17 februarie 2025, 22:41

Cum face cartea să își ”ademenească” omul ei? Cu sinceritate, despre identitatea vizuală

Graphomat este un studio de design interdisciplinar din București, cu focus în sfera designului de identități vizuale și a designului editorial, precum și serigrafie și design expozițional. Anul acesta, echipa Graphomat va prezenta două proiecte, lucrate împreună cu Galeria Posibilă, cadrul RDW Exhibition 2024. Și, cum se apropie cu pași repezi festivalul Romanian Design Week, am stat de vorbă cu Andreea Popescu (graphic designer și co-fondator al studioului), care ne-a povestit mai multe despre începuturile lor, cele mai importante proiecte, despre ce înseamnă designul de carte pentru România și nu numai.

Cum au arătat începuturile Graphomat și cum a evoluat studioul în toți acești ani?

Îmi amintesc că, acum vreo 10 ani, când eram încă în facultate, tineri și cu chef de experimentat tot felul de chestii, ne-am apucat să legăm manual carnete de tot felul și să marmorăm hârtii. Apoi am încercat și serigrafia pe textile și mergeam pe la târguri, era faină interacțiunea directă cu publicul.

A urmat primul logo pentru o florărie și branding pentru o agenție de cybersecurity și așa a apărut, destul de organic, nevoia unui SRL pe care îl avem și azi.

Am avut la un moment dat un atelier de legătorie și serigrafie pe Eminescu într-o casă superbă împreună cu mai mulți artiști, dar cu timpul am ajuns la varianta care funcționează cel mai bine pentru noi – home studio.

Încet, încet, au apărut tot felul de proiecte interesante prin word of mouth și cunoștințele pe care ni le-am făcut.

Identitate vizuală, design editorial, serigrafie și design expozițional – le faceți pe toate, însă care ocupă cel mai mare procent în munca voastră și care vă reprezintă cel mai bine?

Primele 3 sunt relativ pe același nivel acum. Serigrafia a început să fie din ce în ce mai căutată.

Cum arată designul (în special cel de carte) în România? Care sunt principalele reguli nerespectate?

O să mă refer doar la designul de carte. Cartea de artist, arhitectură, independentă, ilustrație este de obicei o carte lucrată îngrijit, cu atenție la detalii; sunt proiecte în tiraje limitate sau relativ mici, cu echipe în care, de exemplu, ilustratorul/ fotograful colaborează direct cu designerul, editorul, autorul. Cărțile de editură, în schimb, cele în tiraj mare și foarte mare, duc lipsa unui designer, a unei structuri vizuale coerente. Businessul este de cele mai multe ori mai important decât designul. La noi DTP-ul este încă considerat design.

De exemplu, sunt multe cărți cu o literă de 18 pt (exagerez, poate), pentru că trebuie să fie groase și să pară că este ceva interesant acolo.

Într-o lume dominată de tehnologie, cum își păstrează relevanța designul de carte? Care este rolul cărții fizice în era digitală și cum o abordați în zilele actuale?

Cartea nu o să moară niciodată, o să își găsească relevanța tot timpul. Tehnologie și carte – sunt două medii complet diferite, cu posibilități și nevoi diferite. Cred că tehnologia începe să devină destul de sufocantă, tot mai mult încercăm să ieșim în natură, la țară, și o carte bună poate fi în continuare un prieten de nădejde. Cărțile ne ajută să ne deconectăm de la tehnologie și de la nevoia de consumare a unui conținut fast paced, cu valoare zero.

Partea senzorială și tactilă a unei cărți nu poate fi înlocuită – mirosul, textura hârtiei, calitatea tiparului, o literă bună care facilitează cititul, greutatea obiectului, tipul de navigare alese de designer, toate sunt elemente care alcătuiesc un obiect arhitectural complex.

Ce s-a întâmplat cu concursul Cele mai frumoase cărți din România și când va reveni la noi?

Un proiect drag nouă care a luat o pauză; să zicem că a obosit un pic, trage un pui de somn și se va trezi cu forțe proaspete și noi.

Care sunt aspectele pe care le considerați cruciale în a crea o experiență de lectură memorabilă și captivantă pentru cititori?

Modalitatea de navigare prin carte, hârtia, litera, calitatea imaginilor, layoutul, calitatea tiparului… Deci, mai tot :).

Unul dintre cele mai recente proiecte ale voastre a fost reeditarea jurnalului lui Emil Racoviță. Cum a decurs procesul de lucru, care au fost provocările și cum v-ați simțit printre filele de istorie?

Editura Frontiera este printre puținele edituri de carte de copii de la noi care ține cont de calitatea lecturii și aspectul cărților.

Am lucrat în paralel la jurnal – Spre polul SUD – și la cartea pentru copii mai MICI – Străbunicul meu Emil RACOVIȚĂ – împreună cu artistul Eugen Berlo (ilustratorul cărților) la prima ediție din 2019.

Anul acesta au fost reeditate. Am avut multe sesiuni de discuții cu toată echipa pe schițe și poziționarea desenelor în pagină. Poziționarea și dimensiunea literei – Prater Sans – vin în completarea ilustrației fără să o eclipseze, cele două elemente lucrează împreună.

Mi-a plăcut mult să trecem prin imaginile de arhivă și să descoperim echipajul navei Belgica în tot felul de ipostaze interesante. Jurnalul avea în prima ediție și o hartă a expediției pe care am redesenat-o după harta veche, pentru ca tinerii să aibă un soi de ghid vizual al călătoriei lui Racoviță.

Care sunt criteriile cheie care vă fac să spuneți că proiectul a fost unul de succes? Există anumite proiecte sau realizări de care sunteți în mod special mândri și de ce?

Dacă interacțiunea cu clientul a fost bună, de cele mai multe ori suntem cu toții mulțumiți de rezultatul final.

Uitându-mă în urmă, revista FOI este proiectul care ne-a adus cea mai mare satisfacție, pentru că aduna la un loc idei, păreri, preocupări ale comunității de ilustratori, designeri, fotografi, editori, tipografi, fotografi, artiști. Sper să reluăm acest proiect și să scoatem și numărul 5.

Ați mai participat și în alți ani la RDW? Cum a fost experiența?

Din 2016 expunem constant, ne bucurăm de fiecare dată să ne vedem munca expusă alături de toate celelalte proiecte din comunitate.

Ce așteptări aveți pentru ediția de anul acesta și ce ați pregătit?

Nu avem așteptări în general, dar suntem curioși să vedem proiectele tinerilor designeri și ale absolvenților.

Anul acesta vom prezenta cel mai nou proiect editorial, Utilizarea peisajului, și o identitate vizuală MASTER, ambele lucrate împreună cu Galeria Posibilă.

Ce înseamnă pentru voi Unlock the city?

Să descoperim locuri și oameni faini.

 

***

Romanian Design Week este festivalul multidisciplinar dedicat industriilor creative, organizat de The Institute, prezentat de UniCredit Bank și finanțat de Ministerul Culturii. Anul acesta va avea loc între 24 mai și 2 iunie la București, în clădirea fostului restaurant CINA, lângă Ateneul Român. Ediția din acest an invită publicul să exploreze orașul și să descopere potențialul acestuia, investigând în același timp metodele prin care creativitatea și inovația pot modela spațiile urbane ale viitorului, sub tema „Unlock the city”.

RDW Exhibition, unul dintre formatele festivalului, propune peste 200 de proiecte din 6 categorii diferite: arhitectură, design interior, design vestimentar, design grafic, design de produs și ilustrație. Acestea au fost alese de un board format din șase echipe de curatori locali și internaționali.


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE

Comentariile sunt oprite pentru acest articol