1 martie 2024, 15:25

Cum va fi lumea după ieșirea din izolare? Michel Houellebecq spune că totul va fi la fel, chiar un pic mai rău

Cu toții ne amintim de sloganurile de la impunerea pe bandă a stărilor de urgență, de clericii, psihologii și teoreticienii în orice care vedeau partea frumoasă și luminoasă a lucrurilor, sperând că din această experiență frustrantă vom ieși totuși mai buni. Argumentele? Stând în izolare, departe de mulți dintre cei dragi, vom aprecia mai mult prietenia, iubirea, solidaritatea, vom mai empatici. Vom descoperi valoarea adevărată a familiei, a armoniei în cuplu etc, etc, etc.

Scepticii

De cealaltă parte se aflau scepticii, ba chiar cei care trăgeau semnale de alarmă: va crește violența domestică, va crește numărul de divorțuri, părinții se vor sătura de propriii copii și abia vor aștepta să scape de ei, să îi ducă la școală, grădiniță, creșă, singurătatea va fi apăsătoare și va provoca dezastre, distrugând sistemele imunitare și chiar provocând mai multe decese decât inamicul public numărul unu al planetei, noul coronavirus, SARS-CoV-2.

Specialiștii

Există studii pe termen lung care arată că, după o perioadă de carantină, oamenii se confruntă mai frecvent cu probleme cum ar fi anxietatea, insomnia sau dificultăţi în a face faţă stresului. S-a mai constatat că nu există diferenţe în acest sens între persoane tinere sau vârstnice, între bărbaţi şi femei. Cu toţii putem fi afectaţi de consecinţele izolării, avertizau psihologii.

Lumea pe care o știam înainte de COVID – 19 a dispărut. Criza a pus țări întregi în izolare, a distrus numeroase afaceri, a omorât sute de mii de oameni și a afectat viața a milioane, dacă nu miliarde de oameni. Întrebarea este acum: ce urmează?

Controversat, dar citit deopotrivă de admiratori și de critici, scriitorul francez Michel Houellebecq, decorat de președintele Emmanuel Macron cu Legiunea de Onoare, cea mai înaltă distincţie acordată în Franţa, a fost întrebat cum vede lumea de după ieșirea din această izolare impusă de pandemia de coronavirus.

Romantic, într-o lume materialistă

Macron l-a descris pe Houellebecq ca pe „un romantic într-o lume materialistă” şi a spus despre romanele acestuia că nu sunt pesimiste, ci pline de speranţă, într-o societate în care cultura şi religia au devenit fragile.

Cu toată aprecierea lui Macron, scriitorul iscă aproape de fiecare dată controverse, una dintre cele mai interesante fiind cea stârnită de romanul său ”Supunere”.

Diverse publicaţii consideră „Soumission” (”Supunere”) drept un roman de „anticipaţie politică” pentru că acţiunea este plasată în anul 2022 într-o Franţă în care un partid musulman reuşeşte să cîştige alegerile prezidenţiale şi să trimită deci un musulman „moderat” la Palatul Elysée.

Michel Houellebecq introduce în acest roman de ficţiune nume binecunoscute în peisajul politic francez. El îşi imagnează, mai precis, că în 2022 francezii au de ales, la turul al doilea al alegerilor prezidenţiale, între lidera extremei drepte, Marine Le Pen, şi liderul unui formaţiuni numită Partidul fraternităţii musulmane.

Al doilea este cel care se impune, şi care declanşează islamizarea societăţii franceze. Pe acest fundal istoric, personajul principal este un profesor universitar de 44 de ani care trece la islam din reflex de „supunere”, pentru a-şi prezerva liniştea şi cariera.

Copilul teribil al literaturii franceze, scriitor vizionar şi polemic, este întotdeauna un eveniment, indiferent ce ar declara.

”Va fi aceeași, puțin mai rea”

Nu cred nici pentru o fracţiune de secundă declaraţii de genul ‘nimic nu va mai fi ca înainte’. Dimpotrivă, totul va rămâne exact la fel”, a afirmat scriitorul, într-o scrisoare citită luni la postul de radio France Inter, relatează valeursactuelles.com.

Nu ne vom trezi, după izolare, într-o lume nouă; va fi aceeaşi, puţin mai rea”, a subliniat cel mai citit autor francez contemporan în străinătate şi cel mai tradus autor francez în viaţă.

Epidemia de COVID-19, estimează romancierul, ”ar trebui să aibă drept principal rezultat accelerarea anumitor mutaţii în curs”, printre care, în special, ”diminuarea contactelor între oameni”.

”Uzură morală”

Epidemia de coronavirus oferă un motiv splendid de a adera la această tendinţă îngrijorătoare: un fel de uzură morală care pare să afecteze relaţiile umane’‘, a afirmat de asemenea Michel Houellebecq.

Va fi la fel de fals să afirmăm că am redescoperit tragicul, moartea, mortalitatea etc…” a continuat scriitorul, care critică în scrisoarea sa câţiva autori care s-au izolat în casa lor de vacanţă.

Chiar dacă epidemia de COVID-19 a provocat moartea a aproape 25.000 de persoane în Franţa, scriitorul afirmă că ‘‘niciodată moartea nu a fost la fel de discretă ca în aceste ultime săptămâni”.

”Viața nu are aceeași valoare pentru toată lumea”

Victimele se rezumă la o unitate în statisticile deceselor zilnice şi în anxietatea care se răspândeşte la nivelul populaţiei pe măsură ce totalul se ridică la ceva neobişnuit de abstract”, a subliniat acesta.

O altă cifră a căpătat multă importanţă în aceste săptămâni, aceea a vârstei bolnavilor. Până la ce vârstă este recomandabil să-i reanimăm şi să-i îngrijim? 70, 75, 80 de ani?”, se întreabă romancierul.

”Niciodată nu s-a spus cu o neruşinare atât de calmă că viaţa nu are aceeaşi valoare pentru toată lumea”, a constatat autorul romanului ”Supunere”.

Michel Houellebecq, pe numele său real Michel Thomas, s-a născut în insula Réunion, la 26 februarie 1956 sau 1958 (după afirmaţia autorului), notează news.ro.

După absolvirea Institutului Naţional de Agronomie Paris-Grignon, s-a înscris la secţia Cinematografie a Şcolii Naţionale Superioare Louis Lumière, abandonând-o înainte de a-şi lua diploma.

Cel mai important scriitor francez contemporan

Poet, romancier, eseist şi regizor, este cel mai important scriitor francez contemporan, cunoscut ca atare în toată lumea, scrie sursa citată.

Cariera literară şi-o începe publicând versuri. Prima sa culegere de poeme atrage atenţia criticii: „În căutarea fericirii” (La poursuite du bonheur) primeşte în 1991 Premiul Tristan Tzara, iar următoarea, „Sensul luptei” (Le sens du combat), obţine în 1996 Premiul Flore.

Urmează volumele „Renaştere” (Renaissance, 1999) şi „Configuraţia ultimului ţărm” (Configuration du dernier rivage, 2013). În 2015 îi apare la Gallimard Neîmpăcat. „Antologie personală 1991-2013” (Non réconcilié. Anthologie personnelle 1991-2013; Humanitas Fiction, 2016).

Ca romancier cunoaşte un succes fulminant după ce publică în 1994 „Extinderea domeniului luptei” (L’Extension du domaine de la lutte) şi, mai ales, „scandalosul“ Particulele elementare (Les Particules élémentaires, 1998), câştigător al Premiului Novembre şi, în 2002, prin traducerea engleză, al Premiului Internaţional IMPAC Dublin.

Polemici înverșunate

Fiecare nouă apariţie romanescă a autorului – „Platforma”, (Plateforme, 2001), „Posibilitatea unei insule” (La possibilité d’une île, 2005), pentru care primeşte Premiul Interallié – a trezit polemici înverşunate, iar numărul admiratorilor săi nu este egalat decât de cel al detractorilor.

În 2010, „Harta şi teritoriul” (La Carte et le territoire) a fost încununat cu Premiul Goncourt. Înainte de apariţia pe piaţă (prevăzută pentru 7 ianuarie 2015, dată care, printr-o coincidenţă tragică, a fost ziua atentatului din redacţia Charlie Hebdo), romanul „Supunere” (Soumission; Humanitas Fiction, 2015) a fost piratat şi citit de mii de internauţi, ajungând ulterior bestseller internaţional. „Supunere” s-a situat în fruntea topurilor de vânzări atât în Franţa, cât şi în alte 40 de ţări.

La 4 ianuarie 2019 a apărut „Serotonină” (Sérotonine; Humanitas Fiction, 2019), care urcă ameţitor în topurile de vânzări din lume. În aprilie 2019, Houellebecq a primit Legiunea de Onoare.

SURSA FOTO: roguemag.org


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE