Coral Sanfeliu conduce Grupul de Neurodegenerare și Îmbătrânire din Barcelona. Ea tocmai a publicat „The Brain in Motion” („Creierul în mișcare”) împreună cu José Luis Trejo, directorul Grupului Lifestyle and Cognition (Stil de viață și cogniție) din Madrid. În puțin peste o sută de pagini, cei doi cercetători oferă principalele descoperiri despre modul în care exercițiile fizice pot ajuta creierul și îmbătrânirea sănătoasă.

Cotidianul spaniol El Pais i-a adresat câteva întrebări în legătură cu cercetările sale.

Care este cantitatea minimă de exercițiu necesară pentru a vedea un beneficiu? Iată câteva dintre ideile exprimate de cercetătoare:

”Totul se adună, dar trebuie să fie o activitate cu o anumită intensitate. Dacă mergem pe jos la serviciu, nu poate fi o plimbare în timp ce ne uităm în vitrine, trebuie să mergem de parcă am pierdut autobuzul. Și trebuie să fie de cel puțin 10 minute o dată, astfel încât să fie timp pentru ca ritmul cardiac să se accelereze, substanțele să fie eliberate și totul să fie activat. Și trebuie să faci un minim săptămânal. O recomandare este de 150 de minute, care este emisă de OMS”.

”A sta opt ore pe zi este dăunător și afectează conexiunile creierului și neurotransmițătorii. Este adevărat că a sta în fața computerului nu este același lucru cu a sta în fața televizorului, ceea ce este și mai rău. Când stăm așezați opt ore, trebuie să facem o oră de activitate pentru a compensa”.

”José Luis Trejo a descoperit că șoarecii care făceau mișcare, împerecheați cu femele care nu făceau exerciții, au produs descendenți care, deși nu făceau exerciții, aveau mitocondrii cu funcționalitate mai bună și modificări ale creierului mai benefice decât descendenții părinților care nu făceau exerciții fizice. Ca mecanism, s-a văzut că a existat un factor epigenetic numit microARN care a fost transmis cu spermatozoizii și a ajuns la embrion, deși este probabil că există și alte moduri prin care se produce această transmitere intergenerațională”.

”Ceea ce trebuie să luăm în considerare nu este că exercițiul îmbunătățește sănătatea noastră, ci că dacă nu îl facem, sănătatea noastră se înrăutățește. Copiii trebuie să se miște, creierul lor se dezvoltă, și trebuie să interacționeze cu mediul înconjurător. În această pregătire, exercițiul este important. Dacă nu le place un sport, trebuie să caute altul sau să meargă undeva să danseze, dar trebuie să se miște pentru ca creierul lor să se matureze corespunzător. Și pentru persoanele mai în vârstă, oricând este momentul potrivit să înceapă”.

”xercițiul nu ne poate repara dacă există moarte neuronală sau o pierdere semnificativă a conexiunilor. Dar în îmbătrânirea normală, când nu există moarte neuronală sau patologie suplimentară, acesta ne va proteja. Dacă discutăm despre pre-Alzheimer sau pre-demență, este foarte dificil, deși există studii care au arătat că unele deteriorări pot fi reversibile. Nici exercițiul, nici dieta nu vor vindeca demența, deși progresia ei ar putea fi întârziată într-o oarecare măsură”.