonele creierului care ne controlează gura pentru a forma cuvinte.

„Sistemul nostru funcționează la nivelul ideilor, al semanticii, al semnificației”, a declarat în cadrul unei conferințe de presă Alexander Huth, cercetător în neuroștiințe la Universitatea Austin din Texas și coautor al studiului. Și asta într-un mod neinvaziv.

Cum a decurs experimentul

În timpul experimentului, trei persoane au petrecut 16 ore într-un aparat de imagistică prin rezonanță magnetică funcțională (IRMf): această tehnică înregistrează variațiile fluxului sanguin din creier, oferind astfel o descriere în timp real a activității zonelor cerebrale în timpul anumitor sarcini (vorbire, mișcare etc.).

Voluntarii au fost puși să asculte podcasturi în care se spuneau povești. Acest lucru le-a permis cercetătorilor să determine modul în care cuvintele, propozițiile și înțelesurile acestora stimulau diferite zone ale creierului.

Apoi au introdus aceste date într-o rețea neuronală artificială pentru procesarea limbajului cu ajutorul GPT-1, predecesorul chatbotului ChatGPT.

Rețeaua a fost ”antrenată” pentru a prezice modul în care fiecare creier va reacționa la discursul pe care îl aude. Fiecare persoană a ascultat apoi o nouă poveste în interiorul aparatului IRMf, pentru a verifica dacă rețeaua a ghicit corect.

„Mai profund decât limbajul”

Rezultatul: chiar dacă deseori decodorul parafraza sau schimba ordinea cuvintelor, acesta a fost capabil să „reconstruiască sensul a ceea ce auzea persoana respectivă”, a explicat Jerry Tang (Universitatea din Austin), primul autor al studiului.

De exemplu, atunci când un utilizator a auzit fraza „Nu am încă permisul de conducere”, modelul de rețea a răspuns „Nici măcar nu a început să învețe să conducă”.

Experimentul a mers mai departe: chiar și atunci când participanții și-au imaginat propriile povești sau au vizionat filme mute, decodorul a reușit să capteze esența gândurilor lor.

Oamenii decodează ceva mai profund decât limbajul

Aceste rezultate sugerează că „noi decodăm ceva care este mai profund decât limbajul și apoi îl convertim în limbaj”, a continuat Huth.

”Acesta este un adevărat progres față de interfețele anterioare de tip creier-mașină”, spune David Rodriguez-Arias Vailhen, profesor de bioetică la Universitatea spaniolă din Granada, care nu a fost implicat în studiu.

Acest lucru ne apropie de un viitor în care mașinile vor fi „capabile să citească mințile și să transcrie gândurile”, a comentat cercetătorul. Dar el avertizează că acest lucru ar putea fi făcut împotriva voinței oamenilor, de exemplu atunci când aceștia dorm, și astfel să ne compromită libertatea în viitor.

Autorii studiului au anticipat aceste riscuri, demonstrând că decodorul nu a funcționat pe creierul unei persoane pe care nu fusese antrenat.

Cei trei participanți au reușit, de asemenea, să păcălească cu ușurință aparatul: în timp ce ascultau un podcast, ei au trebuit să numere până la șapte, să își imagineze și să numească animale sau să își spună în cap o altă poveste… Toate aceste tactici au „sabotat” activitatea decodorului.

Autorii studiului au cerut totuși introducerea unor reglementări pentru protejarea vieții private.