Tricoul, o piesă de vestimentație destul de comună, dar cu un trecut interesant și nu știut de toată lumea, va fi subiectul central al acestui articol, care vrea să surprindă începuturile și drumul prin istoria modei. Termenul de “T-shirt” a luat naștere datorită formei in “T” a tricoului.

Tricoul a fost creat prima dată pentru războinicii din Evul Mediu pentru a îi apăra de frig și era purtat sub armură, dar și de nobilii acelor vremuri pentru a nu își murdării veșmintele „bune”.  Mai apoi, el a fost brevetat în 1863 și încadrat ca lenjerie intimă. El a mai fost utilizat de bărbații care erau burlaci și nu își călcau cămășile singuri, alegând tricoul în detrimentul acestora. Tricoul la sfârșit de secol al XIX-lea era purtat de muncitori și mineri, dar și de marinarii americani, devenind o piesă de bază.

În timpul Primului Război Mondial, soldații se plângeau de condițiile climatice, cerând pe front ţesături mai uşoare decât lâna, care se usca greu în aerul rece şi umed al tranşeelor. Tricoul îsi schimbă statutul de la articol de lenjerie intimă, la o piesă vestimentară de neînlocuit. Pe 13 iulie 1942, tricoul ajunge chiar şi pe prima pagină a revistei Life, fiind purtat de un soldat cu pușca, abordând o privire mândră și încrezătoare. Cel de-al Doilea Război Mondial aduce un upgrade de nuanță, kaki, care să ajute la o camuflare mai bună a soldaților.

Tricoul a devenit un articol vestimentar preferat de tinerii anilor ’50, asortându-l cu o geacă de piele, blugi și o frizură cu părul dat pe spate, precum Elvis Presley. În 1960 apare pentru prima dată tricoul cu chipul lui Ernesto Che Guevara inscripţioant alături de motto-ul cubanez „Hasta la victoria siempre”. Treptat acesta a crescut în popularitate datorită actorilor Marlon Brandon și James Dean, care l-au purtat în filme lor. La începutul anilor ’60 apar  tricourile cu numele și numerele imprimate ale jucătorilor echipelor de basebal.

 

 

 

---