29 martie 2024, 16:00

Universitățile, față în față cu provocările izolării. Ce înseamnă pentru un profesor mutarea forțată a cursurilor în mediul virtual

Criza coronavirusului a pus atât profesorii, cât și studenții sau elevii, în dificultate. Deși se vorbea despre digitalizare la cursuri, puține universități aveau sisteme virtuale de predare pregătite să facă față mutării forțate în mediul online. Încercând să aflăm cu ce se confruntă un profesor pus în fața noilor provocări tehnologice, am vorbit cu Alexandra Baranyi, profesoară la CSRJ-AH din cadrul Universității Româno-Americane, despre pasiunea pentru limba japoneză, organizarea grupelor de lucru în mediul virtual și cum o să arate prima zi după revenirea la universitate.

Alexandra Baranyi

Alexandra Baranyi

O pasiune inepuizabilă

Încă de la 12 ani, Alexandra a început să studieze limba japoneză. „Cred că tuturor ne e dat să întâlnim o astfel de pasiune inepuizabilă pentru un domeniu anume, dar ține mult și de noi să o fructificăm. Pe mine, arta plierii hârtiei, origami, m-a fascinat de mică și de acolo a început totul. Pot spune că am fost norocoasă să întâlnesc, mai târziu, o profesoară, pe când eram în clasele primare, care m-a învățat să fac primul cocor din hârtie și care mi-a deschis apetitul pentru limba și cultura japoneză. Am început să o studiez singură, pe la 12 ani și la scurt timp după, am aflat despre cursurile opționale organizate la Universitatea de Vest din Timișoara, unde am avut ocazia să lucrez de la început cu un profesor nativ. Până la terminarea liceului, deja aveam obținut certificatul de nivel intermediar de cunoaștere a limbii și mi-am propus să devin unul dintre cei mai buni ghizi pentru români în Japonia.”, își amintește tânăra.

Alexandra, interpretând la atelierul maestrului Hariya

Alexandra, interpretând la atelierul maestrului Hariya

Exercițiu constant

Relația cu limba japoneză este permanentă. „Ca să ajung să stăpânesc japoneza la nivelul de azi, origami a avut o mare influență asupra mea. M-a învățat că trebuie să stăpânesc foarte bine bazele înainte de a merge mai departe, iar apoi că fără exercițiu constant nu pot evolua sau chiar mai rău, aș putea pierde dexteritatea și cunoștințele dobândite. Așa se întâmplă și în cazul limbii japoneze. Trebuie să te dedici procesului fără să aștepți rezultatele imediate. E o limbă pe care o înveți timp de o viață iar cine susține că „știe la perfecție” limba japoneză, părerea mea, a pierdut toată esența culturii nipone.”, crede profesoara.

Alexandra predând limba japoneză

Alexandra predând limba japoneză

Ce urmează după studiul individual

Ce poate face un tânăr pasionat de limba japoneză în România pt a își urma pasiunea? „Cred că cei mai mulți tineri care capătă pasiunea asta încep prin a studia singuri acasă, cum a fost și în cazul meu. Și este un început bun, dar la cel târziu un an după, ar fi indicat să urmeze cursuri organizate, fie cu profesori români sau nativi. Spun acest lucru pentru că, așa cum am menționat, stăpânirea bazelor este extrem de importantă, iar japoneza este o limbă aglutinată, complet diferită ca structură de limbile latine, dificil de înțeles fără puțin ajutor. Totodată, o limbă străină o învățăm cu scopul de a putea comunica, iar atunci când o învățăm singuri, avem rare ori șansa de a o folosi în conversații. Din păcate, România nu are foarte multe astfel de centre sau școli în care să se predea japoneza, dar sunt sigură că situația în care ne aflăm acum a dat tuturor de gândit în privința organizării de module predate în regim online. La noi, la Centrul de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru”, 300 de tineri studiază acum limba japoneză, iar eu sunt unul dintre cei patru profesori: 2 români și 2 nativi japonezi.”, explică Alexandra.

Alexandra predând limba japoneză

Alexandra predând limba japoneză

„Vreau să le pot insufla studenților mei dorința de a pune în practică ceea ce învață”

Încă din școala generală, Alexandra a început să predea arta origami. „Niciodată nu m-am gândit că voi ajunge profesoară de limbă, deși predau origami încă din școala generală. Visul meu a fost să folosesc limba japoneză în domeniul turismului sau ca traducător și interpret, lucru care s-a întâmplat, în același timp. Acum mai bine de doi ani jumatate, când eram voluntar și cursant la Centrul de Studii Româno-Japoneze „Angela Hondru”, datorită cererii crescânde din partea elevilor și studenților, a fost nevoie de noi profesori de limbă iar Șerban Georgescu, directorul Departamentului de Studii Asiatice, mi-a propus să preiau o parte din grupele de începători și intermediari. Am acceptat cu mare drag, iar cei 7 ani în care am predat origami mi-au dat încrederea necesară că pot începe să predau limba japoneză la doar 20 de ani. Studiile universitare de economia turismului și business, de asemenea, faptul că sunt antreprenor (dețin brandul Origami friends) și freelancer în turism sunt atuurile mele, care îmi permit o abordare diferită în clasă. Vreau să le pot insufla studenților mei dorința de a pune în practică ceea ce învață. Să înțeleagă cultura japoneză și limba încât să poată folosi toate aceste informații în activitatea lor. Până la urmă, orice limbă străină este doar un mijloc de comunicare, nu trebuie să facem din ea un scop.”, crede profesoara.

Alexandra predând limba japoneză

Alexandra predând limba japoneză

Diversitate

Din postura de profesor, Alexandra lucrează cu studenți de toate vârstele. „Predau limba japoneză la CSRJ-AH de doi ani și jumătate deja și am cursanți de toate vârstele, de la 4 la 60 de ani chiar. La grupele destinate copiilor până în 11 ani, este neceasară o omogenitate, fiind perioada în care copii se dezvoltă foarte mult, iar capacitatea lor de învățare trebuie să fie relativ similară pentru ca orele să fie eficiente. La cursurile destinate tuturor pasionaților de cultură niponă, în schimb, împărțirea se face în funcție de nivel, nu de vârstă și de aici vine toată frumusețea orelor noastre. Vin copii de liceu, studenți de la diverse specializări (de la afaceri sau istorie pănâ la arte), vorbitori de limba japoneză care doresc să își mențină nivelul avansat, persoane care deja lucrează și vor să își îmbogățească bagajul de cunoștințe sau unii care își doresc să se reprofileze. Este o senzație unică să poți lucra cu toți în același timp, persoane ale căror drumuri nu s-ar fi intersectat niciodată, însă pasiunea pentru Japonia îi aduce săptămânal la Centrul nostru.”, povestește Alexandra.

Expoziție de Origami - Alexandra Baranyi

Expoziție de Origami – Alexandra Baranyi

Înfruntarea coronavirusului

Încă de la începutul lunii martie, universitatea la care lucrează Alexandra a luat măsuri pentru lupta cu coronavirusul. „Universitatea Româno-Americană a fost una dintre primele instituții care au luat măsuri pentru protejarea studenților și a cadrelor didactice în lupta cu SARS-CoV2. Încă din februarie s-au amenajat la intrarea în clădire și la fiecare etaj spații de dezinfectare, iar măsurile de protecție individuală recomandate erau afișate pe toate ecranele de pe holurile universității. La CSRJ-AH am suspendat cursurile ce necesitau prezența fizică încă din prima săptămână a lunii martie și le-am reluat online rapid, tot în martie, după ce am analizat atent toate variantele de platforme pe care le avem la dispoziție. A fost esential să găsim o variantă ușor de utilizat de către toți studenții și în același timp, nici calitatea cursurilor să nu fie alterată. Toate aceste decizii în legătură cu momentul și modalitatea de reluare a cursurilor, le-am luat împreună, la catedră, profesori români, chinezi, japonezi și coreeni.”,explică profesoara.

Alexandra Baranyi, în Tokyo

Alexandra Baranyi, în Tokyo

Adaptare la sistemul de predare online

Atât Alexandra, cât și studenții CSRJ-AH s-au adaptat rapid la sistemul de predare online. „Ne-am adaptat destul de repede, atât profesorii, cât și studenții. Prezența la cursurile online a rămas ridicată, la același nivel ca în sala de curs iar studenții foarte implicați. Își fac temele toți, îmi ascultă sfaturile și vin mereu cu întrebări, ceea ce mă bucură enorm și mă motivează în meseria asta. Mi-am adaptat cursul pentru mediul virtual, păstrând interacțiunea între studenți și am schimbat unele metode de predare care nu ar fi fost la fel de eficiente în forma asta. În luna aprilie am reînceput și cursurile destinate copiilor între 4 și 11 ani, susținute de mine și colega mea Sandra Istrate și ne pregătim să mutăm în online, pentru cât timp va fi nevoie, și cursurile de ceremonia ceaiului, de kimono și de origami.”, spune tânăra profesoară.

Standul Universității Româno-Americane la Târgul EHEF din Japonia

Standul Universității Româno-Americane la Târgul EHEF din Japonia

Cu ce rămânem după criza coronavirusului

Indiferent de cât de repede o să treacă criza coronavirusului, Alexandra crede că trebuie păstrate grupe de lucru în regim virtual. „Iubesc să lucrez cu oamenii, din același motiv mi-am ales și meseria de ghid și agent de turism. Nu pot să neg faptul că îmi e dor să pot lucra față în față cu studenții mei, să învăț și eu de la ei, nu doar ei de la mine. Va mai dura puțin până acest lucru va fi posibil, dar sunt sigură că atunci când ne vom revedea, vom fi învățat să apreciem mai mult ceea ce înainte părea banal, precum interacțiunea cu cei de lângă noi. Totuși, online-ul oferă un avantaj foarte important de reținut pentru când vom reveni la „normal”. Noi avem cursanți care făceau naveta din alte orașe pentru a veni la cursuri și același lucru se întâmplă și în cazul programelor universitare, unde sunt studenți care datorită unor job-uri au fost nevoiți să părăsească țara. Activitatea în online dă șanse egale tuturor, indiferent de locație, de a participa la ore. Vom ține cont de acest lucru și după ce vom relua cursurile în Universitate, vom organiza și grupe în regim virtual, dacă va exista cerere.”, explică profesoara de limbă japoneză.

Școala de vara CSRJ-AH 2019

Școala de vara CSRJ-AH 2019

Cum o să arate prima zi după revenirea la universitate

Alexandra așteaptă cu nerăbdare să-și revadă studenții. „Abia aștept să pot folosi mai eficient lucrul pe echipe și jocurile la ore. În mediul online este ceva mai dificil. Sunt sigură că vom avea multe de povestit la prima întâlnire. Le-aș propune, de exemplu, ca fiecare să prezinte, în japoneză, o zi din viața lor în izolare sau despre ce au învățat ei din lunile petrecute departe de plăcerile simple ale vieții de zi cu zi. Le-aș aduce dulciuri japoneze și aș profita de tot acel timp ca studenții să se bucure de revedere și să se reobișnuiască unii cu ceilalți.”, transmite Alexandra Baranyi.

Surse fotografii: CSRJ-AH| Arhivă personală Alexandra Baranyi

 


ARTICOLE ASEMĂNĂTOARE