Sportivii se confruntă des cu crampe musculare bruște. Aceste spasme dureroase, necontrolate – cunoscute oficial sub numele de crampe musculare asociate exercițiilor fizice – îi frustrează pe sportivi, antrenori și cercetători timp de decenii.

Oamenii de știință au atribuit în mod tradițional crampele induse de exerciții fizice deshidratării sau dezechilibrelor electrolitice. Cu toate acestea, această teorie a lăsat întrebări fără răspuns.

De exemplu, mulți sportivi bine hidratați au crampe, în timp ce alții care concurează în condiții de căldură și umiditate ridicată rămân neafectați, notează sciencealert.com.

Un număr tot mai mare de cercetări contestă această explicație, indicând în schimb suprafața de joc ca factor critic.

Studiile au descoperit că anumite caracteristici ale suprafețelor de joc pot duce la oboseală neuromusculară precoce și crampe musculare neașteptate.

Pe măsură ce mușchii obosesc, echilibrul normal dintre semnalele din sistemul nervos care direcționează mușchii să se contracte și să se relaxeze este perturbat. Fusurile musculare, care detectează întinderea, își cresc rata de activare.

Mușchii primesc semnale contradictorii cu privire la contracția sau relaxarea. Rezultatul este activarea excesivă a neuronilor motori, care stimulează fibrele musculare într-o contracție susținută, involuntară – adică o crampă.

Studii recente sugerează că participarea la competiții pe suprafețe cu proprietăți mecanice nefamiliare – cum ar fi rigiditatea și elasticitatea – poate accelera oboseala neuromusculară.

Suprafețele modifică mecanica mușchilor și articulațiilor. Dacă sistemul neuromuscular nu este obișnuit cu aceste solicitări, oboseala se poate instala prematur și apar crampe.

Cheia este antrenamentul pe suprafețele conform competiției, reducând riscul de oboseală și, posibil, scăzând riscul apariției crampelor.