Fără ele, traficul ar fi un haos general, iar pietonii ar fi nevoiți să facă un permanent și periculos slalom printre maşini. Acum exact 86 de ani pășeau pentru prima oară pe o trecere de pietoni modernă, niște oameni ca și noi.
În negura timpului
Trecerile de pietoni există de mai bine de 2000 de ani, iar primele dovezi cu ele datează de pe vremea Imperiului Roman, în oraşul Pompeii.
Atunci, erau formate din blocuri de piatră ieşite în relief, astfel încât oamenii să poată păşi peste spaţiile destinate canalizării, scrie a1.ro.
Prima încercare de a ordona traficul şi de a oferi pietonilor o cale sigură pentru a traversa strada a fost pusă la cale în Londra, în 1868.
Inginerul John Peak Knight a venit cu ideea îndrăzneaţă (pentru acea vreme) şi a fost pusă imediat în aplicare, potrivit loong.cn.
Cum arăta? Ei bine, era ca un picior de semafor, ridicat şi coborât manual de un poliţist. Braţele aparatului erau aprinse cu ajutorul unor becuri cu gaz, tocmai pentru a creşte vizibilitatea semnului pe timpul nopţii.
Dar la nici un an, gazul folosit a explodat în mâna unui ofiţer de poliţie. De atunci, nimeni n-a mai avut curajul să vină cu o alternativă, timp de aproape 50 de ani.
La începutul secolului al XX-lea, traficul devenea intens, iar o simplă traversare a străzii era o adevărată aventură.
În mod oficial, primele treceri de pietoni au fost inaugurate pe 12 iunie 1934. Nu erau formate din linii orizontale albe, aşa cum le ştim noi, ci din unele punctate.
Autoritățile intenționau să instaleze sistemul la toate trecerile. Utilizarea sistemului era obligatorie, iar pietonii care încercau să traverseze prin orice alt loc erau pasibili de o amendă măricică și de o încarcerare timp de 15 zile, cu muncă forțată.
Abia după aceea au apărut și s-au extins ”zebrele” pe care le cunoaștem noi.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol