Carantinarea, izolarea oamenilor bolnavi, pentru a preveni răspândirea unor molime, are o istorie lungă și bogată.
Separarea, izolarea
Epidemiile există dintotdeauna și de aceea a apărut practica carantinei, prin separarea bolnavilor de cei sănătoși, din cele mai vechi timpuri. În Vechiul Testament, de exemplu, sunt descrise reguli pentru izolarea leproșilor.
Pentru a opri extinderea leprei și a ciumei, oamenii au aplicat măsuri de carantină încă din Evul Mediu, subliniază revista de istorie a BBC.
“Ciuma și amenințarea ciumei deosebesc un om de celălalt”, nota în memoriile sale scriitorul Alexander Kinglake în 1844.
“Bolile infecțioase au afectat populația încă din Antichitate, aducând durere și teroare ân sânul familiilor și al comunităților. Excluziunea răpea orice urmă de demnitate umană”, adaugă sursa citată.
Prima menționare
Prima menționare a carantinei apare în Cartea Leviticului. Aici scrie că preoții îi izolau pe leproși pentru șapte zile.
Prima carantină organizată în mod oficial de autorități a avut loc în secolul al XIV-lea în Italia, scrie historyextra.com.
Autoritățile din Veneția au decis că toate vapoarele care doresc să ancoreze vor fi controlate într-o lagună.
În 1377, autoritățile din Ragusa (astăzi Dubrovnik, Croația) au luat decizia de a interzice intrarea în oraș a persoanelor și bunurilor din țările infectate. Aceștia trebuiau să petreacă o lună pe o insulă nelocuită, în speranța că vor fi purificați de soare și vânt.
De unde provine termenul
„Carantina” provine din numeralul latin pentru patruzeci -„quadraginta”. Modelul venețian s-a menținut vreme de secole, zonele de carantină fiind stabilite pe insule ori vase special amenajate, ori în locuri bine delimitate în proximitatea marilor orașe, notează Arhivele Diplomatice ale Ministerului Afacerilor Externe.
Carantina a devenit astfel o practică profilactică de izolare a unei persoane ori a unui grup care a fost în contact cu un bolnav sau care vine dintr-o regiune unde există o epidemie.
Prin extindere, carantina a devenit un punct sanitar pentru cercetarea și izolarea persoanelor, vaselor sau mărfurilor venite dintr-o regiune bântuită de o epidemie.
Banchetul din Pădurea de Pini, pictură de Sandro Botticelli ilustrând o scenă din Decameron
Asemănări
Ne uităm în jur, de când cu pandemia de COVID-19, și observăm cum țară după țară și-au izolat populațiile sau au trimis în autoizolare mii de oameni, iar consecințele s-au lăsat rapid observate: carantina a încurajat tensiunile rasiale și mărit numărul celor izolați, scrie revista de istorie a BBC.
În timpul ciumei a fost scris „Decameronul” lui Giovanni Boccaccio, care cuprinde o colecție de o sută de nuvele scrise de către umanistul italian între 1349 și 1353.
Zece personaje, toate tinere, se întâlnesc în biserica Santa Maria Novella din Florența în anul 1348, în timpul unei catastrofale epidemii de ciumă. Aceștia se retrag într-o vilă din afara orașului, hotărâți să se izoleze până la trecerea epidemiei.
Este o operă alegorică, cunoscută pentru poveștile sale despre iubire, fiind o odă închinată vieții și speranței.
”Decameronul”, document istoric
Dincolo de popularitatea sa, „Decameronul” rămâne și un document important pentru viața și obiceiurile din Italia secolului al XIV-lea, notează Arhivele Diplomatice.
Epidemiile au continuat să reapară, iar carantinele de la granițe au devenit obişnuite din secolul al XVIII-lea, fiind modalitatea cea mai practică prin care statele se apărau de pandemii.
Agenția de carantină a Canalului de Suez
Holera
Un val de holeră venit dinspre Orient la sfârșitul secolului al XIX-lea a determinat mai multe state europene, printre care și România, să discute instituirea unui regim internaţional de carantină în Delta Dunării și, prin extensie, în Canalul Suez și Strâmtorile Bosfor și Dardanele.
Arhivele Diplomatice prezintă câteva copii de pe rapoarte şi telegrame cifrate din decembrie 1892, ale Legaţiilor României din Constantinopol, Roma, Viena, Berlin, cuprinzând poziţia diferitelor guverne străine în ceea ce priveşte instituirea unui regim internaţional de carantină sub egida Comisiei Europene a Dunării.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol