Frumusețea reprezintă un aspect foarte important, în viziunea femeilor. Istoria demonstrează că normele, percepțiile și simțul estetic s-au schimbat atât de mult încât, azi, este greu să apreciem femeile considerate „perfecte” în alte vremuri. Este bine de știut, însă, că fiecare epocă a cuprins mai multe idealuri feminine, datorită diferențelor de cultură din întreaga lume.

Buzzfeed a realizat un videoclip în care exemplifică standardele de frumusețe de-a lungul timpului.

Egiptul Antic (circa 1292 – 1069 î.Hr.) 

Standardul de frumusețe din acele vremuri însemna o siluetă suplă, o talie înaltă și umeri mici. Un element caracteristic egiptenilor era machiajul, în special stratul gros de contur negru în jurul ochilor. Regina egipteană Nefertiti era considerată o frumuseţe de invidiat. Numele său înseamna „frumoasa care vine“. În inscripţii, frumoasa regină, era descrisă drept „cea plină de farmec, marea aducătoare de fericire, doamna gingăşiei, foarte iubită, care linişteşte inima regelui în casa sa, în toate dulce vorbitoare“.

Grecia Antică (circa 500-300 î.Hr.)

[Sursa: boredpanda.com]

Femeile din Grecia Antică se făceau frumoase folosind sarea marină ca exfoliant, uleiul de măsline, mierea şi iaurtul pentru îngrijirea tenului. Cea mai apreciată culoare a părului era blondul. Așadar, femeile îşi decolorau părul cu extracte din plante sau arsenic şi îl spălau cu un amestec de cenuşă, ulei de măsline şi apă. Trupul voluptos era idealul frumuseții reprezentat de zeița iubirii, Afrodita.

Dinastia Han (anul 206 î.Hr. – 220 d.Hr.)

În timpul Dinastiei Han, fumusețea era reprezentată în mod clar de un ten deschis la culoare, părul lung și negru, buze roșii, dinți albi și tălpi mici. Acest ultim detaliu, cu privire la tălpi, este unul esențial care s-a păstrat în standardele frumuseții și în prezent.

Renașterea italiană (circa 1400 – 1700)

Din picturile realizate în acea perioadă, recunoaștem femeia rubensiană. Așadar, standardul de frumusețe din perioada renașterii era cu forme pline, sâni voluptuoşi, talie mare şi şolduri late. Pentru a completa acest tablou este necesar să menționăm și alte detalii caracteristice, cum ar fi: pielea albă, părul deschis la culoare și buze roșii.

Epoca Victoriană (1837 – 1901)

Frumusețea unei femei din acestă perioadă însemna forma de clepsidră și părul lung, care exprima feminitate. Un element nelipsit, în vestimentația femeilor considerate „perfecte”, era corsetul. Cel mai influent personaj din epoca victoriană a fost reprezentat de Victoria, regina Angliei, în secolul al XIX-lea. Ea a fost un exemplu atât în privința calităților sale socio-umane, cât și în statutul de mamă.

Anii 20′

În anii ’20 a fost realizată o transformare radicală a femeilor, acestea primind dreptul de vot și o mai mare libertate. Astfel, femeile au început să muncească și să se bucure de independență financiară. Standardul de frumusețe al unei femei se definea printr-o înfățișare masculinizată, un trup lipsit de forme și un păr scurt.

Epoca de Aur a Hollywoodului (1930 -1950)

În perioada de aur a Hollywoodului, reprezetantele sexului frumos aveau acces doar la câteva roluri, din cauza codului moral pe care cinematografia îl respecta cu strictețe. Starurile feminine din acele timpuri aveau un aspect provocator și forme pline, însă nu exagerate. O talie mică, sânii și șoldurile mari, precum Marilyn Monroe, au fost standardele fumuseții ale vremii respective.

Independența caracterizează femeia din anii ’60. Este perioada în care s-a născut feminismul, prin intermediul căruia acestea și-au revendicat drepturi elementare. Astfel, standardele frumuseții s-au schimbat total, fiind reprezentate de această dată de trupuri subțiri și înalte. Tunsoarea era androgină, cu păr tapat, de la roşcat până la roz.

Jane Fonda a dat startul în lucrarea musculaturii cu un trend nou numit „aerobic”. Așadar, femeia obținea un corp atletic, dar care căpăta și forme. Supermodelul Cindy Crawford a fost reprezentanta standardelor de frumusețe a anilor ’80, având un trup înalt, slab, atletic și voluptos, în același timp. Tot în această perioadă a apărut și anorexia, care a afectat un număr mare de femei.

Anii 90′

Un standard de frumusete, reprezentat de femeile ce defilau pe podiumuri, a fost trupul înalt şi foarte slab, deseori anorexic. Kate Moss a fost personajul iconic al respectivei perioade. Acest trend nu a durat foarte mult deoarece standardele de frumusețe deveneau un real pericol pentru sănătate.

Postmodernism  (2000 – prezent)

În zilele noastre, încă nu s-a conturat un standard de frumusețe clar. Reprezentantele sexului frumos trebuie să fie slabe, dar nu anorexice, să aibă sânii mari, un posterior provocator și un abdomen plat. Totuși această imagine este greu de obținut, dacă nu chiar imposibil, pe o cale naturală. Așadar, femeile de azi apelează frecvent la medicii esteticieni pentru a realiza acestă imagine perfectă.

---