Totul începe în mai 1945 când au avut loc două ceremonii de semnare a capitulării necondiționate a Germaniei naziste în fața Aliaților – Statele Unite, Marea Britanie și Uniunea Sovietică, scrie Petru Clej într-o analiză pentru g4media.ro, pe care o redăm mai jos integral.

Prima a avut loc la 7 mai 1945, când generalul-colonel german Alfred Jodl a semnat capitularea Germaniei pe toate fronturile la Reims, în Franța.

Adolf Hitler s-a sinucis la 30 aprilie 1945, după ce Berlinul a fost înconjurat de forțele aliate. Succesorul său desemnat a fost Marele Amiral Karl Dönitz. În timpul scurtei sale perioade în care a fost președinte al Germaniei, Dönitz a negociat încheierea războiului cu Aliații și a încercat să salveze cât mai mulți germani de la căderea în mâinile sovieticilor.

La 4 mai, o delegație germană a sosit la cartierul general al feldmareșalului britanic Bernard Montgomery la Lüneburg Heath, la est de Hamburg. Acolo, Montgomery a acceptat capitularea necondiționată a forțelor germane din Țările de Jos, nord-vestul Germaniei și Danemarca. La 7 mai, ora 2:41 AM, la cartierul său general din Reims, Franța, comandantul suprem al aliaților, generalul Dwight Eisenhower, a acceptat capitularea necondiționată a tuturor forțelor germane. Documentul de capitulare a fost semnat în numele Germaniei de către generalul Alfred Jodl și a intrat în vigoare în ziua următoare, 8 mai, la ora 23:01.

A doua semnare – pentru care a insistat liderul sovietic Iosif Stalin – a fost făcută de feldmareșalul german Wilhelm Keitel a doua zi la Berlin-Karlhorst, cartierul general al trupelor sovietice în Germania ocupată. Din partea Armatei Roșii a semnat mareșalul Ghiorghi Jukov, iar din partea Aliaților occidentali, generalul Sir Arthur Tedder, desemnat de Eisenhower, iar actul de capitulare a fost semnat efectiv pe 9 mai la 1 AM.

Deoarece prima versiune, cea de la Reims, a documentului de capitulare precizase deja că forțele germane trebuiau să depună armele până la ora 23:01 la 8 mai și deoarece guvernele le spuseseră deja atât militarilor lor, cât și publicului larg exact acest lucru, s-a convenit ca semnatarii să antedateze acest al doilea document, mai formal, pentru a reflecta ora deja menționată în documentul de la Reims. Așa că au falsificat ora și data.

Astfel, a doua, ultima și “oficială” capitulare a Germaniei naziste a fost “oficial” semnată la ora 23:01 … pe 8 mai. Care este data pe care SUA și cea mai mare parte a Europei o recunosc drept Ziua Victoriei în Europa.

Chiar dacă toți cei implicați au recunoscut oficial că documentul de capitulare de la Berlin a fost semnat și a intrat în vigoare la ora 23:01 pe 8 mai, Moscova se afla în alt fus orar decât Berlinul. În 1944, Moscova se afla cu două fusuri orare înaintea Berlinului. Astăzi, este cu un singur fus orar înainte. Sursele sunt contradictorii în ceea ce privește diferența de fus orar de la începutul lunii mai 1945, dar rezultatele au fost aceleași: când documentul final de capitulare nazistă a fost semnat la Berlin, la Moscova era deja a doua zi – 9 mai, chiar dacă cu puțin.

Astăzi majoritatea istoricilor și politicienilor au convenit asupra faptului că Germania nazistă a capitulat pe 8 mai 1945, la 23:01. Cum însă la Moscova era deja 9 mai, chiar și numai de o oră și un minut, Stalin, care ținea să sublinieze rolul preeminent al Armatei Roșii și al URSS în războiul împotriva Germaniei, a decis că Ziua Victoriei în Europa a fost de 9 mai 1945.

Cei care au trăit în România înainte de 1989 știu că Ziua Victoriei era aniversată pe 9 mai, o aliniere la linia stalinistă din 1945, dată care a fost apoi permanentizată de atunci când regimul a căpătat accente național comuniste după retragerea trupelor sovietice din România în 1958.

Ziua de 9 mai 1945 era desemnată oficial drept “Ziua victoriei împotriva nazismului și fascismului”, ceea ce era o absurditate, nazismul și fascismul fiind ideologii care nu pot fi învinse militar.

După 1990, în procesul de aderare la Uniunea Europeană și NATO, România s-a aliniat Occidentului marcând Ziua Victoriei în Europa pe 8 mai. Începând cu 2008, 9 mai a devenit Ziua Europei, în semn de omagiu pentru declarația redactată de Robert Shumann – considerat părintele unității europene și precursor al UE pe 9 mai 1950. În Europa 9 mai este o zi a păcii și unității. În Rusia 9 mai este marcarea unei victorii militare în momentul în care trupele rusești sunt implicate într-o agresiune împotriva Ucrainei care a dus deja la moartea a zeci de mii de oameni, pagube materiale incalculabile și milioane de refugiați.

Sursa foto: g4media.ro

---