Generația Baby-Boom
Anii ’50 au dat naştere la o libertate de mişcare mai mare. Cultura tinerilor se definea prin muzică, modă şi atitudine. Cinematografele şi cafenelele îi atrăgeau pe cei tineri să se joace la tonomate şi să devină fideli unor produse de consum, stimulând astfel creşterea vânzărilor. Mulţi dintre ei au început să conducă maşina familiei, iar sporturile de echipă au fost înlocuite cu jocurile individuale.
Adepţii noilor stiluri literare au fost Allen Ginsberg şi Jack Kerouac. Filme precum Jungla din clasă (The Blackboard Jungle) din 1954 aveau în distribuție tinere îmbrăcate în pantaloni capri şi jachete, strigând pe versurile cântecului Rock Around the Clock al grupului Bill Haley and the Comets. Filmul a fost interzis în Germania şi Olanda, după relatările din mass-media cu privire la dezlănţuirea tinerilor din Marea Britanie.
Rock-and-roll-ul a fost difuzat în premieră la televiziune un an mai târziu, confirmând opţiunile generaţiei baby-boom. Acest gen muzical a reprezentat identitatea tinerei generații. Efervescenţa rock-and-roll-ului a cuprins tineretul din lumea întreagă. Noul stil reflecta neliniştile şi schimbarea aşteptărilor culturale în faţa mitului micilor plăceri suburbane şi materialismului.
Rock-and-roll-ul a îmbinat stilurile muzicii afro-americane. country şi blues în ritmuri mai putemice şi mai ascuţite. Chitara electrică a dus la crearea unui sunet esenţial în melodii precum Roll Over Beethoven (1956), interpretată de Chuck Berry, care a oferit generaţiei o nouă identitate. Elvis Presley a devenit idolul noii generații, fiind considerat unul dintre cei mai de succes artiști din toate timpurile. El a fost primul superstar din industria muzicală.
Generația X
Muzica a jucat un rol special in perioada anilor ’60, în timp ce tineretul respingea ideile convenţionale. Muzica pop
a influenţat politic numeroşi tineri care protestau împotriva supunerii într-o eră marcată de proteste studenţeşti și incidente urbane. Adolescentele aasaltau cântăreţii – fenomenul Beatlemania, după numele grupului Beatles fapt ce a necesitat instituirea măsurilor de securitate în timpul concertelor.
Diversitatea muzicală a inclus formaţia Beach Boys şi trupele aparţinând stilului Motown, precum The Supremes, cu regina muzicii soul, Aretha Franklin. Aceasta a fost o perioadă a diversității reflectată în diferitele grupări de tineri. Tinerii subculturii Mod, cu părul lung, în tricouri şi jachete vechi de armată conduceau motoare; rockerii conduceau motociclete, îmbrăcaţi în haine grele de piele; adepţii mişcării skinhead aveau părul scurt şi bocanci mari; hipioţii desculţi purtau tricouri colorate.
În toiul marginalizării politice, tinerii s-au orientat spre muzică. Baladele lui Bob Dylan reprezentau personificarea protestului: texte literare libere, vizând nedreptatea socială, războiul şi discriminarea rasială. Melodia din 1964 The Times They Are A-Changin atrage atenţia asupra excluderii generaţiei tinere ce a urmat asasinării preşedintelui S.U.A., John F. Kennedy. Comentariul social al lui Dylan, Blowin’ in the Wind, a devenit imnul fracţiunii liberale a Mişcării pentru Drepturi Civile.
Tunsorile s-au schimbat și ele, se purta părul lung, iar noile textile includeau materiale sintetice şi PVC pentru cizmele înalte. Vara lui 1967 a fost vara iubirii, a festivalurilor de muzică de la San Francisco, Monterey şi Woodstock.
În partea a III-a voi vorbi despre perioada disco și așa-numita generația „eu”.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol