În cele 12 zile care au precedat anunțul de încetare a focului de joia trecută, grupările militante palestiniene Hamas și Jihadul Islamic au lansat peste patru mii de rachete de diferite dimensiuni și la diferite intervale din Gaza spre Israel. Potrivit armatei israeliene, aproape două treimi dintre acestea și-au ratat ținta, lovind câmpurile și alte zone deschise, sau funcționând defectuos. Vreo 1.500 de rachete s-au îndreptat spre zonele construite, dar peste 90% dintre rachete au fost interceptate de sistemul de apărare antirachetă al Israelului, Iron Dome (Cupola de Fier).

Este un sistem care a fost conceput pentru provocarea cu care se confruntă Israelul – în special, cu organizațiile de la granițele sale, cum ar fi Hamas în Gaza și Hezbollah în Liban, care nu au personal sau putere pentru a invada și a provoca armata israeliană, dar care au acumulat mari arsenale de rachete. Fiecare baterie din Cupola de Fier protejează o parte relativ mică de teritoriu, dar Israel are acum suficiente baterii mobile pentru a proteja zonele amenințate în momentele de tensiune. Această arhitectură este, totuși, doar unul dintre modurile în care Iron Dome este unic. De fapt, punctele forte și punctele sale slabe le reflectă pe cele ale țării care l-a dezvoltat.

Iron Dome este incredibil de popular printre israelieni și este de înțeles. Deși Israelul a înregistrat în jur de 20 de morți în timpul luptelor din această lună, peste 240 de palestinieni au murit. Această discrepanță este datorată în mare măsură eficienței lui Iron Dome.

Iron Dome este un sistem de apărare antiaeriană dezvoltat de firmele israeliene Rafael Advanced Defense Systems și Israel Aerospace Industries, cu sprijinul financiar și suportul tehnic al Statelor Unite.

Pus în funcțiune în 2011, rolul lui este de a opri rachetele cu rază scurtă de acțiune și proiectilele trase din Gaza.

Pentru amenințările cu rază medie și lungă de acțiune, inclusiv avioane, drone, rachete, Israelul are alte două sisteme separate, botezate „Praștia lui David” și „Săgeata”, scrie The Washington Post.

Un algoritm perfect pentru apărarea țării

Ceea ce israelienii nu văd este adevărata inimă a sistemului: matematica. Algoritmul care a fost codificat în sistem și care este în mod constant îmbunătățit, permite centrului de control al Cupolei de Fier să urmărească și să prezică traiectoria rachetelor, să stabilească unde se pot aștepta să cadă și să emită ordine de interceptare numai dacă punctul de impact este o zonă construită, pentru a nu risipi rachete interceptoare scumpe pe proiectile inofensive.

Similar cu modul în care Iron Dome a schimbat modul în care israelienii văd timpul – în ceea ce privește cât de rapid trebuie să răspundă la lansarea proiectilelor – premierul israelian Benjamin Netanyahu a schimbat modul în care se percepe timpul când vine vorba de perspectivele pe termen lung pentru rezolvarea conflictului cu palestinienii. De zeci de ani, politicienii și experții din țară și din străinătate au avertizat că Israelul nu mai are timp să rezolve conflictul. Netanyahu a insistat pe ideea contrară: dacă Israelul rămâne statornic, lumea, inclusiv statele arabe, va renunța la cauza palestiniană.

Cu rata sa remarcabilă de succes, Iron Dome este foarte aproape de sistemul de apărare perfect. Acesta ilustrează remarcabila pricepere tehnologică a Israelului și accentul neclintit al țării pe apărarea cetățenilor săi. Dar capacitățile uriașe ale Cupolei de Fier dezvăluie provocări fundamentale, pe care liderul Israelului nu pare dispus să le rezolve, comentează The Atlantic.

Foto: „Iron Dome Intercepts Rockets from the Gaza Strip” by Israel Defense Forces, Flickr, CC BY-NC 2.0

---