În ultimele opt luni au fost impuse diverse sancțiuni împotriva Rusiei. Între timp, UE cheltuiește aproximativ de trei ori mai mulți bani pentru produsele energetice de bază ale Rusiei decât pentru ajutorul acordat Ucrainei. În plus, țările occidentale intensifică importurile de metale rusești, în vreme ce autoritățile americane cer băncilor naționale să continue să lucreze cu companiile rusești.
Să însemne acest lucru că Occidentul este inconsecvent și dă înapoi când vine vorba de sancțiuni? Pot fi acuzați cei care fac comerț cu Rusia de sponsorizarea războiului împotriva Ucrainei? Și de ce lumii îi este atât de greu să taie toate legăturile cu Rusia? Acestea sunt întrebările pe care Novaia Gazeta Europa le-a pus economistului Serghei Aleksașenko.
Novaia Gazeta Europa: Bloomberg a relatat în noiembrie că autoritățile americane au cerut acelor bănci naționale care dau dovadă de prea multă vigilență să nu înceteze să mai lucreze cu companiile rusești care nu se află sub incidența sancțiunilor. Printre acestea se numără Gazprom, furnizorii de îngrășăminte și așa mai departe. De ce au intervenit?
Serghei Aleksașenko: Primul lucru care merită remarcat: după cum ați spus, companiile în cauză nu sunt sub sancțiuni. Prin urmare, companiile americane au tot dreptul să lucreze cu ele – sau să opteze să nu o facă.
Putin a spus că Occidentul nu dorește ca proviziile Rusiei să ajungă pe piețele mondiale, a spus că Occidentul este cel care provoacă criza alimentară și a dat vina pe Rusia. Evident, nimeni nu vrea să audă astfel de acuzații. Cred că autoritățile americane au luat această decizie ca reacție la declarațiile lui Putin.
Obligația Occidentului de a nu restricționa exporturile de produse agricole și îngrășăminte rusești ar face parte din acordul dintre Rusia, Turcia și ONU privind exporturile de cereale ucrainene. Așadar, nu este nimic surprinzător în această situație.
Mai mult, dacă Rusia este cel mai mare sau al doilea exportator de grâu din lume, în timp ce cumpărătorii săi sunt țările din Africa de Nord și Orientul Mijlociu, atunci restricțiile privind plățile pentru grâul rusesc dăunează țărilor sărace. SUA trebuie să ia în considerare acest lucru. Nu vor să li se reproșeze că țările sărace mor de foame din cauza acțiunilor băncilor americane. Și nu vor absolut deloc să se spună că băncile americane acționează astfel nu din cauza sancțiunilor, ci din cauza unor instrucțiuni nedezvăluite.
Novaia Gazeta Europa: Există companii rusești pe care Occidentul ar dori să le sancționeze, dar nu o poate face? Și acele companii mai fac bani din exportul de bunuri?
Serghei Aleksașenko: Se întâmplă ca Rusia să fie unul dintre cei mai mari furnizori de materii prime pentru economia mondială. Nimeni nu poate înlocui Rusia în acest rol. Nicio țară nu poate înlocui petrolul, nichelul, paladiul, îngrășămintele, grâul și așa mai departe ale Rusiei. Prin urmare, exportatorii de petrol și gaze fac cei mai mulți bani. Rosneft, Gazprom și Lukoil sunt elementele de bază ale exporturilor Rusiei. Norilsk Nickel [sau Nornickel] este o companie care deține 45% din rezervele globale de paladiu și 20% din rezervele mondiale de nichel. Iar Rusal este o altă astfel de companie. Aceste companii nu mai au sancțiuni împotriva lor.
Novaia Gazeta Europa: Cât de importante sunt aceste companii pentru economia Rusiei?
Serghei Aleksașenko: Norilsk Nickel și Rusal creează mii de sute de locuri de muncă în orașe monoindustriale, cum ar fi Norilsk, un loc care trăiește în întregime din întreprinderea locală. Dacă se oprește funcționarea acestora, un oraș cu 250 de mii de locuitori va rămâne fără bani.
Novaia Gazeta Europa: Cum ar afecta oamenii obișnuiți din Occident renunțarea la produsele Norilsk Nickel sau Rusal?
Serghei Aleksașenko: Aluminiul este folosit pentru a crea mașini și avioane. Nichelul este necesar pentru a produce oțel aliat. Acestea sunt metale industriale de bază necesare pentru tot felul de lucruri, de la poduri și căi ferate la motoare de vehicule. Administrația Trump a anunțat în 2018 că va impune sancțiuni împotriva Rusal în termen de șase săptămâni și va interzice orice relații comerciale cu aceasta.
Două săptămâni mai târziu, prețurile globale ale aluminiului au crescut cu 20%. Practic, SUA și-au anulat în cele din urmă propria decizie. Așadar, doar declarația a declanșat o creștere a prețurilor.
Novaia Gazeta Europa: În septembrie a apărut o știre conform căreia țările occidentale au crescut importurile de aluminiu și nichel din Rusia cu 70% între martie și iunie. Dacă nu pot renunța să mai cumpere, de ce nu pot cel puțin să nu mărească importurile?
Serghei Aleksașenko: Cred că această intensificare a importurilor a fost declanșată de zvonurile privind posibilele sancțiuni. Dacă ar fi impuse sancțiuni împotriva unor companii precum Rusal și Norilsk Nickel, piața globală ar cunoaște o instabilitate pe termen lung, iar materiile prime ar fi greu de cumpărat. Pentru a evita acest lucru, au decis să se aprovizioneze pentru orice eventualitate. Nu aș acorda prea multă atenție acestui lucru; companiile nu făceau decât să își rezolve problemele. O companie precum Volkswagen, care cumpără paladiu rusesc pentru convertizoarele sale catalitice, nu este administrată de guvernul Germaniei și ia decizii în funcție de propriul interes comercial. Cred că și guvernul german a aflat despre aceste tarife citind știrile.
Novaia Gazeta Europa: Novaia Europa și-a publicat recent cercetarea privind modul în care companiile occidentale părăsesc piața rusă. Concluzia sa a fost următoarea: multe companii nu se grăbesc sau nu intenționează să plece deloc. Exemplele notabile sunt Total și Auchan din Franța. De ce nu s-au alăturat unele companii boicotului și de ce nu le îndeamnă guvernele lor să facă acest lucru?
Serghei Aleksașenko: De ce ar trebui să plece și de ce ar trebui ca guvernele să le îndemne? Auchan nu încalcă nicio sancțiune. Ceea ce noi numim „companii occidentale care părăsesc piața rusă” sunt decizii voluntare, sau puteți să le numiți „sancțiuni morale”. Politica de sancțiuni este ceea ce fiecare guvern consideră că este corect. De ce pleacă companiile [când nimeni nu le obligă] este o altă întrebare.
Novaia Gazeta Europa: Pot reveni afacerile la normal cu companiile occidentale?
Serghei Aleksașenko: Nu se poate cât timp Putin este la conducere, cu atât mai mult cu cât partea centrală a comerțului este reprezentată de mărfurile energetice, iar Rusia a pierdut deja aceste piețe. Rusia nu mai este considerată un furnizor de încredere de produse energetice. Nimic nu se va schimba în această privință deocamdată. S-ar putea schimba mai devreme sau mai târziu, deoarece proximitatea geografică permite legături economice mai bune.
Novaia Gazeta Europa: Unii spun că atunci când Occidentul, China sau India intensifică comerțul cu Rusia, practic sponsorizează războiul. Puteți fi de acord cu această afirmație?
Serghei Aleksașenko: Se pot folosi fraze fanteziste de presă, de genul acesta, spunând că economia lui Putin vinde resurse lumii exterioare și folosește acești bani pentru război. Da, acest lucru este adevărat. Dar nu sunt sigur că ar fi corect să spunem așa. Folosind această logică, cineva este un sponsor al războiului dacă plătește taxe în Rusia. Acest lucru este bun pentru un ziar, dar pentru mine este o discuție superficială. Întreaga economie globală este interconectată. Occidentul și economia globală în general nu se pot descurca cu materiile prime ale Rusiei. Prin urmare, vor continua să cumpere aceste materiale. Puteți să-i acuzați că sponsorizează războiul, dacă doriți. Dar le pasă de interesele propriilor lor țări, companii și economie și nu doresc un colaps economic.
Comentariile sunt oprite pentru acest articol