Biserica Neagră este una dintre cele mai reprezentative construcţii de factură gotică din ţara noastră, ridicarea ei fiind realizată în secolele XIV-XV. Este considerată cea mai mare biserică din România, fiind şi cel mai mare lăcaş de cult în stil gotic din sud-estul Europei, primind, la momentul inaugurării, titlul de „Cea mai mare biserică dintre Viena și Constantinopol”, adică de la de la domul Sf. Ştefan din Viena până la Hagia Sophia din actualul Istanbul.
Incendiul
Acum 331 de ani (1689) un puternic incendiu a cuprins Biserica Neagră din Braşov, distrugând acoperişul şi mobilierul din interior, într-un moment care a urmat invaziei otomane din acel an. Numeroşi martori au confirmat faptul că incendiul a fost provocat, scrie RADOR.
Preotul Markus Fronius scrie în cronica sa, din anii 1689-1691, că este ciudat faptul, că în timp ce acoperişul bisericii ardea, focul nu cuprinsese bolta, deşi ardea şi în biserică, unde nu numai lemnul, ci şi zidurile au fost distruse.
Izvoarele timpului atestă o scrisoare a generalului austriac, Caraffa, din anul 1688, care le spunea braşovenilor că în cazul în care se vor opune instalării trupelor austriece, oraşul lor o să fie făcut praf şi cenuşă.
Fumul şi flăcările au înnegrit atunci zidurile bisericii, numele popular al lăcaşului de cult devenind Biserica Neagră, denumire oficializată abia în secolul al XIX-lea.
Simbol al oraşului
Biserica Neagră este unul dintre simbolurile oraşului Braşov, este sediul parohiei Bisericii Evanghelice C.A. din România şi deţine câteva recorduri remarcabile: aici se află Orga Buchholz, construită în perioada romantismului timpuriu, cea mai mare orgă mecanică din România, al cărei sunet excepţional atrage în fiecare an organişti de prestigiu din ţară şi străinătate; tot aici se află a doua cea mai mare colecţie de covoare orientale din Europa, datând din secolele XV-XVI, iar turnul bisericii adăposteşte cel mai mare clopot mobil din România, cu o greutate de circa 6.000 kg.
Edificiul măsoară 89 de metri lungime și 38 de metri lățime, dimensiunile sale considerabile permiţând participarea la slujbe pentru circa 5.000 de persoane.
Prima orgă a Bisericii Sf. Maria/Bisericii Negre atestată documentar a fost construită în anul 1499. Se presupune că au existat orgi şi înainte. Deja în anul 1427 este menţionat pentru prima dată un organist la Braşov. În Biserica Neagră se află astăzi două instrumente: orga Buchholz în stil romantic timpuriu, care este şi instrumentul principal, şi orga Hesse care se află în cor, un instrument folosit pentru acompaniament.
Orga Buchholz
Orga a fost construită de meșterul prusac C.A Buchholz din Berlin, în 1839, având 4.000 de tuburi de rezonanţă care nu au fost schimbate niciodată. Orga este construită din lemn de răşinoase special tratat şi din stejar, clapele sunt din fildeş şi abanos, iar ornamentele, din lemn de tei, scrie brasovmetropolitan.ro.
Sub stema Corvineştilor, situată pe unul din stâlpii din faţa amvonului, a fost plasată stema oraşului Braşov, iar unele influenţe de artă barocă indică faptul că stema Braşovului a fost realizată după incendiul din 1689.
Biserica Neagră de astăzi se înalţă pe locul unei biserici romanice mai vechi din secolul al XIII-lea. Construcţia ei a început în anul 1383, când Braşovul se afla într-o perioadă de dezvoltare culturală şi economică puternică, fiind cel mai însemnat oraş comercial şi industrial la graniţa dintre apus şi răsărit, notează honterusgemeinde.ro.
Invazia turcilor
Invazia turcilor din 1421 a întrerupt lucrările de construcţie a bisericii, oraşul fiind nevoit să se concentreze asupra fortificaţiilor, dar au fost continuate mai târziu după un plan mult simplificat. Din cauza unui cutremur de proporţii în 1471, turnul sudic nu a fost construit până la înălţimea intenţionată. 1477 poate fi considerat anul încheierii lucrărilor de construcţie a bisericii, în 1499 se menţionează o orgă nouă, iar mai târziu s-au mai efectuat lucrări la turn prin care i s-au adăugat un ceas şi clopote în 1514.
Parohia braşoveană a primit hramul Sfintei Maria, fapt dovedit şi astăzi de fresca Mariei, aflată în hala porţii sudice.
De-a lungul secolelor XVI-XVII biserica a fost afectată de multe cutremure astfel încât, la jumătatea secolului al XVII-lea, a fost nevoie de lucrări de restaurare.
Lucrări de refacere
După o perioadă, au fost reîncepute ample lucrări de refacere a bisericii, însă planurile de reconstrucţie au transformat interiorul lăcaşului într-unul cu aspect mai apropiat de baroc, care au inclus şi realizarea unor galerii interioare pentru ca biserica să poată face față numărului tot mai mare de enoriași care luau parte la slujbe.
La lucrările de refacere, realizate cu sprijinul unor meșteri veniți din orașul hanseatic Danzig, care știau să închidă bolți de dimensiuni atât de mari, proiectul a prevăzut realizarea unei bazilici cu trei nave, egale ca înălțime, înscriindu-se în tipul de biserici–hală preferate în secolele XV-XVI în spațiul german, de unde proveneau, cum aminteam, unii dintre arhitecți și meșteri. În anul 1722, lucrările de refacere a bisericii erau încheiate.
Altarul neogotic
În perioada 1865 – 1866, firma vieneză Schönthaler ridică altarul neogotic după planurile inginerului din localitate, Peter Bartesch, și realizează stranele din cor, iar în anul 1898, statuia lui Honterus este amplasată în fața turnului sudic, în amintirea reformatorului transilvănean.
Biserica Neagră este formată din cor, naos și turn, din lungimea totală a construcției, 31 m sunt reprezentați de cor, 42 m de naos și 16 m de baza turnului. Corul se încheie printr-o secțiune de nouă laturi a unui hexadecagon.
Suprafața totală a bisericii ocupă 2500 m², blocurile din care sunt construite zidurile au un volum de 9000 m³ iar suprafața acoperișului bisericii măsoară aproximativ 4500 m².
Clopot
Biserica Neagră se remarcă şi prin cel mai mare clopot din spațiul românesc, din bronz, care cântărește circa 6 tone, iar cu excepția muzeului Topkapî din Istanbul, Biserica Neagră posedă cea mai mare colecție de covoare orientale din Europa, datând din secolele XV-XVI.
Tot în interior, vizitatorii pot descoperi nenumărate obiecte de artă: Altarul principal, construit la 1866, care prezintă ca temă o imagine a predicii de pe munte, ce ocupă un loc central în credința în harul lui Dumnezeu și în doctrina evanghelică, Cristelnița din bronz, datând din 1472, unul dintre puținele obiecte rămase din perioada de dinainte de incendiu și în același timp un exemplu valoros al artei de turnătorie medievală, Altarul din Feldioara (sec. 15), un fragment din retablul altarului transilvănean care s-a păstrat.
Abia în anul 2002, întreg tezaurul lăcașului a fost descoperit la adevărata lui valoare, în urma unui inventar. Vorbim şi de piese vestimentare din perioada Evului Mediu, veșminte liturgice din materiale textile medievale și baroce de lux – veșminte preoțești de slujbă și pluvialele purtate în Biserica Catolică în ceremoniile de sfințire sau în timpul procesiunilor, sau broderii valoroase din fir de aur sau mătase, moldovenești, italiene, central-europene sau chiar locale.
În anul 1937 s-a înfiinţat mişcarea „Pentru Biserica noastră Neagră” care a facilitat lucrări ample de renovare a corului şi refacerea statuetelor de pe contraforturile acestuia. Din aceeaşi perioadă datează şi instalaţia de încălzire cu aer cald şi băncile cu spătar mobil din nava principală.
Recitaluri
Din anul 1953, la Biserica Neagră au loc recitaluri de orgă, o tradiție inaugurată de organistul Victor Bickerich și continuată de Hans Eckart Schlandt, precum şi de organiști din țară și străinătate, care își doresc să concerteze aici.
Umanistul Johannes Honterus îşi găseşte odihna de veci chiar în incinta Bisericii Negre.
În perioada 2011-2013, în jurul Bisericii Negre au avut loc ample lucrări de cercetare arheologică, în urma cărora a fost realizată o descoperire extrem de valoroasă, anume zidurile unei foste capele a Bisericii Negre, datînd cel mai probabil din secolul al XIV-lea. Până acum, vechea capelă era atestată în documente, însă nu exista nicio dovadă fizică a existenţei ei.
Cercetările au mai scos la iveală peste 1.400 de morminte cu oseminte care datează atât din Evul Mediu, posibil din secolul al XI-lea, cât şi din epoca modernă, şi, de asemenea, podoabe şi bucăţi de vase, gropi pentru provizii și două pietre funerare datând de la începutul secolului al XVIII-lea, una dintre ele păstrată într-o stare de conservare foarte bună.
În urma acestor noi descoperiri data de atestare documentară a Braşovului ar putea fi stabilită cu o jumătate de secol mai devreme faţă de anul 1235.
1 comentariu